Skip to main content

Citate din cărți – O frumusețe stranie

Sunt cărți despre care se poate vorbi o zi întreagă și sunt cărți ce nu pot fi povestite, ci doar simțite. Foc palid face parte din a doua categorie. O carte grea, de o frumusețe stranie, cruntă, de-un nespus absurd, superb (nu-s cuvintele mele, după cum veți observa puțin mai târziu). O carte care îndeamnă la meditație și care ar merita mai mult din partea celor ce o citesc. Dar cum să vorbești altora despre ceva ce nici tu nu înțelegi pe deplin, despre ceva ce nu poate fi cuprins în cuvinte? Nu cumva e mai bine să taci, să lași poetului plăcerea de a vrăji din doar câteva slove?

“Ce clipă din treptata degradare

Vrea învierea? Anul? Ziua, care?

La cine-i cronometrul? Banda unde?

Sunt și-unii ghinioniști sau scapă turme?

Un silogism: alți oameni mor; dar eu

Nu-s altul; prin urmare, nu mor eu. Read More

Să trăiesc o veșnicie printre cărți

Am uneori senzația că aș putea să trăiesc o veșnicie printre cărți, fără să îmi fie dor de ceea ce este în afara lor (excepție făcând familia mea, animăluțele de care m-am înconjurat, câțiva oameni dragi și anumite părți din natură). De ce nu mi se oferă această posibilitate? De-a lungul istoriei omenirii s-au scris nenumărate cărți. Nici măcar treizeci de vieți nu mi-ar ajunge pentru a le devora pe toate. Motive pentru a citi sunt multe. Astăzi am și un nou motiv pentru a scrie despre cărți: o leapșă primită cu… mult timp în urmă. Mi-ar plăcea să răspundeți și voi la întrebările de mai jos, fie pe blogurile voastre, fie în comentarii.

1.De unde îți cumperi cărți?

De oriunde îmi ies în cale: site-uri din online-ul românesc (prefer libris, targulcartii, editura all, elefant), de la tarabele care stau prăfuite prin centrul orașului sau chiar de prin târgul de vechituri, unde uneori se ascund adevărate comori. Read More

Unde putem găsi cărți ieftine

Mi s-a întâmplat de foarte multe ori să aud adulți plângându-se că tinerii zilelor noastre nu mai citesc. Știam că e o simplă generalizare, că adevărul e ascuns undeva la mijloc. Încă mai am impresia că nu s-a schimbat nimic din vremea când oamenii de vârsta mea erau tineri și citeau. Sau nu. Deși internetul nu fusese inventat, iar posibilitățile de distracție sau de documentare erau mult reduse, printre noi puteau fi văzuți tineri care, din pură plăcere, din acea foame de cunoaștere proprie omului ce își dorește să evolueze permanent, își petreceau o parte din timpul liber citind, la fel cum puteau fi văzuți și tineri care fugeau de cărți de parcă ar fi ascuns otravă între coperți.

La fel se întâmplă și astăzi. Văd tineri care, din cauza faptului că nu deschid o carte, abia reușesc să lege două vorbe, la fel cum văd o mulțime de tineri care discută despre cărțile pe care le citesc, ba chiar visează să scrie, la rândul lor, cărți. Unii se plâng de faptul că părinții nu își permit sau nu vor să investească bani în pasiunea de a citi a propriilor copii. Acestora le spun întotdeauna că nu trebuie neapărat să cheltuie sume mari pentru a avea ocazia de citi ceea ce le place. Există destule modalități prin care pasionații de lectură pot beneficia de cărți ieftine. Read More

Devoratorul de cărţi

Cărți ieftine și bune.

libris.ro

Nu aveam cu cine să îl las acasă, iar la grădiniţă îmi era greu să îl duc, în primul rând din cauza programului pe care îl aveam la serviciu, aşa că îl luam cu mine.  Învăţase să citească şi, când obosea de atâta joacă, se aşeza lângă mine pe un scaun şi deschidea o carte. Pentru că îşi făcuse obiceiul de a lua “la serviciu” măcar o carte, deşi avea doar 5-6 anişori. La fiecare salariu, mergeam ţinându-ne de mână prin oraş, să cumpărăm cărţi pentru copii. Printre primele cărţi de care îmi aduc aminte că le-a citit au fost Colţ Alb şi Chemarea străbunilor, ambele scrise de Jack London. Nu conta câţi bani ne mai rămâneau pentru alte activităţi, important era să aibă ce să citească “devoratorul de cărţi”, cum îi spuneam pe atunci.

Mai târziu, după ce a închis ultimul volum din seria Harry Potter, de J. K. Rowling, a decis că nu va mai citi niciodată, pentru că nimeni nu va putea să egaleze talentul scriitoarei britanice. Şi s-a ţinut de cuvânt câţiva ani. Până când a descoperit cărţile ştiinţifico-fantastice. În această vacanţă a citit mai multe decât mine, ne-am luat şi la întrecere, să vedem care termină primul cartea Cowl, scrisă de Neal Asher. A terminat-o înaintea mea. Ne face o plăcere deosebită să discutăm pe marginea cărţilor, la sfârsitul fiecărui capitol şi mai ales după ce le terminăm. Dar în vara asta nu am cumpărat nici măcar o carte, ci doar am împrumutat de la bibliotecă.

 Acum vreo doi, trei ani, ne-am întâlnit întâmplător cu o veche cunoştinţă şi am stat un pic la bârfă. Doamna avea o carte în mână, abia cumpărată împreună cu ziarul Adevărul. Atât eu, cât şi Ionuţ am început să ne dăm cu părerea despre carte, iar doamna ne-a oprit, spunând că nu îşi cumpără cărţile pentru a le citi, ci pentru a-şi face o bibliotecă frumoasă, de care să se mire toţi cei care o vizitează. Nici eu, nici copilul meu nu avem obiceiul de a jigni oamenii, dar răspunsul ei a fost atât de surprinzător, încât ne-am uitat unul la celălalt şi am început să râdem. Nu ştiu ce a înţeles din râsul nostru, pentru că s-a scuzat repede şi a plecat.

Voi ce părere aveţi? Oamenii mai cumpără cărţi? Din ce motive credeţi că le cumpără?