Skip to main content

E prea dimineață, e prea luni

Câte gânduri poate aduna omul într-o viață? Este important să aibă gânduri multe sau e mai important să se gândească profund la câteva idei? Sunt gânduri care vin și pleacă. Le uit rapid. Sunt gânduri care se întorc și se cer reanalizate din timp în timp. Sunt întrebări care se nasc spontan. Sunt și întrebări ce revin obsesiv. Ce am eu și toată lumea își dorește? Aștept răspuns. Rog seriozitate. 😀 Pot oferi la schimb un anestezic bun pentru durerile de cot.  Poate o palincă, poate un rachiu din două prune și de rest Read More

Se mai vând bilete spre Marte?

Strada strigă şi pune presiune asupra politicienilor, reproşându-le (printre multe altele) că nu donează sange. Eu privesc de la distanţă. Chiar nu îşi dau seama de ironie? Pentru asta au ieşit din case? Vor sânge de politician al unui sistem corupt în venele unor oameni care se ascundeau în subsoluri pentru a-şi cânta libertatea? Ce întuneric se lasă peste minţile oamenilor, adormindu-le? Ce soi de tăvălug nivelează creierul uman, făcându-l să creadă că tot ce este pe internet e adevărat? Câte botine aurite ne vor mai călca pe suflet până când vom înţelege că doar uniţi ne putem ridica? Read More

Nu spălaţi animalele de companie în maşina de spălat!

Nu eşti bătrân, dar simţi că de la o vreme numai agenda te mai poate salva de la uitare. E ca o mamă grijulie, amintindu-ţi mereu să mănânci toată ciorbiţa din farfurie, să îţi legi bine fularul în jurul gâtului, să te uiţi în stânga şi în dreapta înainte de a traversa. Ea, agenda, e un soi de cutiuţă în care adăposteşti gândurile ce nu mai încap în memoria mult prea încărcată. În fiecare dimineaţă, în timp ce sorbi alene din cafea, reciteşti mâzgăliturile făcute seara: să cumpăr bulion, să îl sun pe avocat, să duc ceasul la reparat, să bag la spălat hanoracul copilului.  Read More

Dau o bancnotă

Îmi transpirau picioarele, iar tu râdeai de mine când mirosul îţi cuprindea nările şi te sufoca. Spuneai, invariabil, că vei pune capac situaţiei. Mă trimiteai la baie, cu toate că ştiai cât de mult îmi displace apa. Uite că astăzi nu mi-au transpirat. Aerul rece de octombrie parcă mă înveleşte într-un costum impermeabil. Merg repede. În urmă las frunze îngălbenite, în faţă am viitorul o haită de câini furioşi. Cu furie le răspund şi eu. Blana catifelată mi se transformă în ţepi, gura mi se închide şi deschide ca un cleşte. Dacă înfig colţii în ei, afiş îi fac… Read More

Cugetări

Am primit cândva o rodie. Părea să ascundă o mulţime de promisiuni în rotundul de un roşu crud. Era ca o regină grasă şi bună, purtându-şi cu delicateţe coroana pe creştet. Un grup de bufniţe îi (şi îmi) pândea fiecare mişcare. Din timp în timp le vedeam şuşotind şi îmi venea să le pun sumedenie de întrebări. Când rodia s-a spart în două, au ieşit la iveală bobiţe lucioase, încărcate de parfum. Între două degete am prins o primă boabă. Ce acritură!  Read More

Care-i om şi care-i fiară?

Sunt pe acest pământ oameni care nu îmi plac. Nu îi suport nici dacă mă ignoră şi-mi vine să fug dacă încearcă să se apropie de mine. Sunt acei oameni plini de ei, înfăşuraţi într-un fals veşmânt de modestie pe care îl flutură la tot pasul. Scriind despre ei, ştiu că nu risc nici măcar să văd cum îşi ridică poalele în cap. Nu, genul acesta de om va rămâne mereu calm în aparenţă, îşi va păstra în societate eticheta pe care s-au tipărit cu negru cuvintele “modest” şi “sensibil”. Nu mă deranjează totuşi decât în măsura în care, pentru a se justifica, aruncă pisica moartă în curtea altora. Read More

Mireasmă de hormoni în libertate

Sunt vie. Iubesc viaţa şi mă însufleţesc dacă cerul brodează un curcubeu, dacă un câine însetat îmi bea apă din palma făcută căuş, dacă observ că firul de iarbă câştigă lupta cu asfaltul. Copilul mă priveşte zâmbind condescendent, soţul clatină din cap de parcă ar rosti printre dinţi “femeie…”. Îi văd că sunt atraşi de tot ceea ce mie îmi displace, de la filme cu împuşcături şi până la meciuri de box. Prin minte îmi flutură un singur cuvânt, “bărbaţi…”. Suntem diferiţi, dar ştim să respectăm alegerile celorlalţi, ba chiar ne facem uneori mici surprize. Convinsă că se vor bucura, le vorbesc despre un eveniment ce va avea loc undeva lângă Ploieşti în luna octombrie.  Read More

Alunecând de bunăvoie în plasă

Mă leg de literele aşezate pe tabla de scrabble şi formez cuvântul leacă. Ce înseamnă? întreabă el mirat. Cum, nu ştii ce înseamnă o leacă? “Deloc”, “puţin”, “niţel”… Nu, forma corectă este oleacă, zâmbeşte el amuzat. Mă înroşesc, deschid dex-ul, plec ruşinată ochii învălătuciţi în mirare, leoarcă de transpiraţia rece care îmi şiroieşte pe spate şi pe tâmple. E primul (şi ultimul) şah-mat pe care mi-l dă. Părerile-mi spanciulite despre propria persoană se fărâmă rapid şi-un singur gând îmi tot dă târcoale; “râdea hârb de oală spartă”. Conştientizez, pentru prima dată în viaţă, că m-am înconjurat de oameni faţă de care voiam să par mai cu moţ.  Read More

Ziua internaţională a pisicilor – 8 august

Mă încerca o dulce ameţeală când mă gândeam la felul în care vom sărbători ziua internaţională a pisicilor. Îmi pusesem atâtea speranţe în ea şi-n dărnicia-i renumită pe tot globul, de la un pol la altul. Poate că ne va oferi îngheţată cu aromă de peşte, cremă de ficat şi unt proaspăt, poate un cub de gheaţă aruncat în paharul cu lapte, să mâncăm până nu mai avem oxigen. Când s-a ridicat din pat am simţit cum inima îmi fremăta ca-n vreme de furtună, cum sub cupola minţii se desena o mapă încărcată de imagini apetisante şi am sperat să am puterea de a trimite în orice coşmelie, printr-un furtun cu milioane de ieşiri, hrană pentru pisici oropsite. Dorinţa mea molipsitoare s-a întins ca o gripă la ea şi am auzit-o spunând: Read More

Seceta a ucis orice boare de vânt

“Seceta a ucis orice boare de vânt…”, lăsând creierul neaerisit. Memoria, aflată în moarte clinică, a abandonat un vraf de poze în calculatorul deja obosit. Avea un tâlc ascuns eroarea apărută pe ecran. Încerca, într-un mod subtil, să spună că baba e senilă fără doar şi poate dacă la fiecare ieşire colecţionează peste o sută de fotografii, pe care mai apoi le rătăceşte nesortate prin calculator. Anafura mamii ei de eroare, cum m-a făcut ea să petrec aseară câteva ore în încercarea de a tria, ordona şi curăţa de prin foldere cele peste 6000 de poze pline de praf, poze adunate în doar 3-4 luni! Read More