Skip to main content

Scrisoare deschisă

Stimată Ioana R.,

Observând că anul 2015 readuce în comunicare moda scrisorilor deschise, am decis să vă adresez mesajul meu prin intermediul blogului, cu speranţa că împreună vom putea rezolva problemele cu care mă confrunt de la o vreme din cauza domniei voastre. Vă rog să mă credeţi când spun că intenţia mea nu este să vă pun într-o situaţie jenantă în public, nici să vă deranjez doar de dragul audienţei, traficului, numărului de unici. Consider că o scrisoare deschisă este calea cea mai simplă prin care pot ajunge la dumneavoastră pentru a vă comunica nemulţumirile mele. 

Stimată doamnă, draga mea, Ioana R., nu am de gând să vă judec faptele, nici să mă dezvinovăţesc pentru ale mele, chiar dacă am auzit în jurul meu voci îndrăzneţe încercând să îmi/ne facă morală. Ca să vedeţi cât sunt de sinceră şi obiectivă în gând şi faptă, voi începe prin a vă anunţa că vreme de peste un an v-am păstrat intactă corespondenţa, crezând că voi apuca să trăiesc ziua când veţi veni să o ridicaţi. După un an în care am adunat foi cât să umplu câteva volume de carte, am înţeles că efortul meu era inutil. Ori nu ştiaţi că toate scrisorile ce vă sunt adresate ajung în cutia mea poştală, ori nu vă interesau mesajele trimise de primărie sau bănci.

Stimată doamnă, draga mea, Ioana R., am început să vă arunc scrisorile primite (nedeschise) abia când am priceput că nu veţi veni niciodată să întrebaţi de ele. O perioadă m-am simţit vinovată, vă jur. Timpul a rezolvat dilemele mele, făcându-mă să mă lămuresc asupra unui aspect: eram singura fiinţă din univers căreia îi păsase vreodată de corespondenţa dumneavoastră. Mă frământau uneori gânduri sinistre: dacă se va întâmpla, cândva, ca doamna Ioana R. să vină totuşi la uşă, să bată încetinel şi să întrebe unde îi sunt scrisorile? Ce îi voi răspunde?

Stimată doamnă, draga mea, Ioana R., săptămâna trecută s-a întâmplat inimaginabilul. O scrisoare v-a fost deschisă! Soacra mea, venită în vizită, a dorit să mă scutească de efortul de a face curăţenie în cutia poştală. Văzând pe un plic numele domniei voastre şi ştiind că aţi plecat din acest apartament cu mult timp înainte ca noi să ne mutăm aici, a rupt hârtia şi a scos din plic misiva cu pricina. Am aflat, cu stupoare, că nu v-aţi plătit datoriile la bănci şi că nimeni nu vă cunoaşte adresa actuală. Poate că între timp aţi şi părăsit acest pământ plin de oameni şi firme care vă vor banii, însă eu îmi fac datoria şi vă adresez această scrisoare deschisă.

Stimată doamna, draga mea, Ioana R., dacă mai trăiţi, mergeţi la poliţie, doamnă, să rezolvaţi problema adresei, căci factorul poştal nu are unde să mai înghesuie corespondenţa mea, din cauza scrisorilor ce vă sunt trimise la fosta dumneavoastră adresă.

Cu stimă,

Vienela

Comments
  • Radu March 18, 2015 at 9:40 am

    🙂 Da pe bloguri citeşte? 😉

    • Vienela March 18, 2015 at 9:56 am

      Ha, ha, asta e intrebarea corecta! :)))

  • vavaly March 19, 2015 at 9:08 am

    Asta chiar e tare dar cred ca se intampla in multe locuri din tara asta. cu siguranta n are doamna treaba cu corespondenta asa ca fa i vant fara mustrari. ce ma mira insa este cum de banca trimite un an de zile fara sa aiba macar confirmarea adresei. stiu ca odata pe an se face la banca o actualizare a adresei etc etc. ciudat totusi…

    • Vienela March 19, 2015 at 9:15 am

      Sunt vreo opt ani de cand tot primim scrisori. Nu mai vin de la banca, aia cred ca s-au prins sau doar au trimis mai departe dosarele, ca acum ii vin scrisori de la o firma de recuperari… :)))
      Sigur ca nu le pastrez si nu le dau importanta. E clar ca pe doamna o doare la bascheti de datorii. :))))

  • Bianca Badea March 19, 2015 at 8:27 pm

    Privita din exterior, treaba asta e chiar amuzanta :))

    • Vienela March 20, 2015 at 5:16 pm

      Si din interior este la fel de amuzanta uneori… Mai grav este cand facturile sau scrisorile mele raman pe afara din cauza ca am cutia postala plina de scrisorile doamnei. 🙂

  • Rudolph Aspirant March 19, 2015 at 11:56 pm

    Poate a decedat. Insa cred ca e posibil a se face o sesizare la posta. Adica nu cred ca are rost sa iti asumi tu functia de casuta postala de tip depozit. Este probabil ca serviciul postal sa aiba proceduri plus poate si drepturi speciale legate de corespondenta careia nu i se mai poate gasi destinatarul. Este posibil ca trebuie notificat si serviciul de evidenta al populatiei/politia. Nu de tine desigur, ci de catre functionarul postal autorizat. Trebuie desigur sa predai si scrisorile cat mai rapid deoarece nu iti apartin.

    • Vienela March 20, 2015 at 5:17 pm

      Ma faci sa ma simt vinovata. Si inclin sa iti dau dreptate ca ar trebui sa anunt undeva ca doamna nu mai locuieste la adresa aceasta. Le-am mai spus postasilor, insa pe ei ii doare in spatele casei, atata timp cand nu e nimic oficial.

  • Alma Nahe March 20, 2015 at 9:55 pm

    Când soacrele sunt bune la casa omului. Și la cutia de scrisori! :))

    • Vienela March 21, 2015 at 7:01 am

      😀 Chiar si la cutia de scrisori e cu dus si intors. In corespondenta mea nu se ascund secrete de stat. Cu toate astea, urasc momentele in care o vad intrand in casa cu teancul de plicuri. Stand la parter, aud cand deschide cutia postala, aud cum fosnesc hartiile cercetate… :))

  • rudia April 19, 2015 at 4:15 pm

    Văleeeu! 😀
    La noi e pe dos cumva… Poștașul nu nimerește cutiile…Și așa, misivele ajung mai ceva ca încrengăturile din teoria evoluționistă! 😀

    • Vienela April 21, 2015 at 4:49 pm

      Ha, ha, am avut si noi candva o tanti postarita care prefera sa le faca pierdute, doar ca sa nu mai urce cateva trepte pana la cutiile postale. Pana intr-o zi, cand s-a suparat sora mea si i-a spus vreo doua. :)))

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.