Skip to main content

Sclipirea metalică

Voi doi, de ce nu vă potoliţi? Cât mai aveţi de gând să faceţi pe cocoşii? Staţi cuminţi, că vă spun tovarăşei diriginte! Băiii, sunteţi tâmpiţi? Vreţi să distrugeţi băncile? Idiotule, m-ai lovit şi pe mine!

Cam astea erau ţipetele care se auzeau prin clasă în acea zi călduroasă, când vacanţa de vară deja bătea la uşă. Mai erau câteva săptămâni până când terminam clasa a şaptea. Toţi eram obosiţi, nervoşi, cu gândul la ceea ce vom face timp de trei luni. Tocmai se auzise prin şcoală că o fată de la o clasă vecină era însărcinată. La 13 ani! Treceam pe lângă ea şi ne feream, de parcă ar fi fost contagioasă. Dar o priveam plini de curiozitate, neînţelegand bine ce i se întâmplase. Ştiam doar că era ceva ruşinos.

Cei doi colegi continuau să se alerge prin clasă. Ne îmbrânceau fără să ne privească, îşi cărau pumni şi picioare, se înjurau ca la uşa cortului. Unul dintre ei era comandant de detaşament. Te-ai fi aşteptat să fie mai ponderat. Dar era prea mândru şi nu accepta ca cineva să îl jignească. Celălalt era masiv, un soi de urs pe două picioare şi avea doar glume proaste în program.

De la ce s-au certat nu ştiu. Erau tot mai îndârjiţi. Nu mai ţineau cont de nimic, probabil nici nu mai ştiau unde se află. Urcau pe bănci, aruncau cu obiecte, se tăvăleau încleştaţi pe podea. Din greşeală sau intenţionat, cineva i-a pus piedică celui care ne era comandant de detaşament. S-a întins în praf cât era de lung. În acel moment am văzut o sclipire metalică în mâna celuilalt.

În următoarea secundă, cuţitaşul cu care îşi ascuţea creioanele se odihnea în pleura comandantului de detaşament (poate unii dintre voi îşi amintesc acele cuţite cu lama aproape perpendiculară pe mâner, special făcute pentru creioane-îmi scapă numele lor). Cămaşa albastră s-a umplut de sânge, ochii tuturor s-au deschis larg, în clasă s-a făcut linişte. Până şi ursul pe două picioare a înmărmurit. Doar mândrul comandant de detaşament zâmbea, spunând că nu are nimic. Şi chiar nu avea nimic, în afară de un cuţitaş înfipt în spate, prin cămaşă şi pleura tăiată, motiv pentru care şi-a petrecut vacanţa de vară în spital.

Chestii urâte se întâmplau şi acum 30 de ani în şcoli, nu de acum “unităţile şcolare sunt transformate în câmpuri de luptă sau în studiouri de filme porno”, după cum spune Cotos. Mereu copiii s-au bătut prin şcoli, mereu au fost fete care să se lase amăgite la vârste foarte fragede. Atunci se muşamaliza totul, copilul era exmatriculat sau lăsat repetent pe motiv de proastă purtare şi gata, totul revenea la normal!

 

Pentru cei care nu ştiu, pleura este membrana care înveleşte plămânii şi pereţii cavităţii toracice.

 

Comments
  • adelinailiescu April 17, 2013 at 2:18 pm

    Pe vremea noastra nu existau telefoane mobile sa se filmeze si nici youtube sa se mediatizeze! Dar bataia si conflictul erau la fel, poate mai indarjite!

  • Sonia April 17, 2013 at 2:45 pm

    E adevărat că se întâmplau lucruri din astea și acum 30 de ani. Poate că nu atât de multe. Eu am problemă cu mediatizarea execesivă a lor. OK, dai o știre, dar lucrurile merg mult prea departe. Dezbateri publice la care iau parte tot felul de tot felul (că nu știu cum să îi numesc pe așa zișii psihologi abonați la posturile de televiziune și nici pe toți băgătorii în seamă). Copiii ăia deja au o problemă, de ce le să le mai punem în cârcă și expunerea publică? În fine, goana după raiting. Educația se face în familie sau în școală, nu în tabloide și la televizor.

  • Vladimir April 17, 2013 at 2:54 pm

    Evident ca erau, dar mereu bosorogii generatiei vechi vor simti nevoia sa para puri si neprihaniti, de ai impresia ca acum 40 de ani toti isi petreceau timpul stand cu burta pe carte nu le zbura la nici unul gandul la bere sau ..balcoane :D. La noi nu se punea problema de batai prea evidente sau ramas gravida pe teritoriul scolii pe motiv ca profesorii nu stateau la cafele in cancelarie cum se sta in Romania (mi-aduc aminte ce am invidiat-o pe nevasta-mea cand mi-a spus ca la voi asa e….), ci calare pe coridoare ca sa ne mane. Bine, noi si schimbam clasa la fiecare ora deci o parte din pauza era ocupata de transbordari. Chiar si asa eu m-am batut de extrem de multe ori cu colegii. Eram mic si rau si imi aparam onoarea cu pumnii si picioarele 😀

  • javra April 17, 2013 at 3:31 pm

    Astfel de lucruri s-au întâmplat, se întâmplă şi se vor mai întâmpla,
    inclusiv cu fete gravide la vârste fragede.
    Ţin minte că am avut nişte cursuri de educaţie sexuală abia prin liceu.
    Se pare că trebuie ţinute mult mai devreme…

  • Iuliana April 17, 2013 at 4:31 pm

    Eu abia in liceu am avut prima colega care a ramas insarcinata in clasa a X-a si a fost exmatriculata. Credeam ca a ajuns ca vai de capul ei, cum ni se spunea ca ajung fetele care nu sunt cuminti. Cand colo, am regasit-o peste ani…i-a fost profesoara de franceza fiului meu, la liceu 🙂

  • Brandusa April 17, 2013 at 4:36 pm

    Asa este..si noi ne cataram, ne bateam,… aiurea, minte de neastamparati. Stiu ca am dat cuiva din greseala, in joaca cu spirt pe fata. Puteam sa-i dau in ochi. Mi-am primit lectia de la o profa’ de istorie isterica, care culmea ma iubea. Eram eleva favorita si cu mentiuni speciale la olimpiada. Asta n-a impiedicat-o sa-i trasneasca o palma. Culmea pe atunci loveau si profesorii…poate si acum se mai intampla.

  • nespusdemult April 17, 2013 at 7:08 pm

    Haos se mai gasea si atunci! Se pare, insa, ca era mai …studiat!

  • cotos April 17, 2013 at 7:56 pm

    Si pe vremuri era vai si amar, insa totusi parca exista un dram de respect pentru cadru. Azi, nu mai gasim acel respect.

  • Radu April 18, 2013 at 5:33 am

    Asa este. Conflicte au existat si vor exista mereu!
    Nici eu nu eram chiar ” usa de biserica” 😛

    Dar spre deosebire de acum, existau concursurile sportive, olimpiadele scolare, concursuri de orientare turistica, concursurile pe meserii, taberele PTAP pentru care parintii nostri nu trebuiau sa plateasca nimic. Disipau o mare parte din energia adolescentilor.
    Nu se gaseau energizante si etnobotanice la tot pasul.

    In plus se mai si invata! :((
    Iar un cadru didactic chiar reprezenta o autoritate. Acum ce mai reprezinta ???

  • zdwub April 18, 2013 at 1:41 pm

    Lucruri de genul se intampla de cand lumea, dar odata cu trecerea timpului in loc sa se minimalizeze ele cresc tot mai mult…si devin tot mai penibile sau mai grave

  • […] În clasa a patra ni s-a schimbat învăţătoarea şi ne-au venit colegi noi. Printre ei era şi Dragoş, un copil blond, cu părul ondulat. Era puţin cam bâlbâit. De cum l-am văzut, mi-am spus că este mult mai frumos decât Cristian. Dar el nu mă băga deloc în seamă şi nu mă privea. Participa la jocurile noastre, învăţa bine, însă era cam retras. Am descoperit repede că locuia aproape de mine. Încercam să ies din clasă după el. Mergeam în spatele lui şi îi studiam mersul, hainele şi ghiozdanul greu pe care îl căra. Mi-a plăcut de el până la terminarea clasei a şaptea, când mila şi curiozitatea mi-au îndreptat privirile spre Daniel, cel care fusese înjunghiat cu un cuţitaş de ascuţit creioane. […]

  • Alin April 19, 2013 at 6:37 am

    Stau si ma gandesc ce diferenta este intre ACUM si ATUNCI : in 2013 sa fii insarcinata “doar” la 13 ani inseamna ca ai ajuns fata batrana, si abia la “batranete” ai ramas gravida !

    Asta e mileniul 3, plin de tarfe, foamete, politicieni corupti, si multe alte dezastre…

  • mixy April 19, 2013 at 12:17 pm

    Atunci nu e societatea de vină, ci cei care o dau în gât .

  • elly weiss April 19, 2013 at 6:54 pm

    Nimic nou sub soare… Mama a lucrat in invatamant. Dar nu era aceasta mediatizare fara limite de azi…

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.