Skip to main content

Cine ar fi omul dacă…

V-ați întrebat vreodată cine ar fi omul dacă pe pământ ar trăi animale la fel de puternice și inteligente ca el? Dacă s-ar transforma deodată din prădător în pradă? Dacă ar fi nevoit să împartă ceea ce are cu ființe care să îi fie egale? Ați făcut vreodată un pas în spate pentru a vedea clar cine este de fapt omul? A încercat acest exercițiu de imaginație Robin Hobb în cartea Destinul Bufonului, din care eu am extras citatul de mai jos:
libris.ro
“Oamenii nu se tem de nici un rival. Ați uitat cum e când împarți lumea cu niște creaturi pline de o superioritate la fel de arogantă ca a voastră*. Credeți că puteți aranja totul după bunul plac. Faceți hărți, trageți pe ele linii și pretindeți că pământul vă aparține pur și simplu pentru că sunteți în stare să-l desenați. Însemnați plantele care cresc într-un loc și animalele care îl cutreieră, ca să se știe că sunt ale voastre, Read More

Un bilet de avion, o scriitoare, un balaur

Astăzi (26 iulie 2016)… mă întreb cât de mic ar trebui să fie prețul unui bilet de avion pentru a-l considera mic. Am găsit o ofertă care părea de-a dreptul incredibilă: 16 euro un bilet de avion București – Milano. Am întrebat pe facebook dacă altora le vine să creadă și am descoperit că mulți sunt sceptici, că se tem de taxe ascunse, probabil din cauză că unele firme chiar au încercat să păcălească lumea. Am simulat cumpărarea unui bilet de avion tur – retur și am descoperit că m-ar costa 31,30 euro. Desigur, pentru a ajunge la destinație mai e nevoie și de alți bani (un suc în avion, trasport până la hotel etc), dar dacă stau acasă nu tot beau un suc? Nu tot cheltui bani pe mâncare, pe transport, pe diverse? Dacă am bagaj, e normal să plătesc ceva bani în plus. Orice serviciu se plătește. Dar dacă vreau doar să mă plimb două zile prin lume, să văd locuri pe care nu le-am văzut, ori fac anumite sacrificii (renunțarea la sucul din avion, la bagaje prea multe), ori accept faptul că m-ar putea costa în plus serviciile pentru bagaje, tansport sau altele.

Vă întreb și pe voi: cât de mic ar trebui să fie prețul unui bilet de avion pentru a-l considera mic? Să nu uităm că un bilet de tren Ploiești – Constanța costă, în cel mai fericit caz, în jur de 55 de lei. Dus – întors 110 lei. Câți euro înseamnă?

bilet de avion

Read More

Devoratorul de cărţi

Cărți ieftine și bune.

libris.ro

Nu aveam cu cine să îl las acasă, iar la grădiniţă îmi era greu să îl duc, în primul rând din cauza programului pe care îl aveam la serviciu, aşa că îl luam cu mine.  Învăţase să citească şi, când obosea de atâta joacă, se aşeza lângă mine pe un scaun şi deschidea o carte. Pentru că îşi făcuse obiceiul de a lua “la serviciu” măcar o carte, deşi avea doar 5-6 anişori. La fiecare salariu, mergeam ţinându-ne de mână prin oraş, să cumpărăm cărţi pentru copii. Printre primele cărţi de care îmi aduc aminte că le-a citit au fost Colţ Alb şi Chemarea străbunilor, ambele scrise de Jack London. Nu conta câţi bani ne mai rămâneau pentru alte activităţi, important era să aibă ce să citească “devoratorul de cărţi”, cum îi spuneam pe atunci.

Mai târziu, după ce a închis ultimul volum din seria Harry Potter, de J. K. Rowling, a decis că nu va mai citi niciodată, pentru că nimeni nu va putea să egaleze talentul scriitoarei britanice. Şi s-a ţinut de cuvânt câţiva ani. Până când a descoperit cărţile ştiinţifico-fantastice. În această vacanţă a citit mai multe decât mine, ne-am luat şi la întrecere, să vedem care termină primul cartea Cowl, scrisă de Neal Asher. A terminat-o înaintea mea. Ne face o plăcere deosebită să discutăm pe marginea cărţilor, la sfârsitul fiecărui capitol şi mai ales după ce le terminăm. Dar în vara asta nu am cumpărat nici măcar o carte, ci doar am împrumutat de la bibliotecă.

 Acum vreo doi, trei ani, ne-am întâlnit întâmplător cu o veche cunoştinţă şi am stat un pic la bârfă. Doamna avea o carte în mână, abia cumpărată împreună cu ziarul Adevărul. Atât eu, cât şi Ionuţ am început să ne dăm cu părerea despre carte, iar doamna ne-a oprit, spunând că nu îşi cumpără cărţile pentru a le citi, ci pentru a-şi face o bibliotecă frumoasă, de care să se mire toţi cei care o vizitează. Nici eu, nici copilul meu nu avem obiceiul de a jigni oamenii, dar răspunsul ei a fost atât de surprinzător, încât ne-am uitat unul la celălalt şi am început să râdem. Nu ştiu ce a înţeles din râsul nostru, pentru că s-a scuzat repede şi a plecat.

Voi ce părere aveţi? Oamenii mai cumpără cărţi? Din ce motive credeţi că le cumpără?