Skip to main content

Furt de autoritate

Pe unul dintre grupurile de bloggeri în care sunt băgată a avut loc astăzi o discuție destul de aprinsă în legătură cu linkurile din comentarii. În prima clipă am crezut că este vorba despre o neînțelegere, însă lucrurile au fost curând lămurite pe deplin. Există bloggeri care, de teama unor penalizări de la google sau a “furtului” de autoritate, aleg să nu permită colegilor să comenteze folosind toate opțiunile din formularul / caseta destinat/ă acestui scop. Mai pe românește, sunt bloguri unde îți poți lăsa numele și adresa de e-mail, dar nu și adresa url a blogului. Comentezi, dar numele tău nu duce nicăieri sau, în cel mai fericit caz, duce spre contul tău de google.

Mi-aș dori să primesc un răspuns clar de la persoane care știu mai bine cine e google, ce face, de ce și cum. Aș vrea să știu dacă este adevărat că, atunci când cineva îmi comentează pe blog folosind formularul cu nume, mail, adresa url, îmi fură din autoritatea blogului (PA, DA, cine știe?). Oare această autoritate furată chiar îi revine celui care își trece adresa blogului în formularul de la comentarii? 😀 Dacă da, să știți că las orice altă treabă, oricât ar fi ea de importantă, și comentez pe bloguri de dimineața până seara. Cu puțin noroc, poate ajung la un PA 90.  😀 Nu știu, mie mi se pare o chestie de-a dreptul Read More

Să ne măsurăm cuvintele din comentarii

Bloggerului îi place să scrie. Şi scrie. Cu cât scrie mai des, cu atât adună în jurul său mai mulţi oameni. Cu cât sunt mai mulţi oameni în jurul său, cu atât se înmulţesc şi laudele din comentarii. Blogosfera este, prin anumite zone, un loc frumos, însă plin de capcane în care pică până şi cei mai lucizi dintre bloggeri. Oamenii ajung să creadă că acest spatiu virtual este un loc unde visele ar putea deveni realitate, ajung să creadă că ar putea scrie cărţi doar pentru că au un blog şi au publicat câte ceva pe el. Din vina cui? A noastră, a celor care citim bloguri, dăm like mult prea uşor şi comentăm uneori în cuvinte mult prea măgulitoare.  Read More

Pe primul îl chema…

Peste două săptămâni se împlineşte un an. Un an de când mi-am deschis blog. Pe blogspot. L-am făcut din dorinţa de a scrie. Şi din nevoia de a scrie.
Simţeam că am atât de multe de spus. Primul articol l-am pregătit sub formă de poezie. Încă mă mai amuz citindu-l din caiet (pentru că a fost şters de pe net când m-am mutat aici).

 

Iubesc viaţa

 Ionuţ este comoara cu care mă mândresc,

Unicul meu copil. Doar pentru el trăiesc.

Banala încercare la început de blog.

Este banal şi totuşi, păstraţi-mă zălog.

Scrieţi şi voi, vă scriu şi eu, vedem ce iese.

Curând articolele vor fi mai dese. Read More

Legendele Bloggerilor

Sigur urmaşii urmaşilor noştri vor învăţa şi altele despre Legendele Bloggerilor. Aştept să completaţi această lecţie de istorie viitoare cu ceea ce mi-a scăpat mie.

Peste mii de ani, probabil urmaşii urmaşilor noştri vor citi în manualele de istorie (oare pe ce fel de suport vor fi editate? ) despre Legendele Bloggerilor. Se vor minuna de viaţa pe care o duceau bloggerii, de aberaţiile sau informaţiile foarte documentate pe care le postau pe bloguri şi poate îi vor şi invidia pentru faptul că socializau fără să se fi cunoscut în offline.

Vor afla că bloggerii erau oameni cu mult timp liber, pe care îl utilizau stând nemişcaţi în faţa unui monitor, scriind Read More