Skip to main content

Satul in care as vrea sa traiesc

Trenul ce ne poarta leganat spre bunica lui m-a obosit. Sunt ani de cand nu am mai mers atat de mult. In plus, ma incearca niste emotii grozave, facandu-ma sa ma tot intreb daca am procedat bine acceptand sa il insotesc in aceasta plimbare spre capatul tarii. Ideea de a vizita un sat autentic, unde batranii inca mai tin cont de toate traditiile invatate de la strabuni, unde pamantul miroase a roade bogate, iar soarele parca lumineaza mai galben, m-a facut sa uit de orice alt considerent. O asemenea ocazie nu trebuie ratata, orice ar fi.

Intram in satul uitat de lume. Ne intampina privirile curioase ale batranilor ce stau la porti. Casele sunt acoperite cu tabla tip tigla, florile zambesc din pridvoare, brazdele se intind prin gradini, zambind a rosii coapte, a castraveti si a vinete innegrite. As vrea sa prind in pumn o rosie, sa o strivesc, sa-i pot simti mirosul, sa-i ating maruntaiele coapte, dulci. Intram in curtea bunicii. Casuta ei batraneasca a fost varuita de curand, albul ei o scoate in evidenta si imi da certitudinea ca nu ma voi rataci, daca imi va veni chef sa umblu singura pe dealurile din jur.

Ne pune la masa, asa cum doar batranii satelor stiu sa isi puna musafirii. Tot ce are mai bun prin gradina si camara se intinde peste musamaua roasa pe margine. Batrana alearga de zor, emotionata, dornica sa ne impresioneze. Ating painea calda, abia scoasa din cuptor, o miros indelung si prin minte imi trec amintiri dragi, amintiri ce rasar numai la zile festive. Greseam indoindu-ma de alegerea facuta. As fi regretat mereu daca refuzam invitatia de a veni aici. Satul acesta mi se muleaza pe suflet, ma face sa ma simt parte din el, asa cum nu m-am simtit in nici o casa, in nici un oras, in nici un loc de pe pamant.

E satul romanesc autentic, modernizat pe ici, pe colo, de tinerii plecati la munca peste hotare. Si-a pastrat tot ce avea bun si frumos, dar a primit cu bratele deschise si nou, sub forma unor amenajari menite sa aduce un strop de confort batranilor ramasi acasa. E satul unde mi-ar placea sa traiesc.

Comments
  • Vitu July 19, 2014 at 5:56 pm

    Cred ca e vorba de aceea perioada cand vrei sa te pensionezi si ai o pensie sau bani pusi deoparte, altfel sincer nu m-as retrage intr-un mediu linistit, langa un lac,

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.