Skip to main content

Să îi facem o anestezie

Stăteam la umbră, sub un foişor simplu, construit din jumătăţi de trunchiuri de copac. Pădurea foşnea sub paşii sutelor de oameni adunaţi acolo, în aşteptarea petrecerii care urma să înceapă. Din toate părţile veneau spre noi în valuri  acorduri de chitară, strigăte vesele, râsete şi pârâituri de motociclete.

Stăteam cu paharul de cafea în mână, cu urechea la ceea ce vorbeau persoanele cu care eram la masă, cu ochii la cei pentru care distracţia era deja în toi. Printre copaci erau plantate zeci de corturi, de diferite culori şi forme, iar printre ele, stinghere, lăzi de bere şi multe sticle de vodcă, unele abia golite de conţinut. Mi-a atras atenţia un grup de băieţi cam “obosiţi”. Încercau să îl menţină în picioare pe unul dintre prietenii lor, dar fără succes. Omul ţipa din toate puterile că vrea să doarmă, că vrea să fie lăsat în iarbă, sa se odihnească. Văzând că nu reuşesc să îl convingă, l-au lăsat uşor pe pământul cald şi au continuat să se distreze, în timp ce prietenul lor sforăia de zor.

Peste puţin timp, observ la picioarele mele un căţelus mic, negru şi atât de slab, că puteam învăţa anatomie uitându-mă la el. Cum abia terminasem de mâncat, i-am aruncat un oscior, să simtă şi el că este sărbătoare. L-a înghiţit aproape nemestecat, ceea ce i-a distrat pe mulţi din cei care erau în jurul meu. Cu o dărnicie exagerată, au început să cadă lângă puiul de câine cartofi prăjiţi, oase de pui, hamsii, bucătele de pâine, ba chiar şi feliuţe de roşii. Nu era chip să îi opresc pe băieţi. Toţi ar fi vrut să îşi aducă contribuţia la hrănirea căţeluşului.

Probabil nemâncat de multe zile, mititelul înfuleca grăbit tot ce cădea la picioarele lui. Burtica i se umfla văzând cu ochii, în râsul prostesc al băieţilor. Deodată, l-am văzut lungindu-se în iarbă. A început să scheaune. Scotea sunete ciudate şi ne privea cu ochi mari, rugători, parcă cerându-ne să îl scăpăm de durerea de burtă pe care i-am provocat-o. Cineva a venit cu ideea de a-i da puţină vodcă, să îl anesteziem. Aproape că m-am văzut nevoită să lupt cu ei pentru a salva căţelul din mâinile anesteziştilor. Până târziu în noapte a răsunat pădurea de plânsul chinuit al mititelului.

Comments
  • DANAP.RO January 9, 2013 at 7:54 am

    Bietul catelus… Asa fac si hamesitii de pe langa blocul meu. Cineva mi-a spus ca animalele au un mai bun autocontrol al functiilor biologice. De exemplu, mananca fix atat cat pot duce, nu ca bipezii gurmanzi. S-au inselat. Mananca pana… crapa. Pisica mea, desi nu duce de mancare, “ar ciuguli” tot timpul de pofta cate ceva…

    • Vienela January 9, 2013 at 8:34 am

      Am avut o catea care manca atat cat ii dadeam. Devenise aproape obeza intr-o perioada, cand noi lucram de dimineata pana seara si earamanea singurica in casa.

  • Ioana K-Man January 9, 2013 at 8:02 am

    Ce sadici, in loc sa-l hraneasca ii dadeau mancare ca sa se distreze.
    In copilarie si eu obligam animalele mici sa manance, caci asa ma obliga si pe mine mama :))

    • Vienela January 9, 2013 at 8:33 am

      Eu furam mezeluri din frigider sa le duc cateilor din fata blocului.
      Mama ne dadea o sacosa de sandvisuri cand mergeam sa vedem un film de doua ore la cinema. Asta dupa ce ne indopa ca pe curcani inainte de plecare. :))

  • Radu January 9, 2013 at 8:11 am

    Din câte ştiu eu câinii nu au voie să mănânce oase de pui!
    Le pot perfora stomacul.

    • Vienela January 9, 2013 at 8:31 am

      Din cate stiu eu, nici vodca nu le face prea bine oamenilor… Uite ce ii indeamna sa faca! :))

      • amiralul January 9, 2013 at 8:37 am

        tare asta :)))

      • Radu January 11, 2013 at 4:35 pm

        Vienela, ruşii sunt un popor foarte cunoscut!
        Şi nu cred că au ajuns cunoscuţi cu apă din Volga!
        Eu cred cu tărie, căţelul nu s-ar fi atins de vodcă, dar de oase de pui, da !

  • Ana-Maria January 9, 2013 at 9:33 am

    Umanii au tendinte de exagerare…mai mereu si in orice.

  • zdwub January 9, 2013 at 10:33 am

    Mereu am vrut sa vad un caine beat :)) bine, nici pisica nu m’ar deranja sa vad :)) dar nu micut pentru ca daca e micut mi se face mila de el si imi vine sa’l mangai:d insa daca este mare si de preferat unul dintre cei care ma “iubesc” de la scara clar m’as amuza foarte tare>:)

  • Minnie January 9, 2013 at 10:45 am

    Esti sadica azi!
    Am plecat…

  • cotos January 9, 2013 at 11:25 am

    Mare iubitoare de animale mai esti. Eu unul nu sunt sau nu simt mila cand ii vad..

  • javra January 9, 2013 at 12:47 pm

    Citindu-ţi rândurile, mă întreb cine e mai aproape de animalitate.

  • ex-silentio January 9, 2013 at 1:40 pm

    Și ce-a pățit cățelul? A supraviețuit? Eu știam că animalele se opresc atunci când nu mai pot. Iar când mănâncă ceva ce nu trebuie, vomită. Poate alta a fost cauza, o fi avut ceva viermi, dacă era mic.

  • silavaracald January 9, 2013 at 2:28 pm

    Am vazut candva un film vechi, de prin anii ’40 cred.
    Un individ dorea sa-si spele oparece pacate, asa ca si-a propus sa faca niste fapte bune, dar de fiecare data dadea gres. Deh, ii lipsea antrenamentul pasamite.
    La un moment dat, observa ca vizavi de el locuia o familie de negri care se zbateau in mari lipsuri, asa ca le trimite o lada mare plina cu mancare. Iar aia incep sa baloteze in ei pana cand capul familiei da coltul.
    Cam asta se intampla in caz de excese alimentare, fie la oameni, fie la animale.

  • CARMEN January 10, 2013 at 12:36 am

    ce poveste trista! mare pacat ca exista câini fara stapân…

  • elly weiss January 12, 2013 at 9:21 am

    Trista poveste… Pacat.
    Chestia cu lacomia cred ca e oarecum valabila cam la toate animalele domestice. Totusi, am observat ca pisoiul meu, daca e satul, nu mai mananca. Nici catelul…ar manca dar totusi nu pana n-ar mai putea.
    Cred ca era alta poveste cu catelul de care povestesti. Era exact ca oamenii care mananca mai mult dupa perioada de post… Ai vazut cum ajung la spitale…

  • Adriana July 28, 2013 at 8:34 am

    Of! Ce poveşti ai! Dar asta…mă doare un pic!

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.