Skip to main content

Grădina zoologică din Bucov în 2017

Am vrut să profit de începutul primăverii pentru a face o vizită la grădina zoologică din Bucov. Principalul motiv pentru care am ales această perioadă a lui 2017 este că în ultimii ani, de câte ori am ajuns pe acolo, am găsit animalele mari, de pradă, moleșite, apatice, vai de steaua lor. Mi-am tot spus că nu suportă căldura verilor noastre, că sunt plictisite de atâția vizitatori care țipă, râd, pozează. Îmi aduc aminte că în copilărie mă întâmpina răgetul leilor încă de la intrarea pe aleea care duce spre Parcul Bucov. Nu pot uita cum lupii săreau pe garduri, dornici să muște oamenii, dacă ar fi avut ocazia să pună colții pe ei. Îmi plăcea mult și pantera neagră care se învârtea prin cușcă fără astâmpăr, de parcă ar fi avut un motoraș care o ținea permanent în alertă.

Ei bine, așa ceva nu se mai întâmplă la grădina zoologică. Fie frig, fie cald, toate carnivorele mari zac apatice, nepăsătoare. Nu poate fi o coincidență. Cel mai probabil sunt sedate pentru a se evita incidentele neplăcute, altfel nu îmi explic lipsa lor de reacție la stimulii exteriori. Anul acesta am văzut un singur tigru. Zăcea într-o baracă, deci nu l-am putut poza. Erau trei leoaice pe tot câmpul care le e destinat. Read More

Ce faci în caz de cutremur

Ce faci în caz de cutremur? Iată o întrebare serioasă care necesită cele mai serioase răspunsuri. Am petrecut mulți ani din viață citind sfaturi și căutând cele mai bune soluții. Fiecare nou cutremur ce a zgâlțâit pământul m-a făcut să încerc una sau mai multe variante. Am ieșit afară, m-am ascuns sub masă, am stat lipită de tocul ușii, am ținut aproape o trusă de prim ajutor, am lansat rugăciuni către divinitate. Faptul că sunt vie și nevătămată dovedește ori că nu am prins un cutremur destul de mare, ori că toate acele soluții au funcționat.

Aflând că animalele simt apropierea unui cutremur, am adoptat patru pisici și un câine. Aveam, așadar, nu doar un soi de expert în materie de cutremure, ci și patru rezerve, pentru cazuri excepționale, când simțurile unuia nu ar fi funcționat perfect. A venit cutremurul din 24 septembrie 2016. 5, 6 grade pe scara richter, adică un cutremur destul de serios, pe care orice ființă vie ar trebui să îl perceapă.  Read More

Viața ca un joc

Suntem cinci frați la părinți și semănăm între noi așa cum seamănă între ele degetele unei mâini. Avem înfățișări diferite, avem preocupări diferite, avem gusturi diferite. Ne unește numai pofta de a trăi după bunul plac. Luăm întotdeauna viața ca pe un joc și facem ca fiecare moment al existenței să fie unul de neuitat. Părinții au încercat de multe ori să ne educe, să ne insufle anumite valori, însă de fiecare dată s-au izbit de un zid impenetrabil. Noi vrem să fim liberi, să luăm decizii care să ne avantajeze, să trăim viața ca pe un joc.

Miți: Viața ca un joc. Un joc violent, încărcat de emoții incontrolabile, potrivit celor autoritari. Viața nu îți poate aduce bucurii decât dacă te poziționezi mereu deasupra celorlalți, dacă îi domini prin forță brută. Toți ceilalți îți sunt dușmani, fie că ai observat deja, fie că nu. Tratează-i ca atare și viața îți va fi un simplu joc. Read More

Copilul, protector al animalelor

Am plecat pe acest drum cu o idee frumoasă în cap, însă fără să ştiu la ce m-aş putea aştepta şi cum aş putea pune în practică ceea ce visam. Impresionată de cazul animalelor de la Răcoasa, am vrut să atrag lumii atenţia asupra faptului că nu doar oamenii suferă, ci şi căţeii şi pisicuţele, aceste fiinţe pe care tot noi le-am învăţat să depindă de om. Am cerut sprijinul copiilor, pentru că inocenţa lor poate spune, printr-un simplu desen, mai multe decât mii de cuvinte rostite de adulţi.

Fără să stea vreo clipă pe gânduri m-au sprijinit necondiţionat şi Read More

Cele 21 de cuvinte

3, 30 dimineaţa. Nu reuşesc să adorm. În minte îmi stăruie o idee găsită la Chirilă. Oare chiar am putea defini un om folosind doar 21 de cuvinte? M-aş putea descrie pe mine, cu tot ceea ce simt că sunt, gândesc şi vreau, în atât de puţine cuvinte? Ar putea ajunge omul cândva să comunice cu ceilalţi utilizând un număr fix de cuvinte, mereu aceleaşi cuvinte, pentru a-şi exprima trăirile, dorinţele, nevoile? Ne-am putea cunoaşte mai bine sau am fi mai săraci şi am exprima mult mai puţin prin cele 21 de cuvinte? Ar mai atinge fericirea oamenii care iubesc să vorbească mult, să descrie cu lux de amănunte fiecare întâmplare şi fiecare gând?  Read More