Anul acesta ar putea sta sub semnul peştelui, nehotărârii, al deciziilor schimbate de la o zi la alta, al planurilor făcute atunci când îmi iese în cale o nouă sursă de distracţie. Am fost ieri în vizită la nişte prieteni de familie pe care nu îi mai văzusem de mult timp. Din vorbă în vorbă, ne-au povestit că ei au descoperit anul trecut că cel mai plăcut concediu este cel petrecut în liniştea deltei, chiar şi cu riscul de a fi ciupit zdravăn de ţânţari. Asta a fost mai mult o glumă, pentru că oamenii au plecat blindaţi, gata să lupte până în pânzele albe cu hoardele de ţânţari. Nu a fost nevoie, pentru că locul în care s-au oprit părea ferit de pacoste.
Prietenii noştri şi-au cumparat tot felul de scule de la un magazin de pescuit online, deşi erau novici, ca şi noi, şi au dat cu bâta în baltă au petrecut zile minunate departe de civilizaţie, de aglomeraţie şi gălăgie, ba chiar s-au întors acasă cu portbagajul plin de peşti pescuiţi cu mânuţele lor. Despre gustul peştilor din deltă nu cred că mai este cazul să vă vorbesc. Toţi iubitorii de peşte ştiu deja cât este de bun, iar pe ceilalţi nu îi interesează. În schimb, despre sculele de pescuit mi-ar plăcea să aflu mai multe de la cei care sunt cunoscători.
Nu, nu vreau sfaturi de la profesionişti, pentru că nici eu, nici altcineva din familia mea nu va practica pescuitul în mod profesionist. Sau poate că nu ar fi rău să aflăm, pentru că întotdeauna vor fi oameni care vor căuta pe internet informaţii despre magazinele de pescuit şi despre produsele pe care le comercializează. Ştiţi ce îmi place mie cel mai mult la ustensilele de pescuit? Poate veţi râde, dar îmi asum. Numele! Gândiţi-vă cât de frumos sună nume ca: nade şi momeli, cârlige, mulinete, lansete, plute, bergi, plumbi şi, cel mai plăcut şi interesant nume, năluci.
Nu ştiam până ieri ce sunt nălucile, dar numele lor mă duce cu gândul la ceva drăguţ, ceva ce ar sta bine într-o poezie bine scrisă. Până la urmă, pentru cei îndrăgostiţi de acest sport, pescuitul este poezie, nu? Am căutat imagini pe site şi am descoperit cu uimire că nălucile chiar sunt nişte obiecte frumos colorate, având formă de peşte, pană sau viermişor. După cum le văd eu, cred că sunt utilizate la momirea peştelui, pentru că într-un capăt au agăţate cârligele în care se prinde monstrul din Loch Ness fiinţa respectivă. Da, cei ca mine, care până mai ieri nu ştiau nimic despre pescuit, trebuie să afle că până şi nălucile sunt de mai multe feluri: rotative, oscilante, twistere etc.
După cum ştiu unii dintre cei care mă citesc de mult timp, am fost o singură dată la pescuit şi atunci am reuşit să prind o frumoasă regină, bună de nimic. Dar anul acesta va sta sub semnul peştelui, dacă voi avea puţin noroc. Cu unelte sau nu, sper să prind un loc pe un mal, să petrec câteva zile prefăcându-mă că pescuiesc şi distrându-mă maxim, ceea ce vă doresc şi vouă!
E frumos în deltă am fost de câteva ori.
Cu peştele de apă dulce eu am o problemă.
În prima zi mănânc că-mi place.
A doua zi din respect pentru gazde.
A treia zi pentru că îmi este foame după primele două.
A patra zi mă pun pe postit ca orice creştin cumsecade!
Problema cu ţânţarii se rezolvă cu vitamina B1, o cură de o săptămână inainte, dacă medicul spune că nu sunt contraindicaţii. Eu am încercat şi n-am văzut ţânţar la mai puţin de jumate de metru de mine! :)
…interesant articolul deşi şti că eu ca şi tine mi-am încheiat aventura cu pescuitul demult! Dar cumnatul meu e mare pescar, deşi pun pariu că nu ştie de năluci. Radu, informaţia ta despre vitamina B1 e la fel de utilă ca acest articol.
N-am avut ocazia sa vad Delta. N-ar fi rau deloc dar nu cred sa ajung vreodata… :(