Skip to main content

Să însăilăm o poveste

M-am lungit nepermis de mult cu răspunsul la provocarea lui Redsky.  Uneori vorbesc scriu prea mult fără să îmi dau seama şi nu mă îndur să mai şterg. Dacă vreţi să vedeţi pozele care m-au inspirat, mergeţi o fugă la Redsky. In asta consta provocarea: privesti o poza si, daca ai un strop de imaginatie, insailezi o poveste pe marginea ei.

Mă gândesc să vă întreb dacă nu v-ar interesa şi pe voi un asemenea joc. Cineva să posteze nişte fotografii, iar ceilalţi participanţi să scrie un text pe marginea lor, să “însăileze o poveste”.

Stăteam plictisită în grădiniţa de sub boltă, în curtea mamei mele, jucându-mă cu puiul de căţel abia adus de la Buşteni. Oare v-am povestit cum a intrat Mickey  în familia noastră? Nu? Vă voi povesti într-o zi.

Vara se apropia de sfârşit, frunzele de viţă erau mari şi curbate de la văpaia soarelui, iar printre ele zăream floricele albastre fără nume, care se iţiseră din pământ în primăvară, aduse de vânt. Mickey nu avea astâmpăr, sărea după muştele enervante care ciupeau, anunţând ploaia. Avea o poftă de joacă nebună, era plin de energie şi greu de stăpânit.

Una dintre prietenele mele, abia întoarsă de la mănăstirea Radna din Lipova, (pe 15 august, ca şi pe 8 septembrie, mănăstirea îşi sărbătoreşte hramul), îmi trimisese pe mail câteva fotografii făcute atât în exterior, unde a surprins statuia(?) Sfântului Anton, cât şi din interiorul mănăstirii, unde totul străluceşte de la marmura de Carrara.  Era o mare diferenţă între partea de exterior a clădirii de pe care cădea tencuiala şi minunăţiile pe care această clădire, construită în urmă cu 700 de ani de călugării franciscani, le ascundea.

Printre fotografii s-a rătăcit una haioasă, care mi-a alungat într-o clipă plictiseala. Prietena mea surprinsese pe o tarabă un pui de căţel, nu mai mare decât Mickey al meu, care dormea fără să îi pese de nimeni, printre teancurile de soşete şi pantaloni de trening, care erau expuse dezordonat. Zâmbeam gândindu-mă că prima glumă care le venea în minte trecătorilor era legată de preţul de vânzare al căţelusului.

Pentru că îmi revenise pofta de viaţă, mi-am luat micul pui de căţel şi am ieşit la o plimbare prin parcul din apropiere, unde am pozat câteva tufe de trandafiri, cu gândul să le imortalizez înainte de venirea toamnei. Atunci am zărit vedeta parcului. Era roşu ca sângele curat, ajunsese la maturitatea deplină, era semeţ şi îşi proteja sub o petală bobocelul. Cel mai frumos trandafir pe care îl văzusem în acea vară îşi etala nervurile la un pas de mine. Aş fi vrut să îl rup, să îl iau cu mine acasă, dar mi-am stăpânit impulsul, am făcut câteva poze şi l-am lăsat să troneze mai departe în mijlocul parcului.

Comments
  • Ioana K-Man August 16, 2012 at 4:58 pm

    faina idee, poate ma bag si eu, daca nu deranjez!

  • silavaracald August 16, 2012 at 5:16 pm

    Văd că ți-ai ținut promisiunea. Chiar voiam să văd cum dezvolți subiectul…
    Fain! 🙂

    • Vienela August 17, 2012 at 6:44 am

      Mi-a placut mult ideea de a face o povestioara privind fotografiile.
      Multumesc. :))

  • OchiiVerzi August 16, 2012 at 5:26 pm

    Vreau si eu un catel 🙁

    • Vienela August 17, 2012 at 6:45 am

      Si eu as vrea, dar nu am unde sa il cresc. 🙁

  • elly weiss August 16, 2012 at 7:15 pm

    Frumoasa insailare! Am vizitat si pe Red… Tare frumos e catelusul. Si trandafirul 😉

    • Vienela August 17, 2012 at 6:45 am

      Nu vrei sa ne jucam? Stiu sigur ca te vei descurca de minune.

  • aA August 16, 2012 at 9:04 pm

    multumesc, vienela, ma simt onorata sa generez asa o poveste simpatica 😀
    cand aveti nevoie de poze, dati un claxon!

    • Vienela August 17, 2012 at 6:49 am

      Mi-a facut o placere deosebita ideea. As vrea sa o putem transforma intr-un joc saptamanal.

  • Hapi August 17, 2012 at 1:27 pm

    Eu nu particip la ideile altora pentru ca nu mi le pot scoate din cap pe-ale mele 🙂 🙂
    dar va citesc 😉

    • Vienela August 17, 2012 at 1:34 pm

      Nici eu nu le pot scoate din cap pe ale mele, dar trag cu patentul de ele, le amenint ca altadata nu le mai ascult… :)) :))
      Stai sa vedem daca reusim sa incropim o gasca de cativa oameni… :))

  • Provocare | Iubesc Viaţa August 22, 2012 at 3:12 pm

    […] primit în teste de la Haotik şi mă gândesc să vă provoc. Eu vă arăt câteva poze, iar voi însăilaţi o mică poveste în jurul lor, aşa cum am făcut eu cu pozele lui […]

  • Cu umbrela la joacă | Iubesc Viaţa November 27, 2014 at 8:38 am

    […] o poveste inspirată de umbrela lui Vavaly şi să o anuntaţi aici, într-un comentariu, asa cum am procedat eu candva. Cronometrul a pornit acum şi se va opri miercuri, 3 decembrie 2014, la miezul […]

  • […] Pentru cei care au deschis televizorul mai târziu vreau să precizez că ideea de a scrie scurte poveşti după o imagine mi-a dat-o Redsky în data de 16 august 2012, după cum spuneam şi aici. […]

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.