Skip to main content

Să dăm din casă…

Nu, nu dăm lucruri din casă, că abia ne ajung nouă. Dăm doar povești care, pentru o clipă, ne-au adus hohote de râs. Pentru o mai bună înțelegere a celor ce urmează, menționez că atât băiatul, cât și soțul meu, sunt harnici, nevoie mare (cu un clic pe link vă lămuriți rapid cât de harnici). După îndelungi discuții în contradictoriu, decidem -mai mult eu- că a venit vremea să aruncăm în bucătărie o mână de lavabil pe tavan și pe cei 30 de centimetri de zid neacoperit de faianță. Chemăm în ajutor un prieten priceput (mulțumim frumos, Nicu!). Își suflecă Mihai al meu mânecile, strânge bine în pumn șpaclul și se apucă să curețe varul, în căutarea betonului pur. Descoperă cu stupoare (o gură de aerisire și) că socoteala din sufragerie, de la discuții, nu prea se potrivește cu cea din bucătărie. Lavabilul nu se dă dus de pe pereți. Praf, mizerie, curent, gălăgie și răni în palmă, motiv să ajungă, după nici o jumătate de oră, să înjure ca un birjar călcat pe bătătură de un cal nărăvaș.

Încercând să calmez spiritele, intru grăbită în bucătărie și îi spun cu glas suav:

-Iubitule, te rog frumos vorbește în șoaptă, că te aude un cartier întreg și… nu (mai) prinzi în viața ta o lucrare în construcții! 😀

Comments
  • Stăpânii mei… | Iubesc Viaţa March 15, 2016 at 8:55 am

    […] bucurie simplă. I-am întrebat din priviri ce mi-au adus. O liniște suspectă s-a coborât peste bucătărie. Mami a băgat mâna în sacoșă și a scos de acolo un cocoș de plastic. Cânta chinuit ori de […]

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.