Skip to main content

O poveste de dragoste

Croitoreasa care îi personaliza hainele cumpărate, care îi mai făcea câte o rochiţă sau un sacou, o chemase la o nouă probă, pentru fustiţa gri la care lucra de zor, încercând să o termine până a doua zi. Spera să iasă bine, să poata face impresie bună la interviul pentru care se pregătea de câteva zile.

Dar nu s-a aşteptat ca şleampăta croitoreasă, despre care credea că va muri fată bătrână, pentru că nu o văzuse niciodată decât singură, să îşi găsească un asemenea bărbat. Când l-a văzut ieşind din baie, înfăşurat doar cu acel prosop alb, când l-a văzut bronzat, cu apa şiroind din părul negru şi ondulat, Cătălina a simţit că i se taie respiraţia. Ştia că trebuie să se prefacă, să nu dea importanţă, să stea de vorbă în continuare cu domnişoara Lavinia, croitoreasa, dar nu îşi putea desprinde privirea de pe acel trup ciocolatiu, atât de armonios construit, de la acei ochi pătrunzători, care au fixat-o doar o clipă. Din acel moment a ştiut sigur că îl doreşte, că vrea să îl aibă pentru ea, că va face orice pentru a-l cuceri. Read More

Un barbat trist 2

Împins de o presimţire, aproape că a zburat pâna la uşă. EA era acolo şi îl privea nesigură. Nu îşi găsea nici el cuvintele, nu reuşea să deschidă gura, aşa că i-a făcut semn cu capul să intre. Nu schimbaseră prea multe vorbe până atunci, dar părea că se înţeleg din priviri, din puţine vorbe. I-a povestit cum a bătut-o, i-a spus că nu era prima dată când se întâmpla să fie violent cu ea, că EA îi trecea cu vederea aceste răbufniri, că nu vroia să îl părăsească, deşi o înşelase de câteva ori, deşi o mai bătea uneori.

El o privea fără să spună nimic, îi ştergea lacrimile de pe obraz şi se gândea că mare lucru nu era de făcut. O putea scăpa uşor de “prietenul’ lor, dar nu ar fi putut să o păstreze pentru el. Tovarăşii lui i-ar fi întors spatele, convinşi că i-a suflat-o celuilalt. Nu i-ar fi păsat prea mult, dar nici nu îşi permitea să se complice cu o fată care era mult mai bogată decât el. Nu avea în casă nici măcar o felie de unt cu pâine, să o servească. Trebuia să aştepte până strângea suficienţi bani, să se poată muta de acolo, sau măcar să îşi aranjeze puţin camera aproape goală. Era prea mândru pentru a-i cere să vină într-o casă unde el nu avea decât un pat şi o măsuţă rotundă, pe care stătea o veioză şi cheia casei.

Nu i-a spus nimic din toate astea. Nu i-a spus nici că o place. Read More

Un barbat trist

Era prea mic când s-a întâmplat, ca să şi-o mai amintească bine pe mama. Dar nu a uitat momentul în care tatăl lor a hotărât că unui bărbat văduv îi este imposibil să  crească patru copii şi a păstrat fetele acasă, iar pe el şi pe fratele lui i-a trimis la o casă de copiii. Acolo a crescut, acolo a prins putere, acolo a învăţat să îşi apere frăţiorul mai mic.

Plecau acasă doar pe perioada vacanţelor. Se bucura revăzându-şi surorile, dar nu îl putea ierta pe tatăl lui pentru că îi abandonase în acel loc îngrozitor, unde doar pumnul putea face dreptate. Îndurase atâtea bătăi, adormise de atâtea ori nemâncat, plânsese în fiecare seară a vieţii lui. Mereu fusese trist

Cu câtă invidie îi privea pe copiii de la bloc, care erau frumos îmbrăcaţi şi nu aveau nici o grijă. Părinţii se rugau de ei să mănânce, îi plimbau, se jucau cu ei…

Când a împlinit 18 ani, s-a întors acasă şi s-a angajat, apoi şi-a adus şi frăţiorul mai mic lângă el, deşi tatăl lor nu prea a fost de acord. Dar fetele crescuseră, plecaseră la casele lor, aşa că nu se mai punea problema că nu are unde să îi culce. Probabil ceva din privirea lui îl avertizase pe tata că nu va fi iertat niciodată, pentru că îl vedea cum se încuia seara în dormitor, de teama lor.

Cel mai greu a fost când s-a îndrăgostit de iubita unui prieten. Din câte fete erau pe lume, cum de lui i-a rămas gândul tocmai la ea? Cu cât o privea mai mult, cu atât i se părea mai frumoasă. Cu cât stătea mai mult în preajma lor, cu atât i se părea mai cuminte. Cu cât o asculta mai mult vorbind, cu atât i se părea mai deşteaptă. Şi îşi dădea seama că el nu ştie nimic, că atâţia ani petrecuţi în locul acela îşi puseseră amprenta asupra lui. Vedea că fetele îl ocoleau, că băieţii se temeau de el, că nici el, nici fratele lui nu puteau fi niciodată exuberanţi, că erau mereu retraşi, că nu se puteau bucura la fel ca ceilalţi.

Încerca să îşi evite prietenul, doar ca să nu o mai vadă pe EA, dar parcă un magnet îl atrăgea mereu în locurile unde se duceau ei. Se ferea cât putea, dar tot avea impresia că ştie toată lumea de pasiunea care îl mistuia. Ieşea şi el cu o vecină, sperând că aşa nu îşi va da nimeni seama de motivul pentru care se ţinea ca un căţelus după ei.

În seara asta a intrat în casă bolnav de gelozie, după ce i-a văzut sărutându-se şi plecând împreună. Stătea tolănit în pat, în camera lui sărăcăcioasă, dar curată şi îşi plângea nefericirea. Când tatăl lui i-a ciocănit în uşă, a tresărit speriat.

-Te caută o fată.