Skip to main content

Shantaram, al doilea volum

Shantaram este genul de carte pe care nu o poți lăsa din mână. Aventurile și răsturnările de situație se succed cu repeziciune, trezind în cititor curiozitatea de a afla tot mai multe, de a fi la curent cu tot ceea ce fac personajele acestei uluitoare povești. Totuși, cartea Shantaram nu este doar despre aventurile unor gangsteri din Bombay. De fapt, de multe ori am avut impresia că în paginile sale sunt adunate izvoare de înțelepciune și fluvii de dragoste față de oameni și de viață. Shantaram este o carte bazată pe întâmplări reale (destul de controversate încă), o poveste ce reușește să adune laolaltă oameni din culturi diferite, să ne arate cum își pot schimba oamenii felul de a fi doar trăind în sânul unei alte culturi.

Cartea Shantaram poate fi comandată de pe site-ul editurii ALL (clic pe link).

În volumul 2 am regăsit multe dintre personajele deja îndrăgite și am făcut cunoștință cu altele, de asemenea vii, trăind fiecare clipă a vieții la intensitate maximă. Atât scriitura, cât și personajele mi-au părut a fi mai mature, poate și pentru că o parte a poveștii s-a mutat în plin război, în Afganistan, unde cuvântul sărăcie avea un înțeles chiar mai profund, mai dureros decât în mahalalele din India, iar moartea era omniprezentă. O mulțime de întrebări mi-au trecut prin minte pe parcursul citirii acestei cărți.

Oare eu aș putea lupta, pe viață și pe moarte, în războiul altora? Aș fi capabilă să îmi dau viața pentru un prieten? Aș putea ierta trădarea, dacă aș înțelege motivele pentru care persoanele iubite m-au folosit fără scrupule? Aș putea face cuiva rău din motive bune?

Nu-i spusesem niciodată cât de mult înseamnă pentru mine acceptarea ei afectuoasă și necondiționată. Atât de mult, prea mult din binele pe care îl simțeam în acei ani de exil era încuiat în închisoarea din inima mea; între acele ziduri înalte ale fricii; în acea mică fereastră cu gratii a nădejdii; pe acel pat tare al rușinii. Acum îi dau glas. Acum știu că atunci când clipa cinstită a iubirii vine, trebuie înșfăcată și rostită, pentru că s-ar putea să nu se mai întoarcă niciodată. Și neglăsuite, nemișcate, netrăite în lucrurile pe care le declarăm de la inimă la inimă, acele sentimente sincere și adevărate se veștejesc și se sfărâmă în mâna care-și amintește de ele și se întinde prea târziu ca să le apuce.

În al doilea volum din cartea Shantaram am regăsit un Lin mai matur, mai violent, mai dornic de răzbunare și, în același timp, mai sensibil, mai îndurerat de pierderea prietenilor, mai dornic de iubire, mai iubitor cu toți cei din jurul său. Am înțeles și aprobat alegerile făcute, mai puțin pe cea legată de consumul de heroină. În același timp, mi-am dat seama că nu pot judeca faptele unui om până nu trăiesc exact ceea ce a trăit el, până nu îi port papucii și nu umblu pe drumurile pe care a umblat el, după cum spune un proverb.

Gregory David Roberts a reușit și de această dată, prin felul său de a povesti și prin tot ceea ce Linbaba a trăit, să mă țină legată de poveste, să mă includă în ea, să mă facă părtașă la suferințele și bucuriile personajelor din Shantaram.

Căci asta facem noi. Punem un picior înainte, și apoi pe celălalt. Ne ridicăm încă o data ochii spre mârâitul și zâmbetul lumii. Gândim. Acționăm. Simțim. Turnăm micile urmări ale faptelor noastre în mareele binelui și răului care inundă și spală lumea. Ne târâm crucile către speranța unei alte nopți. Ne împingem inimile curajoase spre promisiunea unei alte zile. Cu dragoste: căutarea însuflețită a unui alt adevăr decât al nostru. Cu dor: tânjirea pură și inefabilă după mântuire. Căci atâta timp cât soarta mai așteaptă, trăim mai departe.

„«Shantaram» e o adevarată epopee. O poveste uriașă, copleșitoare și irezistibilă.” – The Seattle Times

PS: Datorită cărții Shantaram, acum vreau neapărat să aflu mai multe despre Afganistan, despre luptele care se dau acolo de atâta amar de vreme, despre obiceiurile, speranțele și durerile afganilor, dar nu înainte de a citi și ultima parte a poveștii, Umbra muntelui. Și visez că aș putea ajunge într-o zi, cândva, să vizitez orașul pe care Shantaram îl iubea atât de mult – Bombay (actualul Mumbai).

 

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.