Skip to main content

Rochia albă de pe plajă

Robert strivește sub talpă chiștocul, privește în jur și atunci simte cum inima îi stă în loc. Pe stânca din apropiere flutură o rochie albă. Femeia își ține brațele întinse către abisul de sub ea, pregătită să se lanseze în zbor spre nicăieri. Fără să-i pese că ar putea aluneca pe iarba umezită de rouă sau că sinucigașa l-ar putea trage spre stâncile înverzite, Robert aleargă într-un suflet și își încolăcește mâinile pe mijlocul subțire. Tremură tot de emoție, chiar și după ce se asigură că femeia este în siguranță, departe de stâncile care i-ar fi curmat într-o clipită viața.

-Este o zi prea frumoasă pentru a muri și-ar fi păcat să pângărești plaja superbă de sub noi.

sursa foto trenda.ro

Ea se întoarce, îl studiază cu atenție și cu un început de zâmbet în colțul ochilor, apoi dă drumul unui hohot de râs.

-Am vrut doar să respir aerul curat al înălțimilor, departe de oameni, de forfotă și gălăgie. Mi-am imaginat, pentru o clipă, că aș putea zbura pe deasupra apelor, purtată de vântul călduț. După ce am salutat natura și viața, ai apărut tu, să îmi pângărești rochia albă cu palmele transpirate. Eu sunt Vanda, îi mai spune femeia, încă râzând înveselită de ideea că ar putea să renunțe la viață.

Râde și Robert, jenat de situație, dar în același timp bucuros că s-a înșelat. O invită pe Vanda la o scurtă plimbare, căci are nevoie să se liniștească și să se asigure că nu îl minte, că e totul în regulă. Firea veselă a femeii îl cucerește imediat. Cine ar putea crede, chiar și pentru o secundă, că o persoană atât de deschisă ar recurge la gesturi necugetate? Doar un nebun ca Robert, se gândește el, admirând în același timp mersul de felină sigură pe ea, unghiile îngrijite, date cu lac incolor și sânii care se străduiesc, obraznici, să iasă de sub rochia albă.

-Haide să stăm pe nisip!  Parcă ar fi de aur, așa lucește în soare, strigă Vanda și o ia la fugă spre plajă, fără să mai aștepte răspunsul bărbatului.

El o ajunge din urmă și, gâfâind, îi spune că nisipul este chiar mai valoros decât aurul, că fiecare particulă reprezintă o parte dintr-o ființă care a fost vie cândva. Îi povestește despre scoicile care se fărâmă la mal, despre visul meduzei rătăcite pe uscat, despre pescarii ce luptă zi de zi cu valurile potrivnice pentru a putea pune ceva în farfurii, despre vapoarele care zac în nisip undeva în lume, din cauză că o mare a secat. Vanda îl asculta cu atenție și-un licăr de admirație i se naște în privire. Întotdeauna i-au plăcut bărbații cu o bogată cultură generală.

Își ascunde vârfurile picioarelor în nisip, închide ochii și visează la vacanțe exotice, în vreme ce Robert continuă să vorbească despre melodiile ce ridică marea în slăvi și despre coralii care împodobesc adâncul oceanelor. E atâta liniște în jurul lor, încât se pot auzi valurile în cochilia melcului pe care Vanda îl lipește de urechea bărbatului cvasinecunoscut. El îi atinge cu sfială degetele subțiri. Ochii îi coboară spre rochia albă, apoi spre picioarele învelite în căldura nisipului.

-Dacă n-aș fi fost însurat, o femeie ca tine mi-aș fi dorit să am, aude Vanda, ca prin vis, vocea guturală a lui Robert…

 

Comments
  • Dana May 10, 2017 at 2:49 pm

    Bravo! Așa sfârșit ai ales tu ?!? Mdaaa, uitasem că îți place să surprinzi… 🙂

    • Vienela May 24, 2017 at 1:47 pm

      Ce farmec ar fi avut daca povestea se termina asa cum se asteapta toata lumea? 😉

  • K-Othrine SC25 May 12, 2017 at 3:30 pm

    Nu ma asteptam la sfarsitul asta :)). Acum visez ca sunt pe plaja si ca ma bate soarele 😀

    • Vienela May 24, 2017 at 1:48 pm

      Hi, hi, tot pe plaja ma visez si eu. Am un copac in fata geamului si, din cauza frunzelor sale uriase, nu-mi intra pic de soare in casa. 🙂

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.