Skip to main content

Sistem imunitar slăbit

Dezbracă-te, să te putem vedea în toată splendoarea! m-au rugat ei. I-am refuzat, căci nu-i rușine mai mare pentru un câine decât să umble golaș, ca o găină ciufulită de cocoș. M-au momit cu piept de pui și cu bobițe bune. Tot de pui. Am ales să le fac pe plac. M-am scărpinat cu ghearele, am tras cu dinții și într-un final am reușit să rămân fără blăniță pe spate, deasupra cozii, pe coadă și pe burtă. Nu le-a plăcut cum arăta pielea mea goală, așa că m-au dus la cabinetul veterinar, convinși că “toate bubele rele sunt în c_urul babei mele”.
Verdictul a venit clar și rapid: Bruno are o alergie, cel mai probabil la carnea de pui. Mi-au pus pe ceafă o pipetă care nu a costat “decât” 70 de lei și mi-au dat niște antihistaminice. Mi-au cumpărat bobițe cu somon, un pește pe care puțini umani își permit să-l mănânce, că-i tare scump pe aici. Adio pui! Rămân sub observație la domiciliu până săptămâna viitoare, când merg iar la control. Să nu vă mire dacă, de la atâta somon, voi ajunge să depun icre.
Vă pupă al vostru Bruno, golaș deasupra cozii ca o găină ciufulită de cocoș! Read More

Orașul în care timpul s-a oprit

Oprește-mă! Nu mă lăsa să scriu despre orașul meu ceea ce gândesc astăzi. Așezate cu furie, negru pe alb, cuvintele adunate mănunchi ar deveni imediat axiomă și dreptul la replică al cetățeanului de rând și-ar pierde orice însemnătate. Unii consideră că experiența este suficientă atunci când se încearcă dezvăluirea faptelor și încadrarea lor într-un anumit tipar. Alții combat din răsputeri această îndrăzneală. Mie nu îmi pasă de disputele lor. Nu pot fi oprită să scriu, negru pe alb, că Ploiești este orașul în care timpul s-a oprit.

Departe de ceasurile de la catedrală, de la halele centrale și de la primărie, sunt ușor debusolată și nu pot spune cu precizie când s-a oprit. Constat doar că sunt condamnată să trăiesc în alt timp, departe de anul 2016. Mărșăluiesc de la nord la sud, din vest în est, de la periferie și până în celălalt capăt, la mall, tot mai grăbită, mai nervoasă, mai obosită. Orașul în care timpul s-a oprit râde în soare de chinul meu. Îmi trimite priviri mirato-disprețuitoare prin comercianții / medicii din pet shop-uri, farmacii veterinare, cabinete veterinare.  Read More

Alergia la câine

Întâi s-a scărpinat mult, atât de mult încât nu se mai putea odihni suficient. Apoi a început să îi cadă blănița pe anumite porțiuni, lucru care ne-a speriat și ne-a făcut să mergem urgent cu câinele la veterinar. Medicul s-a uitat la el și a decis rapid că este vorba despre o alergie la pui. Vreme de aproape două luni am ferit câinele de tot ceea ce înseamnă pui – i-am cumpărat numai hrană uscată cu somon, nu i-am mai dat să guste din mâncarea noastră dacă avea în compoziție carne de pui, am pus departe de el boabele pisicilor, astfel încât să nu poată ajunge la ele. În paralel, am cumpărat de la farmacia umană Aerius și i-am dat câte o jumătate de pastiluță (la indicațiile doctorului veterinar) vreme de cinci zile, apoi numai când mâncărimea părea să devină insuportabilă.

Văzând că nu scapă de problemă, m-am enervat și am căutat informații pe internet. Am descoperit că ar putea fi alergic la saliva puricilor, nu la carnea de pui. Noi nu avem purici în casă. Animalele sunt deparazitate periodic, dar Bruno iese zilnic afară, se plimbă și se joacă prin iarbă, deci e posibil să întâlnească purici și să fie ciupit. L-am deparazitat cu un medicament mai puternic, pentru care am plătit 75 de lei (prețul diferă în funcție de greutatea câinelui). Nu am remarcat schimbări majore. Câinele continuă să aibă episoade enervante de mâncărime. Read More