Şi-au pregătit din timp concediul, şi-au cumpărat biletele de avion, şi-au programat fiecare zi pe care o vor petrece în ţară, şi-au anunţat prietenii şi familia în legătură cu data întoarcerii, ca fiecare să îşi poată programa din timp treburile. Sunt emoţionaţi şi dornici să îi revadă pe cei lăsaţi în ţară anul trecut, când s-au văzut nevoiţi să ia drumul străinătăţii, drum greu şi plin de amar, dar presărat ici, colo, cu bucurii şi realizări.
Printre prietenii lor sunt persoane care ştiu bine cum stau treburile aici, dar nu îndrăznesc să le spună. Când au plecat, în casa părinţilor au rămas lucrurile adunate în anii din urmă, lucruri la care ţineau şi pe care nu s-au îndurat să le înstrăineze. Poate că se gândeau să le lase copilului sau poate le trezeau amintiri plăcute. Nu asta este important. Ceea ce doare şi îi pune pe prieteni în dificultate este că o persoană din familia lor, ştiind că ei sunt departe şi având acces in casă, a început să le ia câte un lucru, apoi câte două, apoi lucruri de valoare, până când a golit camerele.
Mulţi au încercat să îl oprească, să îi deschidă ochii şi mintea, dar el, neavând serviciu şi nici caracter, a pus la spate toate sfaturile şi ameninţările. Probabil şi-a imaginat că în străinătate umblă câini cu covrigi în coadă şi rudele lui se vor întoarce cu nave pline de obiecte valoroase sau nu se vor mai întoarce. Acum a sosit momentul în care această familie vine în concediu. Va intra într-o casă aproape goală. Va avea un şoc. Cine să îşi asume răspunderea de a-i anunţa înainte de a veni? Cine să le dea această veste urâtă?
Mie nici nu mi-ar fi trecut prin cap că la casele de amanet sunt primite şi alte chestii în afară de aur, însă băiatul despre care vă vorbesc a ştiut şi a dus fără milă la amanet electrocasnice pentru care rudele sale au muncit, s-au zbătut să le adune şi pe care nu s-au îndurat să le vândă înainte de plecare. A vândut prin obor lucruri care au costat o mică avere, a vândut până şi din jucăriile copilului. Cum i-ar putea anunţa prietenii acum, ce le-ar putea spune, ce scuză ar avea pentru tăcerea de un an?
Pai…nu stiu, tacerea nu e o scuza! S-au ascuns in spatele ,,fricii”? Sau ce? Sau poate nu sunt prieteni sau rude cu adevarat? Eu nu inteleg.
Cunosc si eu cazuri d-astea. De obicei se lasa doar cu o cearta serioasa si cu ruperea “relatiilor”. In rest, omul care se preteaza la asa ceva e clar ca are soriciul mult prea gros pentru a-i pasa cand “i se bate obrazul”…
Trista poveste. Din pacate cunosc cazuri, chiar in familie, cand cei intorsi nu au mai recuperat nimic,cum spuneai si tu, si culmea au luat-o cu tot de la capat,pentru ca se intorsesera definitiv.Viata…
Mama ce l-as bate! Cu spor! Nu m-as astepta sa-mi spuna cineva ca am fost furat de rude, ca nu e treaba nimanui sa-mi pazeasca avutul, mai ales daca i-am lasat eu lichelei cheia. Dar ala, dobitocu’ hot, ar avea toate motivele sa-si faca griji. Fiindca eu incerc sa fiu pasnic, dar aici trag linia. Daruiesc daca vreau eu. Nu-mi ia nimeni cand vrea el. Daca-mi ia ii rup gatul. Scurt. L-as bate crunt (ca-mi inchipui ca banii nu i-as recupera si nici politia n-ar fi prea activa). N-ar avea rost sa se ascunda, ca eu-s genul dedicat. Altceva n-as face decat sa-l caut sa pun laba pe el.. Si pe urma as trai extazul calcandu-l in picioare :D.
Am văzut pe viu d-ăştia. Nu prea se vindecă.
Sunt şi astfel de oameni. Trebuie bătuţi, are dreptate Vladimir.
Bine scris, Vienela, bravo!
Doamne, câte se mai pot întâmpla! Ce a ajuns și lumea asta?! Sau, mai bine zis, câteva specimene …. Săraca familie!
Nu sunt cuvinte pentru asa ceva ! :((
da , stiu si eu cazuri ….oameni fara caracter !
eu cred ca i-as fi atentionat pe aia daca aveam ocazia. tacand parca as fi partasa cu omul ala lipsit de caracter!
Eu nu-i ințeleg pe așa zișii prieteni care nu i-au anunțat despre situația din țară. Este condamnabil ceea ce a făcut omul din familie, dar ceea ce au făcut pritenii ce cunoșteau adevărul și au tăcut – pot fi considerați complici.
Printre romani, ca si la alte popoare, mai sunt si uscaturi. Sper doar sa nu le intalniti!
Mi se pare de domeniul ficțiunii și chiar trag speranțe că așa e… Spune-mi că așa e… De blamat sunt și cei ce-au știut și-au permis jaful, părerea mea!
Da, neplacuta situatie, chiar nu am auzit pana acum de asa ceva, insa respectivul era disperat, si cum nimeni nu-l oprea, a actionat cum l-a dus si pe el capul. Cei care l-au vazut insa puteau sa-i zica ceva sau sa puna mana pe telefon si sa anunte oamenii plecati in strainatate. Sau le trimiteau un mail ca era mai simplu.
Pai si daca le spuneau, ce era sa faca aia din strinatate. Ca deja dadusera cheia din mana cui nu trebuia. Mai rau se amarau pe acolo si tot nu aveau ce sa faca decat sa se bazeze sa se roage de alte rude sau prieteni, sa se bage aia sa le rezolve necazul lor ? Adica zau, de aia nici nu a vrut nimeni sa se bage probabil, pt ca daca se bagau sa dea vestea, s-ar fi simtit cumv aobligati si sa intervin aconcret, dar ce sa faca, sa se ia ei cu raufacatorul la bataie. Plus cheia fusese data de bun avoie, si pe incredere. Nici macar nu e caz de politie. Desi desigur, teooretiic acesti pagubiti ar pute asa il dea in judecata pe cel care le-a inselat increderea si teooretic, cine stie, ar putea sa obtina o poprire pe salariul lui, pt valoarea bunurilor instrainate, daca are un salariu de poprit, ceea ce nu e prea probabil. E problem alor, ei vin in concediu, se vor descurca ei cum or putea, la urma urmei pot sa-si s schimbe biletul de avion retur contra o penalitate mai mica decat ar trebui sa cheltuie ca sa stea la hotel in Romania in caz ca au casa chiar goala, si nu vor sa doarma pe jos…asta la nivel ff practic desigur, ca ma gandeam ca vin oamenii aia de la aeroport si nu au unde sa doarma decat pe jos, sau pe niste saltele goale, ca le-o fi vandut si mobila, daca le-a vandut si frigiderul !
Lucrurile…sunt numai lucruri. Iar furtul e un drog. Il iei si nu te mai saturi sa il tot iei, imbiat de castigul fara munca. Nu te gandesti la maine, nu te gandesti la altii. Fereste-ma, Doamne, de prieteni!
Pentru asa ceva scuze nu exista. Dar nici leac.
Chiar vorbeam cu mama azi despre un vecin care fura din casele oamenilor pe la care merge sa munceasca… Ia lucrurile si le vinde pentru bautura…