Skip to main content

Restabilierea echilibrului

Era cea mai tristă perioadă a vieții mele. Îmi pierdusem tatăl, după ce asistasem neputincioasă, luni întregi, la lupta sa cu boala. Mama îmbătrânise cu zece ani în câteva zile. Mă uitam la ea și parcă vedeam stafia celei pe care o știam. Nici măcar la liceu nu mergeau mai bine lucrurile…

Exuberanța tinereții îmi dispăruse, la fel și încrederea în mine și în puterea familiei mele de a merge mai departe. Vedeam totul în negru, cum negre erau și hainele pe care le purtam. În această stare ne-a găsit una dintre prietenele bunicii mele, la trei luni de la moartea tatălui meu. Cuvintele pe care ni le-a spus în acea zi au fost o adevărată revelație și mi-au călăuzit întotdeauna pașii în viață:

-Dragele mele, nu puteți continua să trăiți așa! Pe el nu îl mai ajută cu nimic doliul vostru, însă pe voi vă va distruge. Trebuie să ieșiți din această stare și să mergeți mai departe, să înfruntați viața și să vă bucurați de ea. Regăsiți-vă echilibrul psihic, căci el se va reflecta și în frumusețea fizică, aducându-vă armonia. Lucrați la frumusețea exterioară, căci ea vă va influența echilibrul interior.

După cum vedeți, ceea ce încerca să ne spună este că între frumusețea interioară și cea exterioară există un echilibru, că se influențează una pe cealaltă și împreună ne influențează viața.

Ceea ce a făcut prietena bunicii mele în acea zi, mi-a fost lecție pentru întreaga viață. Ne-a rugat să renunțăm, măcar pentru acea zi, la hainele cernute, și să îmbrăcăm ceva colorat. Ne-a cerut să dăm drumul la muzică, să cânte și să ne încânte. Ne-a spus povești și glume, aducând iar râsul și veselia în casa noastră.

Ca într-o joacă de fete, ne-am făcut manichiura, ne-am tuns și ne-am coafat, ne-am machiat și ne-am parfumat. Era un adevărat miracol! Tristețea sfâșietoare dispăruse, ascunsă undeva în adâncul sufletului, mama parcă întinerise, iar eu mă simțeam plină de energie, de vitalitate, cu un farmec irezistibil și o mare bucurie de a trăi, dovadă că prin îmbinarea armonioasă a frumuseții interioare cu cea exterioară poți restabili echilibrul fără de care viața nu este completă.

Comments
  • Anca April 13, 2014 at 5:19 pm

    aici, la acest articol as vrea sa ma abtin la a da sfaturi. cum e mai bine sau nu. la un moment dat fiecare familie le stie pe ale ei… acum nu stiu…

  • Teodora Elena April 13, 2014 at 6:20 pm

    E foarte greu când pierzi pe cineva drag, e și mai greu timpul imediat după. Dar viața merge înainte, noi trebuie să mergem înainte. Cred că sfatul acelei doamne a fost cu adevărat o scăpare dintr-un hău fără sfârșit. Durerea nu trece cu timpul, dar învățăm să trăim cu ea.

  • Adrian Manea April 14, 2014 at 9:32 am

    Avem nevoie de echilibru, altfel ne pierdem şi viaţa ne îngroapă de vii! În astfel de momente e nevoie de prieteni care să ne fie aproape!

  • Adriana April 15, 2014 at 7:22 am

    Da, nu ştiu ce să zic. Echilibrul acesta…îmi lipseşte. Îmi revin din toate în modul propriu. E drept că imi fac ordine în minte şi viaţă în astfel de momente.

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.