Skip to main content

Sub fereastra mea…

Sub fereastra mea se întâmplă zilnic o mulțime de lucruri interesante, amuzante, ciudate… Unele sunt mai drăgute, altele de-a dreptul enervante. Pentru toate am câteva cuvinte de spus, deși eu sunt un câine tăcut în general. De exemplu, adolescenții care îmi tot băteau în geam seară de seară ca să mă enerveze au inspirat-o pe mami să scrie textul numit Povestitorul. Să nu îl ratați! Când eram mic mă speriau teribil pălăriile, glugile, umbrelele și toate chestiile mari care se strecurau pe sub ferestrele noastre. Lătram cu disperare când le vedeam și chiar câteva secunde după ce dispăreau din raza mea vizuală. Acum am devenit mai înțelept. Latru, preventiv, la tot ceea ce mișcă dincolo de căsuța mea. Mă potolesc doar când vine mami lângă mine sau când mă ceartă Ionuț, că nu-i de glumit cu el când se încruntă.

M-a luat gura pe dinainte și am spus un neadevăr. De fapt, eu sunt câinele care latră numai la oameni și la câini. Mai ales la câini. Cu furie la câini. Și știți de ce? Probabil pentru că eu, în sinea mea, mă cred pisică. E riscul pe care mami și l-a asumat când m-a băgat, pui fiind, într-o casă cu multe pisici (trei, pe atunci). Poate că nu s-a așteptat că voi ajunge să iubesc mai mult pisicile decât câinii, Read More

De ce mănâncă iarbă câinele?

Toată lumea a văzut măcar un câine mâncând iarbă, ca un animal erbivor, dar prea puțini știu că am uneori senzația că am scos vaca la păscut, nu câinele la plimbare. Bruno ignoră de obicei verdețurile de afară (cu excepția momentelor când se tăvălește prin ele sau când le stropește), căci nu fac parte din meniul lui de bază, dar are și zile mai proaste, când nu se poate opri din mâncat iarbă, când o devorează de parcă ar fi cea mai apetisantă bucată de carne. Puteți vedea în videoclipul de mai jos cum se îndoapă.

Aș vrea totuși să lămuresc și o mică problemă. Unii oameni, mai ales din categoria celor în vârstă, când îl văd pe Bruno că mănâncă iarbă, îmi spun că îl doare capul. Mă uit la ei și zâmbesc: Da, a tras o băută azi-noapte și acum e mahmur. Dacă tot ni s-a terminat zeama de varză, l-am invitat afară, la o porție de ceaiuri medicinale. Cam așa îmi vine să le răspund celor care se bagă în seamă neîntrebați.

Din experiența mea de până acum, pot spune că nevoia câinelui de a mânca iarbă apare Read More

Inseparabilii – om și câine

Am scris despre el pe blog încă din prima zi – Mai bogată cu o ciocolată Bruno. După câteva zile l-am lăsat să scrie în locul meu, apoi m-am decis să îi fac rubrică separată (categoria Viață de câine), să se distreze în voie. Și a făcut-o de multe ori, în stilul său caracteristic. M-a făcut să râd, m-a înduioșat și mi-a bucurat inima. Dragul de el! Îi place atât de mult să se dea victimă și să își pună poze pe aici, ca mai apoi să aștepte cu sufletul la gură like-uri și/sau cuvinte de compătimire din partea cititorilor. Deși pe blog îmi spune mami, în viața reală nu se comportă ca și cum ar fi copilul meu. Nici de parcă ar fi animalul de companie al familiei. E doar el, Bruno, un câine răsfățat, sensibil și îndărătnic.

E unic. Deosebit. Fascinant datorită amestecului de blândețe și agresivitate cu care natura l-a înzestrat. Nu l-aș fi vrut altfel. Îl iubesc așa cum este, pentru ceea ce este. Soțul meu susține că îl iubesc pentru că îmi seamănă atât de mult la caracter. Suntem inseparabili. Petrecem cel puțin 23 de ore pe zi împreună. Când scriu stă lângă mine și, din când în când, dacă îl apucă plictiseala, își pune laba pe mâna mea, să îmi aducă aminte că am un câine. Când citesc, se lungește lângă mine în pat și moțăie, atent totuși la fiecare întoarcere de pagină, Read More

Sistem imunitar slăbit

Dezbracă-te, să te putem vedea în toată splendoarea! m-au rugat ei. I-am refuzat, căci nu-i rușine mai mare pentru un câine decât să umble golaș, ca o găină ciufulită de cocoș. M-au momit cu piept de pui și cu bobițe bune. Tot de pui. Am ales să le fac pe plac. M-am scărpinat cu ghearele, am tras cu dinții și într-un final am reușit să rămân fără blăniță pe spate, deasupra cozii, pe coadă și pe burtă. Nu le-a plăcut cum arăta pielea mea goală, așa că m-au dus la cabinetul veterinar, convinși că “toate bubele rele sunt în c_urul babei mele”.
Verdictul a venit clar și rapid: Bruno are o alergie, cel mai probabil la carnea de pui. Mi-au pus pe ceafă o pipetă care nu a costat “decât” 70 de lei și mi-au dat niște antihistaminice. Mi-au cumpărat bobițe cu somon, un pește pe care puțini umani își permit să-l mănânce, că-i tare scump pe aici. Adio pui! Rămân sub observație la domiciliu până săptămâna viitoare, când merg iar la control. Să nu vă mire dacă, de la atâta somon, voi ajunge să depun icre.
Vă pupă al vostru Bruno, golaș deasupra cozii ca o găină ciufulită de cocoș! Read More

Întrecere între Zâna Toamnă, o pisicuță și un cățel

Un cățel, o pisicuță și Zâna Toamnă s-au luat într-o zi la întrecere. Fiecare dintre ei trăia cu ferma convingere că e cel mai frumos, mai deștept, mai devreme acasă etc. Pentru că se născuseră în epoca măreață a internetului, au decis ca jurizarea să aibă loc fix acolo unde se adună cei mai mulți oameni, unde timpul nu mai are valoare și unde o culoare, o imagine sau o idee poate impresiona mai ceva decât citatele poptămașiene. Nu au spus nimănui despre dorința lor de a găsi judecători imparțiali, ci doar au postat imagini despre care credeau că îi reprezintă, că îi pun într-o lumină favorabilă.

La jumătatea lunii noiembrie, când afară deja miroase a iarnă, Zâna Toamnă știe că oamenii refuză să se ascundă în case, că-i prea devreme pentru împodobirea bradului și pentru colinde. Are convingerea că frumusețea îi este apreciată cum se cuvine, că toți o respectă pentru felul elegant în care se îmbracă și pentru dărnicia de care dă an de an dovadă. În plus, de această dată Zâna Toamnă i-a făcut fericiți și pe micuții (pre)școlari ai clasei zero. Read More

Cele 10 legi ale lui Bruno, zeul câinilor

Viața de câine se desfășoară după reguli stricte, pe care toate aceste patrupede încearcă să le respecte întocmai. Puțini sunt umanii cu adevărat (ne)fericiți că pot înțelege fiecare lege și fiecare amendament stabilit de însuși zeul câinilor, dar și mai puțini sunt cei care, deși umblă în doar două picioare, pot evita impactul pe care aceste legi îl are asupra fiecărui microunivers. Vă rog să nu confundați câinii din mitologie cu zeul câinilor ce astăzi călăuzește prin viață (și nu spre moarte) bipezi și patrupezi deopotrivă. Să nu încurcați un biet Anubis, Cerber sau Garm cu mărețul, nemaivăzutul, puternicul Bruno.

Cele 10 legi ale lui Bruno, unicul, irepetabilul și mărețul zeul al câinilor

1.Dacă în univers rămâne un singur purice, fă-ți milă de el și nu îl lăsa singur. Adăpostește-l în blană, chiar dacă te știi alergic la ciupiturile sale.  Read More

Retrospectiva lunii august 2016 în fotografii

A fost o lună plină, încărcată de emoții, aglomerată peste măsură, o lună în care rar s-a întâmplat să am aparatul de fotografiat la mine și timp pentru a face poze. Îmi este destul de greu să adun câteva, dar nu mă dau bătută. Pauză de căutare. Revenire. Retrospectiva lunii august 2016 în fotografii.

Pisica pe cărți. Este fotografia pe care am ales-o pentru vieneland.ro:

pisica pe carti

Zare albastră: Read More

Alergia la câine

Întâi s-a scărpinat mult, atât de mult încât nu se mai putea odihni suficient. Apoi a început să îi cadă blănița pe anumite porțiuni, lucru care ne-a speriat și ne-a făcut să mergem urgent cu câinele la veterinar. Medicul s-a uitat la el și a decis rapid că este vorba despre o alergie la pui. Vreme de aproape două luni am ferit câinele de tot ceea ce înseamnă pui – i-am cumpărat numai hrană uscată cu somon, nu i-am mai dat să guste din mâncarea noastră dacă avea în compoziție carne de pui, am pus departe de el boabele pisicilor, astfel încât să nu poată ajunge la ele. În paralel, am cumpărat de la farmacia umană Aerius și i-am dat câte o jumătate de pastiluță (la indicațiile doctorului veterinar) vreme de cinci zile, apoi numai când mâncărimea părea să devină insuportabilă.

Văzând că nu scapă de problemă, m-am enervat și am căutat informații pe internet. Am descoperit că ar putea fi alergic la saliva puricilor, nu la carnea de pui. Noi nu avem purici în casă. Animalele sunt deparazitate periodic, dar Bruno iese zilnic afară, se plimbă și se joacă prin iarbă, deci e posibil să întâlnească purici și să fie ciupit. L-am deparazitat cu un medicament mai puternic, pentru care am plătit 75 de lei (prețul diferă în funcție de greutatea câinelui). Nu am remarcat schimbări majore. Câinele continuă să aibă episoade enervante de mâncărime. Read More

Viața ca un joc

Suntem cinci frați la părinți și semănăm între noi așa cum seamănă între ele degetele unei mâini. Avem înfățișări diferite, avem preocupări diferite, avem gusturi diferite. Ne unește numai pofta de a trăi după bunul plac. Luăm întotdeauna viața ca pe un joc și facem ca fiecare moment al existenței să fie unul de neuitat. Părinții au încercat de multe ori să ne educe, să ne insufle anumite valori, însă de fiecare dată s-au izbit de un zid impenetrabil. Noi vrem să fim liberi, să luăm decizii care să ne avantajeze, să trăim viața ca pe un joc.

Miți: Viața ca un joc. Un joc violent, încărcat de emoții incontrolabile, potrivit celor autoritari. Viața nu îți poate aduce bucurii decât dacă te poziționezi mereu deasupra celorlalți, dacă îi domini prin forță brută. Toți ceilalți îți sunt dușmani, fie că ai observat deja, fie că nu. Tratează-i ca atare și viața îți va fi un simplu joc. Read More

Codul genetic al câinelui

Mi-a promis cândva că îmi va face scară spre cer, dar nu mi-a spus că, odată ajunși la înălțimi amețitoare, vom fi mai aproape de soare și vom simți cum ne topim încetinel sub razele unui august de cuptor. În codul meu genetic este înscrisă o regulă de aur: întotdeauna câinele va face tot ceea ce îi va sta în puteri pentru a-și proteja prietenul uman și pentru a-l face fericit. M-am străduit și ieri să respect regula. I-am arătat Vienelei cum se poate răcori în zilele de foc și mai ales cum se poate distra cu minime cheltuieli, însă a preferat să mă urmărească de la o distanță (nu prea) sigură. Măcar a avut inspirația de a face poze, astfel încât toți cei interesați (oameni și câini) să ia aminte. În rândurile ce urmează voi explica, pas cu pas, ce este de făcut pentru ca zilele de cuptor să fie vesele și răcoroase.  Read More