Skip to main content

Reclama este sufletul comerţului

Se întâmplă să auzim o anumită expresie de atâtea ori, încât o acceptăm şi ne-o însuşim fără să îi aprofundăm sensul. Dar sunt şi expresii devenite familiare care nu mai au nevoie de nici o explicaţie. De câte ori nu aţi auzit că “reclama este sufletul comerţului”? Şi chiar în momentul în care aţi auzit-o, v-aţi dat seama că cele mai vândute produse sunt cele cărora li se face reclamă, nu? Că fără puţină promovare, un produs, oricât ar fi de bun, poate rămâne anonim.

Au învăţat repede această lecţie şi administratorii de site-uri, companiile, cei care vor să îşi vândă produsele şi serviciile prin intermediul internetului. Cea mai uşoară şi sigură metodă a fost să apeleze la bloggeri, la acei oameni care scriu cu pasiune, cu talent şi care uneori vor să câştige un bănuţ cinstit, cu care să îşi poată întreţine pasiunea. Prin advertorialele scrise de bloggeri, cititorii află despre existenţa site-ului, a companiei, despre produsele şi serviciile pe care aceasta le oferă, site-ul creşte în clasamentul google, iar bloggerul primeşte bani făcând ceea ce îi place mai mult: să scrie.

Câţi dintre administratorii de site-uri nu s-au întrebat: pe care dintre cei 70 000 de bloggeri din România să îi aleagă pentru scrierea unui advertorial? Câte companii s-au gândit oare că ar fi bună promovare site-ului, dar nu au ştiut încotro să îşi îndrepte paşii? Câţi bloggeri nu s-au gândit că ar fi bun un bănuţ câştigat prin scrierea de articole? Şi câţi nu s-au întrebat unde ar putea găsi sponsorii dispuşi să plătească o reclamă făcută pe blog?

Răspunsul la toate aceste întrebări se află foarte aproape. Există o echipă de oameni tineri care, văzând că “blogosfera românească nu este unită într-o reţea de advertising adevărată”- sursa e-advertising.co, a luat acum doi ani decizia de a înfiinţa o societate care să ajute în egală măsură bloggerii şi companiile care vor advertoriale, optimizare SEO sau webdesign şi s-au dovedit a fi eficienţi.

Comments
  • Iuliana March 23, 2013 at 5:34 pm

    Am încercat şi eu sa mă înscriu pe site-ul ăla, dar ceva nu merge, nu se actualizează profilul…o să mai încerc.

    • Vienela March 23, 2013 at 6:00 pm

      Asteapta pana luni, cand probabil va fi vreun admin online. 😉

  • gabi March 23, 2013 at 6:10 pm

    Nu sunt prea seriosi. Stiam de ei de ceva timp.

    • Vienela March 23, 2013 at 6:30 pm

      Gabi, s-au schimbat multe in ultimul timp. Nu stiu cum erau inainte, dar acum totul merge foarte bine.

  • antoaneta March 23, 2013 at 7:08 pm

    ai scris articolul tocmai la tanc 😀
    am fost contactata de reprezentanta unei firme (cu doua magazine online) pentru a sponsoriza un concurs la mine pe blog
    dupa ce am stabilit detaliile (premii pentru castigatori, textul concursului, perioada de desfasurare…) a venit discutia fireasca : ce primesc eu ca blogger care sustine aceasta campanie de promovare a celor doua magazine?
    “nimic” pentru ca “nu e deontologic” din punctul lor de vedere sa dea ceva unui blogger 😛
    asa ca am explicat punctul meu de vedere si ne-am luat ramas bun : eu scriu de placere pentru si despre oameni care se lanseaza intr-o afacere, cand imi place campania, cand imi sunt prieteni ori ii simpatizez pe acei oameni (cum as putea sa accept ceva de la niste oameni care sunt someri si incearca sa faca ceva pe cont propriu?!? nu as putea – deci scriu ca sa ii ajut cat pot )
    insa in momentul in care cineva incearca sa ma convinga ce e “deontologic” ( a repetat acest cuvant de n ori) si ce nu…..si afirma, la final, ca oricum as fi putut primit totusi 2 camasi cadou chiar daca nu e deontologic…..clar! refuz orice fel de colaborare!
    sunt curioasa ce blogger va accepta aceasta “sponsorizare” care este menita sa “aduca trafic bloggerului prin intermediul magazinelor online =sponsor (dupa cum a incercat sa ma convinga ca aceasta inseamna colaborare)
    din intamplare, o prietena mi-a spus ca acele magazine au rank 1 (nu am verificat eu asa ca nu stiu care e situatia reala) asa ca, de fapt, ei aveau trafic de la mine (rank 3)
    daca as fi deschis blogul pentru bani era cum era, dar, din moment ce l-am deschis doar pentru sufletul meu si ca amintire pentru copiii mei, nu vad de ce sa accept ceva ce nu e corect si normal, ceva de…compromis
    frumos articol Vienela – multumim ca ne arati ca sunt si altfel de oameni in blogosfera

  • C.L.M. March 23, 2013 at 7:11 pm

    E:d astia de la e-adv sunt seriosi 😀

  • javra March 23, 2013 at 10:16 pm

    Bun material, Vienela, şi folositor!
    Dacă zici tu că sunt serioşi, o să încerc să mă înscriu.

  • Rudolph Aspirant March 24, 2013 at 12:17 am

    Eu am inceput sa ma gandesc ca absolut niciodata nu mi-ar fi dat prin cap ideea ca ar fi avantajos sa faci reclama produselor proprii utilizand texte literare de fictiune in proza in mai multe paragrafe cu precadere decat imagini si cantece, asa ca intr-o reclama de TV obisnuita, insa pe urma mi-am dat seama ca ideea nu e rea si de fapt a fost folosita extensiv de biserica crestina in UE plus de noile partide politice mai modern recent infiintate in ziarele care publicau romane romantice in foileton, vanzand diverse idei la public alaturi de alte mode inainte de inventarea radioului si TV-ului. Dar uite ca absolut niciodata nu m-am gandit la literatura din acest punct de vedere, ca o unealta de advertising destul de eficace chiar, de fapt intreaga arta fiind fost utilizata ca advertising si propaganada de diversi, majoritatea artistilor asa de fapt castigandu-si painea, fiind sponsorizati de vreo comanda de la vreun leader local. Insa totusi cine e publicul din zilele noastre care cumpara pantofi sau parfumuri bazat asa pe literatura de fictiune mai mult decat bazat pe un videoclip plus/minus o pipaiala sau o mirosire personala intr-un magazin ? Zau asta e advertisin numai pt femei, ca barbatii sunt cu precadere vizuali. Eu nu as cumpara in veci vreo haina sau vreo unelata bazat pe un text literar de fictiune, ci numai daca as vedea cum e asa cu ochii mei si la ce foloseste.

    In plus, acum am inceput sa-mi pun intrebarea, sa fie intreaga literatura o arta pentru consum target femei si feminismul politic mai recent sa explice declinul genului roman in literatura generala, (deoarece asa per total femeile prefera sa se angajeze in texte mai scurte, ca totusi un roman e munca grea, munca de palmas in fond si trebuie transpirat destul de mult pt asa ceva, desi desigur au fost cateva care au scris si romane, in general moralizatoare si de eticheta, ca d-na Jane Austen, sau ceva mai filozofice ca d-na Virginia Woolf). zau daca mi-ar fi dat asa ceva prin cap inainte ! In sfarsit, abia acum inteleg si eu Istoria Literaturii ca arta de advertising. Ce chestie, nu sunt de loc ironic, chiar e ceva posibil adevarat. Ca adevarul e ca ma tot intrebam la ce naiba foloseste si de ce se simt unii obligati sau inclinati sa scrie fictiune de tip complicat, chiar roman, inca si acuma, cand exista metode mult mai eficiente pt advertising, insa ce-i drept mai mult eficace pt barbati totusi, la nivel de videoclip comercial, femeile avand nevoie de justificarea unui intreg roman pt a cumpara ele din banii lor personali sau a solicita cadou un parfum sau o rochie mai scumpa. Zau daca mi-ar fi dat vreodata prin cap asa ceva ! Si iata cum mai cade un mit ! Mitul literaturii de fictiune insesi.

    • Rudolph Aspirant March 24, 2013 at 5:56 am

      In plus abia acum mi-am dat seama de ce este in general literatura LGBT cam slaba. Pt ca este, oarecum la fel ca si cartea aia Sos Catelu 42, o literatura de expresie de sine, iar a te vinde pe tine insuti e intr-adevar mai greu daca nu esti dl de Montaigne sau Cioran. Mi-am dat seama si de ce este literatura de popularizare a unor diferite teme de cunostere atat de populara astazi, ca de ex cartile dl Umberto Eco, mai fantezist poate si Dan Brown, sau chiar Coelho, care se pare, cf un comentator recent de pe blogul Pandhoraa, ca face un fel de compilare-popularizare a temelor literare clasice anterior deja descrise, insa poate necunoscute azi publicului mai larg care are nevoie de astfel de poplarizari si de compilari descrise intr-un mod agreabil.

      Zau, daca Vienela nu scria articolul asta nici prin cap nu-mi trecea sa ma gandesc din aceasta perspectiva, si ramaneam si eu la nivelul critic literar imatur anterior la care ziceam, imi place/nu-mi place si basta, plus incercam sa interpretez ca un prost intentiile autorului, (ca intr-un comentariu facut de cineva chiar recent tot pe blogul asta, pe care nu il intelesesem si cautasem sa vad ce inseamna pe wikipedia, si vazusem ca se refera la domeniul criticii literare, si mi-am dat seama ca si eu tindeam uneori sa fac asta in legatura cu autorii mai dificil de inteles pt mine si/sau care imi trezeau nelinisti, incercam sa le inteleg intentiile, biografia si in ce context au scris ei acele poezii sau carti…si vai, cat timp am stat suparat pe depresia melancolica a d-lui Rudyard Kipling, care il impiedicase sa scrie mai multe povesti frumoase ca de ex Just So Stories si il facuse sa scrie acea poezie deosebit de neplacuta, ba chiar nerecomandabila, If, catre fiul lui) !

      Plus ca mie mi-e clar ca mi-au placut atunci cand citem fictiune clasicii, si tot asa am ramas si pe preferinte de branduri, adica pe mine nu ma convinge nimeni sa imi schimb samponul sau brandul de haine chiar atat de usor. Iar mai apoi am inceput si eu sa prefer non-fictiunea de popularizare si compilare a unor domenii de cunostere, desi nu in sfera literaturii de fictiune, a artelor sau religiilor, ci in sfera indeletnicirilor umane, a meseriilor si profesiilor, ca doar am citit destule carti despre exploratori, oameni de stiinta, alpinisti, marinari, chiar cativa politicieni, si actori, (reali), etc., nu toate atat despre ei ca persoana, ci efectiv multe si despre activitatea lor practica profesionala, de ex inconjurul lumii, descoperirea sextantului, comertul cu sare in jurul lumii, scrierea unui dictionar, etc.

      Zau, eu am fost un elev atat de slab la literatura incat orice scriam de tip “analiza literara”, scriam total din burta dupa toane, efectiv dupa perspectiva care-mi convenea mie in ziua aia, si despre care nici nu stiam daca a fost vreodata descrisa oficial sau cum se cheama. Nu ca ar fi ceva rau ca un critic literar sa foloseasca diferite perspective si/sau metode de interpretare, (chiar recomandabil probabil, nu doar una), sau ca ar fi rau sa se inventeze noi si noi perspective sau metode de critica literara, dar macar sa o faci in cunostinta de cauza, nu as ca mine la liceu, total la intamplare fara sa stiu despre ce e vorba ! Foarte interesant.

      In plus, abia acum imi dau seama de aceasta lume a criticilor literari, si de ce se cearta ei pe bisericute in legatura cu un autor, chiar si de geniu, (care e clar ca e de geniu si gata, ce mai conteaza altceva), de se ajunge la dusmanii si razboaie academice critic literare, de s-au enervat francezii pana la urma si au zis, gata la revolutie acum, daramam Bastilia, deconstruim tot, nimic nu conteaza, (cam imprudent si precipitat, dupa parerea mea, ca daca nu erau ei cu Revolutia lor, nu se chinuia o intreaga Europa de Est cu Lenin, si acum nu se chinuiau cei din Romania cu tranzitia post-comunista, plus nu mai existau razboiele astea inter-culturale total absurde de pe bloguri gen religie vs stiinta, cand e atat de clar ca religia si stiinta ambele sunt mana in mana si imbinate, si o metoda mistica poate fi teoretic aplicata ff bine si in contemplarea unor domenii stiintifice, sau, invers, o metoda stiintifica riguroasa poate fi aplicata si in teologie, daca vine vorba de cercetare.)

      Mai mult, abia acum mi-am dat seama de ce persoanele absolvente de facultati de literatura au un mod atat de neobisnuit de a privi lumea, ca eu am avut o relatie odata cu cineva absolvent de literatura, si mi se pare ca acea persoana efectiv privea intreaga lume din jur ca o carte oarecare, ca text, chiar de fictiune in acel caz. Pai asta poate avea aplicatii, ma gandesc, si pe psihopatologia umana, si astfel se pot explica chiar intregi psihoze metabolice sau chiar unele deliruri organice…ah, sunt sigur ca dr Sigmund Freud s-a gandit la asta (desi desigur naiba stie ce au inteles ei atuncea deoarece nu existau inca aceste diverse curente de critica literara “noua”), dr Freud fiind desigur listat ca unul din cei care au dezvoltat ff mult domeniul de cunoastere umana al criticii literare, desi desigur s-a ocupat si de alte chestii, ca de ex in lucrarea lui stiintifica despre organul masculin sexual al tiparilor.

      Plus ma ajuta sa inteleg si unele aspecte ale politicii externe SUA, acum ca vad ca in timpul Razboiului Rece in mai toate univ americane se preda critica literara de tip “nou”.

      Zau, acest articol a fost ca o ora de curs academic interdisciplinar pt mine, si nu fac de loc misto, pt ca eu aveam ff multe nedumeriri despre domeniile astea mai soft pana acuma, adica stiam cu ce se ocupa fizica sau biologia, dar habar nu aveam cu ce se ocupa politologia sau critica literara, sau chestii din astea mai umaniste, cat la istoria a orice, inclusiv a dezvoltarii oricarui domeniu de cunoastere umana, mai ales astea mai umaniste, eu am fost dintotdeauna total TUFA, si nu imi era de loc clar, ca totusi nu am studii in aceste domenii, plus habar nu aveam de ce naiba e atata tevatura de cate ori se supara un scriitor sau un critic literar ca de ex recent astia romani de la Targul de Carte de la Paris, si nu imi dadeam seama nici de ce artistii tind sa fie mai sensibili asa in general, se simt atat de neintelesi sau jigniti atat de usor, nu ai voie sa spui o opinie ca imediat le sare tandara, si nici nu se chinuie sa inteleaga ce zici, (cei de fata se exclud), sau exista lungi controverse istorice legate de daca a existat dl William Shakespeare sau nu, cand de fapt ce conteaza ca a existat unul fie ca il chema asa sau altfel, conteaza ce a scris, si ce-a ramas in urma lui, sau, mai rau, daca Miorita provine dintr-o perioada pre-crestina sau post-crestinizare in locurile vorbitoare de lb romana. Nu intelegeam nici de ce este antropologia culturala atat de proeminenta ca perspectiva istorica si soft-sociologica in ultima vreme, pai desigur cand exista atatea certuri intre aceste perspective, toate probabil acceptabile cat de cat, desi desigur doar partiale, trebuie sa ii intelegi pe toti si sa mai fii si empatic si dragut fata de ei, pe cand unora mai otova ca mine (care sunt cam anti-empatie in campul muncii, inclusiv a relationarii umane sociale, care pt mine e cam de nivel de munca, mai ales daca e intre mine sau o femeie, dar si chiar uneori si daca e intre mine si un barbat, din cauza ca sunt gay, si daca e vorba de vreo problema sau criza a cuiva tind sa ofer rezolutii predominant tehnice, nu asa la nivel de “ca te inteleg”, sau la nivel de a face promo la literatura de self-help), de ce adica mie atunci imi vine uneori sa fiu dictator si sa trasez linii directoare de comportament corect la toti !

      Zau, acest articol m-a ajutat sa pot deveni mai tolerant fata de semenii mei oameni, mai ales ai muncii, adica asa la serviciu, nu la plimbare in parc, (ca in parc ma plimb oricum cu cine-mi place, asa ca sunt ff tolerant fata de astia) ! Ca eu am probleme cu a fi tolerant cu lumea din jurul meu, simt ca imi vine sa doresc sa re-introduc cenzura, ba chiar Inchizitia uneori, (care de fapt nu a fost chiar asa de rea precum se zvoneste, desi desigur ca judecatorii respectivi s-au purtat crud, dar la vremea aia toti se purtau ff crud unii cu altii, inclusiv crestinii cei mai blanzi, si totusi era debandada si criminalitate crescuta, plus nu asculta prea multa lume de legi, si era nevoie de oarecare ordine publica asa la nivel principial, desi desigur ca oamenii care s-au vazut cu puterea pe mana au inceput sa faca abuz de putere si excese, ca toti dictatorii abuzivi, dar totusi dupa parerea mea ideea de Index Librorum Prohibitorum, adica o lista de carti interzise pt publicul larg, nu e asa de rea, desi desigur nu e frumos sa se arda carti in public, ca devine un gest politic educativ total nerecomandabil, dar totusi trebuie cenzurat ce se da spre lectura la publicul mai impresionabil, ca uite ca se pot isca neintelegeri si tragedii si asa), si chiar sunt uneori ff nesuferit, chiar tind sa corectez erorile de perspectiva sau de exprimare ale altora, chiar daca nu am habar despre domeniul continutului de fond a ce zic ei…desi incerc din rasputeri sa nu fac asta prea des, dar tot mi-a scapat, ca de ex am corectat odata un text scris de bloggerul Cuvanta, plus mai recent un comentariu chiar complimentativ al bloggerului Padhoraa de pe blogul meu, (si eu asociez totusi bloggingul cu o activitate cvasi-profesionala, chiar daca e de hobby, de vreme ce trebuie sa fii atent sa pui virgule si chestii din astea, deci e totusi o activitate profesionala intr-un fel..la care desigur ca nici la asta nu ma pricep, chiar mai rau nu ma pricep decat la critica literara, de fapt, pt ca macar analize literare am facut obligat la scoala si ca sa iau Bac-ul, dar compuneri asa pe tema libera sau pe teme care nu erau date de profesor, ci chiar la totala inspiratie personala chiar ca nu am facut niciodata in viata mea, dar am zis sa incerc si eu) !

      ===

      ca de obicei, sorry de comentariul mamut, dar a fost total o surpriza placuta pt mine ca am reusit sa invat si sa inteleg eu atatea lucruri dintr-un articol de pe un blog…chiar daca am facut o varza, cand am explicat ce am inteles, dar era vorba totusi de un curs interdisciplinar ! Zau, blogurile in lb romana sunt ff educative, chiar mai educative decat blogurile pe alte limbi, pt ca alea se axeaza pe niste nise deja cunoscute, si au un discurs identificabil imediat, sunt deja sortate pt a fi direct expuse in galantar, si se vede clar ce vand din prima, ba sampon, ba parfum, chiar uneori si diamante sau chiar bijuterii finisate gata expuse in vitrine de tip Cartier, etc, insa astea in lb romana chiar ca sunt bijuterii de multi-disciplinaritate, desi desigur trebuie sa te chinui sa sapi, sau sa cerni, si uite cum in decursul acestui efort de miner, dai efectiv uneori peste aur si nestemate brute ff valoroase ! Eu nu prea am experienta de a vizita talciocuri, dar uite ca in lb romana inca poti gasi chestii misto, total nebagate in seama de nimeni. Chiar merge si pe specificul cultural national destul de bine, ala cu “limba noastra-i comoara”, si “muntii nostri aur poarta…”, etc. Insa am impresia ca oarecum profesorii de lb romana care ar trebui de fapt sa tina aceste cursuri pt educarea publicului mai larg, insa, din pacate, vor sa fie boieri si politicieni, nu le place mineritul simplu de zi cu zi, ca sa ne explice ulterior si noua diverse chestii asa mai la nivel de mura-n-gura, mai usor accesibil pt noi, si se asteapta ca cititorul sa se chinuie in halul asta, plus pe urma se enerveaza pe noi ca nu ii intelegem nici pe ei, ca suntem niste loaze, elevi inculti, etc. Dar mie mi-au luat efectiv minim 10 ani ca sa inteleg chestiile astea de unul singur, ca doar habar nu am despre literatura, care ar fi putut fi explicate de un jurnalist absolvent de fac literatura chiar pe puncte si concis intr-un singur articol de blog, si nu ar mai fi trebuit sa ma chinui eu asa de mult si mi s-ar fi saltat si mie nivelul de toleranta si cultura generala, asa ca cetatean roman, sa nu se mai uite restul lumii de interes pt mine, (adica gay de elita), la mine si sa-si zica despre mine ce taran needucat sunt ! Acum, mai luminat la cap fiind, voi putea si eu in sfarsit sa am ce conversa cu intelectualii de elita gay, ca lumea lor chiar ca mi-era total inchisa pana acuma, pt ca eu tot le ziceam ca nu ma intereseaza nici Proust nici vinul, ba le mai si tranteam in fata ca nu toti gay-ii trebuie sa fie de elita si ma faceau comunist proletcultist, (desi eu habar nu am cum se manuieste un strung sau o macara), si pur si simplu se uitau la mine ca la un dobitoc, insa acum voi putea sa le zic, in cunostinta de cauza, “bai, voi sunteti critici din astia de tip nou, eu tin cu clasicii”, si poate ma vor accepta si pe mine…desi e posibil sa ma puna sa le recit vreun text in latina sau greaca veche, sau mai rau, in sanscrita, si naiba m-a luat atunci, ca la cultura generala de baza, dincolo de preferinte personale, chiar si cu aceasta perspectiva mai largita acum din cauza acestui articol, eu tot TUFA sunt in fond si unul cu adevarat expert si-ar da seama imediat ce incult sunt oricum, (noroc ca astia autentic experti inca in viata sunt destul de putini, din ce in ce mai putini acum de cand se dau doctorate fara valoare la mai toti ce cer in mai toata lumea mai ales pe domenii soft din astea, minus asa poate la vreo mana de universitati)

      • Vienela March 25, 2013 at 8:25 pm

        :)) Ma bucur ca ti-am putut fi de folos. :))

  • Ender March 24, 2013 at 9:12 am

    E un subiect pe care l-am mai discutat cu cineva. Ideea de marketing cu ajutorul bloggerilor mi se pare pe de o parte buna pe cealalta inutila.
    Goana dupa bani din simplul lucru de a redacta reclame si articole e cam deplasata. Castigur financiar propriu zis nu se simte mereu ca o rasplata in munca unui simplu blogger. Eu sunt suporter FSF ( free software foundation), prin cele zise eu consider spatiul de internet un loc neutru si liber de advertising sau orice caracteristica corporativa.
    Este un mediu prosper de afaceri, dar blogosfera ar trebui sa fie vazuta cu o natura neutra, nu una comerciala.
    Asta este opinia mea. Am incercat si eu personal activitatea de a scrie ceva, dar in final am inteles ca defapt eu devin o unealta in sistemul corporativ virtual.

  • adelinailiescu March 24, 2013 at 11:27 am

    Am primit si eu cateva propuneri dar n-am fost in stare sa le accept.Inca nu sunt pregatita sa scriu motivata financiar(chiar daca valoarea e aproape simbolica:)), am senzatia ca mi-as pierde placerea de a scrie daca nu cred cu tarie ce scriu…Dar ii apreciez pe cei care pot sa o faca.Eu raman inca la stadiul de hobby , blogul meu e doar de interactiune cu alti oameni.

  • Andera Y March 25, 2013 at 8:57 am

    Am fost inscrisa la ei inainte de pauza indelungata. Pe atunci erau destul de putine campanii si nu-mi amintesc sa fi apucat sa scriu vreun articol pentru ei. Tot atunci, blogmoney era preferat, insa acum tendinta e de a parasi blogmoney pentru ei. Ma gandesc sa revin si eu. 🙂

    • andrei March 25, 2013 at 3:38 pm

      Te astept, sunt la mare cautare blogurile pr 4

  • mixy March 25, 2013 at 9:51 am

    Te-ai înscris?

  • elly weiss March 25, 2013 at 3:22 pm

    Inca n-am incercat asa ceva… Habar nu am daca as putea scrie 🙂 Imi trebuie o motivatie, nu financiara ci de alt fel. Trebuie sa-mi placa subiectul 🙂

  • Diana March 26, 2013 at 6:55 pm

    Articolul tau pentru promovarea lor este interesant. Personal nu pot scrie la comanda despre produse pe care nu le cunosc si nu ma vad in stare sa incerc a vinde blana ursului din padure (una e sa scriu despre parfum fara a incerca sa-l vand :)). Totusi, pentru ca ideea este interesanta si multora le poate fi utila o astfel de experienta – mai ales daca au timpul necesar, pentru ca nu e suficient sa scrie despre un produs, ci trebuie sa si caute informatii despre produsul / serviciul respectiv – am ales sa scriu un articol asemanator pentru cei care ar putea fi interesati si care, poate, nu ajung la tine, sa citeasca acest articol. Am facut acea promovare pentru ca am citit la tine acest articol si e o oarecare garantie. 🙂
    Acestea fiind scrise iti doresc o seara minunata si succese!

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.