Skip to main content

Scrisoarea mea către Ciufulici

Dragă Ciufulici,

Nu-i cinstit ca sufletele frumoase să se înece în marea de durere. Nu e cinstit şi totuşi se întâmplă, iar ceilalţi asistă nepăsători sau neputincioşi. Oricât aş citi, oricât aş trăi, tot nu mă pot acomoda cu ideea că viaţa este inechitabilă. Mă bântuie uneori gândul că singura perioadă cu adevărat fermecătoare în viaţa unui om este cea în care adolescenţii se îndreaptă cu paşi repezi spre maturitatea deplină. Atunci este zborul înalt, atunci încearcă visul să atingă infinitul, atunci speranţa este mai puternică decât raţiunea.

Aş vrea să fiu foarte sinceră, însă nu ştiu dacă voi reuşi, pentru că unele amintiri s-au estompat, acoperite de praful ridicat în timp ce alergam prin viaţă; realul s-a amestecat cu imaginarul, probabil într-o timidă încercare de a mă proteja. Poate că ceva din mintea mea refuză să scoată la lumină întregul adevăr, ca eu să nu mă văd silită să judec, să regret sau să vorbesc prea mult. Prima ta scrisoare m-a făcut să zâmbesc mulţumită. Era cel mai interesant răspuns primit în urma unei lepşe. Nu mi-am dat seama atunci că scrisorile tale mă vor răscoli şi mă vor face să le aştept cu nerăbdare şi emoţie pe următoarele.

Mi-ai vorbit mult despre Sorescu şi eu ţi-am promis că îl voi citi cu atenţie. Nu am reuşit încă. Săptămâna trecută, când mi s-a ivit ocazia, mi-am ales cadoul de Crăciun dintr-o colecţie de SF-uri. Nu te miră prea tare, nu-i aşa? Acum nu mai am bani de cărţi, dar îl voi căuta la bibliotecă după sărbători. Îţi voi spune ceva ce nu am mai spus nimănui în online… Bine-nţeles că din acest moment nu mai este un secret. Scrisoarea este publică, pentru ochii oricui doreşte să citească. Îţi este adresată, însă cuvintele sunt pentru toţi cei ce trec pe aici. Când era Ionuţ foarte mic, m-am văzut nevoită să îmi vând cărţile din casă pentru a-i da să mănânce. Apoi am muncit ca nebuna, sperând să îmi recapăt vechea viaţă, să am din nou casa plină de cărţi. Încet, încet, biblioteca s-a umplut iar, dar nu aveam timp să citesc.

Viaţa mi-a purtat paşii într-o casă unde cărţile erau folosite la orice le trecea oamenilor prin cap: cu foile lor putea fi împachetată şunca, din foile lor se aprindea focul în sobe, pe foile lor se jucau copiii de-a şcoala. Îmi păzeam cărţile aşa cum un avar îşi păzeşte comoara. La fiecare salariu cumpăram cărţi pentru sufletul meu şi cărţi din care să se hrănească spiritual băiatul meu. Nu ţi-as putea spune câte se adunaseră în câţiva ani. Cert este că toate au rămas în acea casă, iar eu am luat-o de la capăt.

Nu mi-am cumpărat cărţi până când nu am avut bani munciţi de mine, poate şi pentru că mama proceda aşa cum procedau toţi românii: alerga prin librării şi, când nu putea găsi o carte, apela la tot felul de cunoştinţe pentru a face rost de ea. Nu ştiu să spun dacă a fost bine sau rău, dar niciodată nu şi-a dat seama că şi noi, copiii, aveam nevoie de cărţi. Cumpăra numai cărţi pentru adulţi, aşa că asta am citit mereu, începând cu scrieri despre Cezar, Napoleon şi Vlad Ţepeş. 🙂 Cărţile de poveşti, cu mici excepţii, le-am citit abia după ce am devenit mamă… Imaginează-ţi ce era în mintea mea seara, când adormeam, după ce citisem despre Freud, apoi despre Nils Holgersson, despre budism, apoi despre mica sirenă… 🙂

M-am lungit cam mult, aşa că voi continua într-o altă zi…  Sărbători fericite!

Comments
  • ciufulici December 30, 2013 at 8:39 am

    Uite cum ne întâlnim pe drumuri sinuoase, pe poteci bătute, uneori de amândoi!
    Am pățit și eu să pierd în urmă cărți, am fost și eu determinat să cumpăr de oriunde, căutând uneori un anumit titlu. Dar am avut norocul de a citi cărțile specifice siecărei vârste, căci mama mea era o cititoare pasionată și știa ce înseamnă să nu ai cartea potrivită. Dar cred că-ți voi spune mai mult în viitoarea mea scrisoare.
    Să ai un an nou, cu multe cărți, cu timp pentru citit și cu multe alte bucurii!

    • Vienela December 30, 2013 at 8:59 am

      Am batut in lung si in lat librarii si anticariate pentru a gasi cartile ce imi placusera candva si pe care le voiam iar. Si mamei ii placea sa citeasca, insa nu a avut un plan de lectura si pentru noi, copiii. 🙂
      Un an nou mult mai bun sa ai si tu, sa iti gasesti linistea si sa primesti tot ceea ce ti-ai dorit!

  • Ana-Maria December 30, 2013 at 12:16 pm

    Iti doresc un an nou plin de realizari si impliniri , asa cum iti doresti! Sa fie cu sanatate multa!

    • Vienela December 30, 2013 at 1:16 pm

      Iti multumesc din suflet, Ana-Maria! An nou cu realizari si multe bucurii sa ai!

  • Radu December 30, 2013 at 1:18 pm

    :)) Prin anii 90 am bătut tot Bucureştiul ca să găsesc o carte despre procesorul Z80 (Cobra, primul meu calculator). Am găsit-o în prima mea vacanţa în chioscul gării din Tecuci. Cum ultimii bani îi dădusem naşului am lăsat amanet ceasul Racheta şi am luat cele două volume! 🙂 Ce vremuri…

    • Vienela December 30, 2013 at 1:27 pm

      Prin anii 90 am plecat la Bucuresti sa imi cumpar cizme. Stiam un magazin in care se ascundeau preferatele mele. Mi-a iesit in cale o taraba cu carti si mi-a sarit in ochi DEX-ul. Mi-l dorisem mereu… Desi era la anticariat, m-a costat exact banii de cizme, dar nu mi-a parut rau. :)))

  • Javra December 30, 2013 at 4:04 pm

    Mda, şi eu am două ediţii ale DEX/ului în casă. Şi acum îl găseşti gratis pe net…
    Ani la rând cheltuiam jumătate din salariu pe cărţi. M-a întrebat cineva dacă a meritat.
    Desigur, pentru acel vremuri. Acum pot găsi orice carte doresc, dar nu prea mai cumpăr.
    Am ajuns la saturaţie? Nu ştiu.
    Să ai un nou an plin de împliniri pe toate planurile, să fii sănătoasă, norocoasă, fericită şi iubită! La mulţi ani!

    • Vienela December 31, 2013 at 9:41 am

      Sa stii ca anul acesta nu am cumparat prea multe carti. Mi s-au adunat totusi, pentru ca am primit foarte multe de la prieteni.
      Iti multumesc mult pentru urari, iti multumesc pentru ca mi-ai fost alaturi mereu, chiar si cand eu am fost prea obosita pentru a fi o gazda buna sau pentru a te vizita. Sa ai un an nou asa cum ti-l doresti, cu sanatate si impliniri! La multi ani, J!

  • Cuvânta December 31, 2013 at 6:03 am

    Mie mi se parea barbar sa pui ziare sub farfuria cu mancare, acum mi se pare bagatela :))

    • Vienela December 31, 2013 at 9:44 am

      Barbare mi se pareau cerintele unor reviste care doreau sa le dovedesti cu talonul decupat ca ai cheltuit banii cu ei. Pierdeai ceea ce era pe verso… 🙂
      La multi ani, Cuvanta!

  • Anca December 31, 2013 at 8:38 am

    Iti transmit aici, in acest coment La multi ani! Un An Nou bun cu ceea ce va doriti.
    Un an prolific in ceea ce priveste pasiunea pentru scris
    La multi ani!

    • Vienela December 31, 2013 at 9:45 am

      Anca, iti multumesc mult! Sa ai un 2014 asa cum il visezi! La multi ani!

  • Intuneric December 31, 2013 at 8:45 am

    Off-topic: LA MULTI ANI si numai ganduri bune din intuneric, pentru anul care vine!

    • Vienela December 31, 2013 at 9:49 am

      La multi ani, Intuneric! Noul an sa va gaseasca sanatosi si sa va aduca tot ce va doriti!

  • crasmaru mirela December 30, 2016 at 10:41 am

    Tatal meu este ca tine…cand era mic dupa ce “se dadea stingerea” se baga sub plapuma sa poata citi 🙂
    Are o biblioteca intreaga <3

    • Vienela December 30, 2016 at 10:46 am

      La fel procedam si eu dupa ce ma certau ai mei ca nu ma odihnesc destul sau ca se consuma prea mult curent electric. :)))
      Imi place tatal tau! 🙂 Pentru ca mi-a amintit de perioada adolescentei mele, pentru ca are o biblioteca intreaga si pentru ca te-a facut pe tine atat de simpatica.

  • Lubița December 30, 2016 at 4:21 pm

    Când eram in liceu,mama-mi dădea 5lei pentru transport dus-întors şi un covrig;eu mergeam pe jos, nici covrig nu-mi cumpăram dar aveam o carte de 5lei;atât era prețul!când m-am căsătorit aveam in bibliotecă 300 de cărți citite nu doar decor!
    Oare in ziua de azi tinerii fac sacrificii pentru o carte??
    La mulți ani Vienela!!

    • Vienela January 6, 2017 at 6:55 pm

      In copilarie am avut o multime de carti in casa. Diverse sacrificii pentru a-mi cumpara cartile dorite am facut dupa ce am nascut copilul. Ma simteam vinovata cand imi cumparam o carte, in loc sa ii cumpar lui ceva. 🙂
      Da, inca mai sunt tineri care renunta la cateva ceva pentru a-si cumpara carti. Putini, dar sunt…
      La multi ani!

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.