Skip to main content

Sunt pentru sterilizare, dar…

Astăzi s-a tot învârtit pe lângă blocul meu un câine de aproximativ 5-6 luni, talie medie. Un drăgălaș cu chef de joacă, înfometat și însetat. Maidanez get-beget. Poate abandonat, poate (mai degrabă) născut pe străzi… L-am hrănit și i-am dat apă rece pe săturate.
Mi-am spus, iar și iar, că sterilizările și refuzul montei pentru câinii cu ai căror pui nu știm ce să facem ar fi cea mai bună și mai blândă soluție. Puiul de astăzi nu are multe șanse pe stradă să devină adult. Ca el sunt încă mulți, foarte mulți câini. De unii aflăm, însa cei mai mulți mor neștiuți, în chinuri înfiorătoare.
Pe de altă parte, îmi dau seama că sterilizarea tuturor metișilor ar duce la un moment dat la dispariția rasei comune, a maidanezilor. Își vor mai putea permite să aibă câini numai cei care vor avea bani grei să cumpere din canise câini cu pedigree. Toți ceilalți iubitori de câini se vor uita peste gard la bogătași și vor ofta…
Când l-am găsit pe Bruno (la un tomberon din oraș) o duceam foarte greu. Aveam în casă mai puțin de 15 lei și chiar mai puține speranțe de mai bine. Cu toate astea, am avut curajul nebun de a-l lua. I-am salvat viața când avea 4 luni și nu prea multe șanse de supraviețuire. Nu știam cum mă voi descurca să îl hrănesc, căci aveam zile în care abia mă puteam hrăni pe mine. Dar l-am iubit din prima clipă și am simțit că nu aș fi întreagă dacă nu l-aș avea alături. L-am adus acasă – după multe discuții cu familia care înțelegea mai bine decât mine că îmi îngreunam viața.

Ei bine, la scurt timp după ce l-am adoptat pe Bruno, pentru noi au venit vremuri mai bune. Mi-am permis să îl vaccinez, să îi pun microcip, să îl deparazitez și să îl hrănesc cu tot ce e mai bun. L-am iubit și îl iubesc din toată inima. Mi-a transformat viața într-o permanentă bucurie. Sufletește sunt astăzi mult mai bogată datorită lui, datorită iubirii necondiționate pe care un fost maidanez mi-o oferă clipă de clipă. Cine aș fi fost eu astăzi, dacă aș fi prins vremuri în care toți maidanezii ar fi fost sterilizați și dacă nu aș fi îndrăznit să îmi iau, de bunăvoie și nesilită de nimeni, o (aparentă) povară în vremea când aproape că muream de foame în casă? Sunt pentru sterilizare, dar…

Comments
  • Sorana Puia August 5, 2017 at 9:56 pm

    Stai pe pace….maidanezii nu vor dispărea asa curand…ti se pare ca respecta cineva legea…inafara de salvatori ?!

    • Vienela August 5, 2017 at 9:58 pm

      Da, sunt convinsa ca va mai curge multa apa pe Dunare pana cand maidanezii vor ajunge sa fie pe cale de disparitie. Nici nu stiu daca sa ma bucur ca si oamenii saraci isi permit caini sau sa lacrimez pentru puii care mor in chinuri pe strazi.

  • Daniela August 5, 2017 at 10:55 pm

    Aici unde locuiesc acum se sterilizează la greu si tot găsești caini pt adopție la adăposturi. Întotdeauna vor exista câțiva iresponsabili care vor da de lucru la salvatori, deci stai pe pace ca nu dispare nici o rasa de caini si nu se va ajunge niciodata la situația cand oamenii vor vrea un caine si nu vor gasi de unde sa adopte.

    • Vienela August 5, 2017 at 11:02 pm

      Bine spus iresponsabili. Nu pot uitat un nene pe care l-am intalnit in urma cu doi ani la parculetul de caini. Avea un caine de talie mare (nu mai retin rasa) si, cand am ajuns acolo, tocmai se bucura ca “micutul” lui prinsese o catea maidaneza, sa se racoreasca si el, bietul. Cand l-am intrebat ce se va alege de puii rezultati, a ridicat din umeri si mi-a intors spatele.

      • Daniela August 6, 2017 at 2:09 am

        Mor cand vad dobitoci de-astia. Te aplaud ca te-ai abținut si nu i-ai dat vreo doua dupa ceafa la dobitoc. Si bătrân si prost!

        • Vienela August 6, 2017 at 8:27 am

          Sincera sa fiu, am simtit impulsul de a-i da una sau de a-i spune ceva de dulce, insa m-am oprit la timp tocmai pentru ca faptul era deja consumat. Oricum nu ar fi inteles nimic. Daca nu i-a trecut prin cap nici macar faptul ca o catea nevaccinata, care traieste de azi pe maine, poate fi purtatoare de boli si ii poate pune cainele in pericol, cum ar fi putut intelege ca strada nu mai are nevoie de pui care sa moara in chinuri?

  • trenda August 7, 2017 at 2:27 pm

    Dragutul de Bruno… imi amintesc ca eram studenta si locuiam intr-un camin… Am gasit un pisic, pui pe care nu am ezitat sa il adopt. L-am numit Shift… asemenea tastei de la calculator… Studenta fiind, nu aveam prea multi bani, dar cumparam o conserva de pateu si jumatate din el manca Shift, iar cealalta jumatate o consumam eu si actualul meu sot :)) !!! Pisicul trebuia bine ingrijit!!! 🙂

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.