Skip to main content

Scară spre cer

Îți voi face scară spre cer, micuțule. Te voi purta prin lumi pe care nu le-ai imaginat și îți voi împleti cunună de flori galbene rupte din soare. Pas cu pas, treaptă cu treaptă, vom descoperi împreună dimensiunile iubirii, depășind granița dintre specii. Vom învăța să ne vorbim privindu-ne în ochi. Durerea ta va fi durerea mea, bucuria ta îmi va aduce fericirea. Vei fi umbra mea. Voi fi tulpina pe care vei înflori. Alături de tine nu îmi va mai fi teamă de înălțimi. Vom cuceri lumea împreună. Micuța noastră lume, în care fiecare zi este o nouă primăvară. Voi alunga răul din calea ta. Vei încerca să mă protejezi chiar și împotriva voinței mele. Îți voi face scară spre cer, micuțule, ți-am promis în clipa când mi-ai devenit prieten, când mi-ai spus din priviri, pentru prima dată, că sunt cea mai importantă ființă din viața ta. 

Peste trei săptămâni se va împlini un an de când ți-am făcut acele promisiuni. Număr treptele urcate și aroganța tipic umană mi se spulberă, purtată către cele patru zări de zefirul jucăuș. Nu eu ți-am făcut scară către cer. Tu, Bruno, ești ființa care m-a învățat cum să pășesc spre nou, cum să respir aerul înălțimilor, cum să îmi păstrez echilibrul în vreme ce urc pe-o scară fără balustradă. Unii vor spune că ești doar un câine. Alții vor înțelege că prietenia dintre om și câine poate construi scară spre cer. Noi vom continua să ne iubim și să vorbim fără cuvinte, numai din priviri, nepasatori la toate.

“Eu te privesc în ochi şi-n jur să şterg copacii
În ochii tăi cu luna mă răsfrâng
… şi ai putea, uitând, să ne striveşti în gene
dar chipul ţi-l întorn, pe braţul stâng.” – Fragment dintr-o poezie de Nichita Stănescu

scara spre cer

Comments
  • DIana April 17, 2016 at 11:12 pm

    Minune de căţel care râde cu gura până la urechi! 🙂
    Să fiţi sănătoşi mulţi-mulţi ani!
    Un pupic pe frunte pentru Bruno, de la mine. 🙂

    • Vienela April 25, 2016 at 6:25 am

      Cred ca asa i-a pacalit si pe copiii din cartier, ca prea il iubesc toti. Multumim din suflet!

  • Suzana April 18, 2016 at 5:04 am

    Este minunata prietenia voastra! 🙂
    Si cred ca nu am citit vreodata astfel de ganduri impartasite in scris!
    Zile cat mai fericite, pline de descoperiri!

    • Vienela April 25, 2016 at 6:26 am

      As scrie mai des, caci ma inspira, insa nu vreau sa alung chiar toti cititorii cu odele mele pentru caine. :)))
      Multumesc mult!

  • Radu April 18, 2016 at 5:57 am

    Frumos scris, frumos arătaţi amândoi!

  • cristina dragomir April 18, 2016 at 10:42 pm

    Te iubesc. Iubesc oamenii ca tine. Oamenii capabili de o asemenea iubire pentru catei, nu pot fi decat oameni cu suflet bun si eu pentru asta ma rog zilnic sa am parte de oameni calzi in jurul meu.

    • Vienela April 25, 2016 at 6:27 am

      Si eu te iubesc! Stiu ca esti un om bun la suflet si asta imi e de ajuns! <3

  • Teren otravit | April 19, 2016 at 5:38 pm

    […] cautam scara spre cer cand am observat anuntul plasat in afara unui gard pe jumatate daramat: teren otravit. In prima […]

  • Zina April 21, 2016 at 7:46 am

    Vienela, cei mulți înainte! Să îl ai pe Bruno alături cât se poate de mulți ani, să te bucuri de el și el de tine și de ai tăi. Știi bine cât de mult te admir pentru sufletul tău bun.

    Să fii sănătoasă, draga mea! ♥

    • Vienela April 25, 2016 at 6:28 am

      Multumesc din suflet, Zina! Multa sanatate si zile senine va doresc si voua!

  • Codul genetic al câinelui | Iubesc Viaţa August 8, 2016 at 7:19 am

    […] promis cândva că îmi va face scară spre cer, dar nu mi-a spus că, odată ajunși la înălțimi amețitoare, vom fi mai aproape de soare și […]

  • Amurgire | Iubesc Viaţa August 19, 2016 at 9:20 am

    […] Să urci treaptă cu treaptă, copile, până când ajungi în vârf. Acolo este locul tău de drept și doar acolo vei găsi darurile pe care ți le-a pregătit viața. Nu îți va fi ușor urcușul, dar stăruința te va servi cu credință și te va duce întotdeauna spre mai sus, spre mult doritul succes. Cuvintele înțelepte ale mamei l-au urmărit întreaga viață, motivându-l când îi era greu. A urcat odată cu soarele, tot mai sus pe cerul existenței. Uneori a întâlnit stânci dificil de escaladat, alteori a zărit cu coada ochiului prăpastia ce abia aștepta să îl înghită. Dacă s-a temut, nu a spus nimănui. A continuat să urce, pas cu pas, treaptă cu treaptă, scările vieții. […]

  • […] “Bineînțeles că teoria mea despre mușchii faciali nu stă cu adevărat în picioare. Nici pisicile nu zâmbesc, dar se dezvăluie. Îngâmfare, șiretenie, dispreț – toate acestea transpar minunat din fotografii și nici fețele lor nu au niciun fel de mușchi, așa că dragostea este poate ceea ce nu poate capta aparatul de fotografiat, fiindcă dragostea e singura expresie pe care o pot afișa câinii.” […]

  • Mi-ai schimbat cursul vieții | Vieneland December 19, 2017 at 7:12 am

    […] Gelozia mi-a cuprins sufletul într-o menghină rece. Așa, deci, mami dragă! Mi-ai promis câte în lună și în stele, iar acum mă trădezi! Petreci mai mult timp cu micuța decât cu propriul câine. Mai ai și […]

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.