Skip to main content

Roboţelul invidios

Mă fascina! Eram în stare să uit motivul pentru care eram acolo. Rămâneam cu ochii pironiţi la cei care aveau vechime în acea meserie, captivată de rapiditatea cu care îşi făceau treaba, de felul în care rezolvau orice problemă. Nu era o meserie uşoară, iar eu nu ştiam mai nimic despre ea, în afară de teorie.

Nu a fost primul meu job şi nici ultimul. A fost cel care m-a format ca om, care m-a făcut să cunosc oamenii şi valoarea lor, care m-a făcut să îmi doresc să învăţ mai mult, să aspir la mai multe. Îmi doream atât de mult să fiu la fel de bună pe cât erau colegii mei (majoritatea bărbaţi), încât rămâneam fără să fiu rugată şi neplătită peste program, testam lucruri noi, repetam până la epuizare anumite chestii, până când reuşeam să excelez.

Acest loc de muncă avea un singur dezavantaj. După ce învăţai tot ce era de învăţat, după ce nu mai existau secrete, totul devenea automatism. Dispărea dorinţa de a te autodepăşi, intervenea plictiseala şi gândurile o luau razna chiar în timp ce lucrai. Aveam uneori senzaţia că sunt un mic roboţel, uitat în pozitia “pornit”. Mă bucurau zilele în care apăreau probleme, doar pentru că spărgeau monotonia şi îmi reactivau plăcerea de a gândi, de a rezolva aspectele neplăcute.

Uneori regretam că am ales acel loc de muncă. Îmi plăcea, iubeam ceea ce făceam, dar mă enerva faptul că nu mai avea secrete, că mă transforma într-o marionetă. Lucram, şi în acest timp mă gândeam la cei care aveau ocazia de a se mişca mult, de a vedea lumea, de a-i lua pulsul. Cel pe care îl invidiam cu adevărat era Mile Cărpenişan, jurnalistul român pe care îl descoperisem la televizor, pe vremea când era corespondent de război. Făcea exact ce mi-ar fi plăcut şi mie să fac. Afla atât de multe despre alte popoare, vedea atât de multe locuri şi situaţii noi, îşi dovedea sieşi curajul, povestea altora despre ceea ce ştia…

Rudolph a gândit o nouă leapşă, cu doar trei cerinţe, la care eu am încercat să răspund în felul meu, fără să dau prea multe detalii.

Cerintele:

1. Alegeţi minim o activitate de tip meserie, profesie, sau hobby, (inclusiv casnic), în care aţi fost activ angajat minim 6 luni, deşi preferabil 1 an, în care, deci, aveţi ceva experienţă autentică, şi descrieţi ce anume concret util pt viaţa dvs integrală PERSONALĂ, pt progresul dvs ca om dezirabil odată şi odată adult matur, credeţi că aţi învăţat sau asimilat pt dvs din exercitiul acestei activităţi. Poate fi vorba de o perfecţionare, nu neapărat de achiziţii de noi cunoştinţe, abilităţi sau îndemânări.

2. Alegeţi minim o activitate de tip meserie, profesie, sau hobby, (inclusiv casnic), în care NU aţi fost niciodată angajat, şi în legătură cu care NU aveţi absolut nici o experienţă autentică, deşi poate că aţi visat la ea, sau v-aţi făcut fantezii în legătură cu ea, şi descrieţi ce anume concret util pt viaţa dvs integrală PERSONALĂ, pt progresul dvs ca om dezirabil odată şi odată adult matur, credeţi că aţi putea învăţa sau asimila pt dvs din exerciţiul acestei activităţi.

3. (facultativ) Ce înseamnă “bochifi-de-randunele” ? (din poezia Legenda Rândunicăi din 1874 de Vasile Alecsandri).

 

Nu sunt sigură, dar înclin să cred, ca şi Cuvânta, că se referă la floricelele numite rochiţa-rândunicii sau volbură.

 

 

Leapşa merge la Irealia, Florin RuşanuBelgianca, Mixy, Redsky, Minnie, Surioara, Andera, Dan, Cris-Mary, Radu, Nina.

 

Comments
  • Radu March 14, 2013 at 2:47 pm

    Îmi place, sper ca în weekend să reuşesc să o preiau!

  • Irealia March 14, 2013 at 2:52 pm

    Mă tem c-am rămas rău în urmă cu lepșele, nici nu mai știu pe unde am promis că le rezolv. Mă încurcă puțin viața și SuperBlogul fix în zilele astea. Așa că, aici nu mai promit, dacă va fi să fie, te anunț. Oricum, îți mulțumesc frumos pentru că te-ai gândit la mine.

  • Irealia March 14, 2013 at 2:54 pm

    Recunosc că-s puțin aeriană azi și-mi fuge textul, dar meseria a rămas undercover, da? Sau numai eu nu pricep ce făceai?

  • pandhora March 14, 2013 at 4:09 pm

    nedumerirea mea e este aceeasi cu a Irealiei 🙂

  • Hapi March 14, 2013 at 4:58 pm

    O scriitoare pasionata de robotei 🙂
    Eu fug de tot ce e automat- pentru ca nu mi-ar starni imaginatia si n-as avea ocazia sa fiu originala

  • Kadia March 14, 2013 at 5:22 pm

    Oh, tu ai inteles ceva din intrebarile lui Rudolpf! Eu m-am zapacit cand dupa primul rand si am pierdut sirul, am tot zic ca ma mai duc sa le mai citesc o data dar mi-a amintit Ana de articolul despre bratara mea despre care am tot amanat sa scriu.

  • javra March 14, 2013 at 5:50 pm

    Am recitit articolul tău şi n-am reuşit să aflu cu ce te ocupi.

  • nespusdemult March 14, 2013 at 7:39 pm

    Idem Javra cu palarie sau joben, n-am inteles aproape nimic. Mile C… e reporter, ceea ce ai prezentat pare tehnoredactare!

  • Andra March 14, 2013 at 9:08 pm

    E greu cand treci pe pilot automat. Parca viata nu mai are acelasi farmec…

  • Andra March 14, 2013 at 9:09 pm

    Si mi se pare si mie o leapsa super grea!

  • silavaracald March 14, 2013 at 9:10 pm

    Mă altur şi eu grupului de nedumeriţi. Până la urmă, ce făceai tu acolo? 😀

  • Vienela March 15, 2013 at 4:24 am

    Am scris undeva in text ca “am încercat să răspund în felul meu, fără să dau prea multe detalii”. :)) Nu are nici o importanta ce faceam pe acolo, important este ca aveam timp sa visez ca as fi putut face ceea ce facea Mile C. :))

  • aA March 15, 2013 at 7:28 am

    cum spunea cineva mai sus, nu mai promit nimic referitor la lepse, ca se pare ca nu-s in stare sa ma tin de cuvant, ori apare vreun subiect personal se potriveste cu perioada ori ma apuca lipsa de chef si nu scriu nimic. daca o onorez, anunt 🙂

  • Rolling Ideas March 15, 2013 at 9:38 am

    Mda, în orice meserie intervine la un moment dat plafonarea şi vrei s-o schimbi, ai nevoie de ceva nou care să-ţi solicite circumvoluţiunile

  • addicted March 15, 2013 at 1:28 pm

    Surioara e datoare cu inca, cateva lepse. 🙁 Siiii deci ce faceai tu?:D

  • elly weiss March 15, 2013 at 9:15 pm

    Faceai ceva ce la un moment dat nu te mai incanta, nu te mai stimula…nu stiu de ce trebuie specificat foarte clar… :))
    Sa fi spus ca Mile nu mai este printre noi …era si mai bine fiindca nu toata lumea stie…
    Pe mine m-a “omorat” exprimarea lui Rudolph…la cerinte… Putea scrie in 2 randuri ce a scris in 6.

  • Victorie fără glorie – Silavaracald March 16, 2013 at 4:01 am

    […] postare a Vienelei mi-a adus in minte de inceputurile mele de om al muncii. Nu, nu cele de medic, ci de simplu palmas, […]

  • […] primit o leapsa de la Vienela, care a primit-o si ea de la […]

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.