Cel din şcoala generală. Era un tip bondoc, nu cu mult mai înalt decât noi. La prima vedere îţi lăsa impresia că este un om sever, cu care nu trebuie să faci glume. Nu îl interesa dacă avem bentiţele pe cap sau dacă ne-am cusut matricolele la uniforme. Avea pretenţia să îl aşteptăm cu tabla udă, cu bureţii plini de apă şi mai ales cu creta moale. Nu suporta să audă creta scârţâind pe tablă.
Când începea să vorbească, uitai de orice altceva. Stăteam toţi cu gurile căscate, ascultând poveştile încântătoare pe care ni le spunea. Era singura materie la care nici un elev nu scotea un sunet, singura la care toţi învăţau bine. Dacă am fi putut, probabil ne-am fi ţinut răsuflarea şi am fi stat fără să clipim, pentru a nu pierde nimic din lecţie.
Dacă preda despre Egipt, avea pregătită o istorioară despre crocodilul de Nil care a fost la un pas de a-l înhăţa. Strecura în poveste amănunte despre felul în care a ajuns acolo, despre vecinii Egiptului, despre clima, flora şi fauna ţării, în aşa fel încât ne făcea să vedem cu ochii minţii toate acele locuri.
Amazonul nu avea pentru profu’ nici un secret. Ne vorbea despre plantele culese de el în expediţiile din America de Sud, despre papagalii vorbitori şi maimuţele jucăuşe cu care s-a întors acasă. Dar nu uita să ne spună câţi kilometri a străbătut pentru a ajunge în jungla amazoniană, cum era vremea pe acolo sau prin câte ţări trece acest fluviu.
Fusese până şi la Polul Nord, văzuse aurora boreală, vânase foci şi se luptase cu cel mai mare carnivor terestru, ursul polar, pe care bine-nţeles că îl biruise. Ne spunea că are acasă blana albă a acestui animal, întinsă pe parchetul din sufragerie. Neobservat, venea cu amănunte despre calota glaciară, despre temperaturile extreme, despre primii exploratori.
Orele de geogra’ erau fascinante, chiar dacă după un timp nimeni nu îl mai credea că s-a luptat cu tigri, că a escaladat Everestul, că a călărit elefanţi sau că a înotat alături de delfini. Deşi nu le spune basme, profu’ de geogra’ pe care îl are Ionuţ este la fel de simpatic şi iubit de elevi.
Materia mea preferata
Faaain…
Eu am avut pentru o scurta perioada in liceu o profa de istorie care condimenta orele cu tot felul de povesti picante despre domnitori. Nu era o frumusete, dar era o femeie interesanta care mirosea superb (lasa printre banci un iz de parfum fin amestecat cu tutun) si purta niste haine rare. Regret si acum ca perioada a fost atit de scurta.
Oare proful tau chiar fusese prin toate locurile acelea sau gasise metoda ideala sa va atraga atentia?
Acum exista atitea posturi unde poti sa vezi documentare interesante, atunci existau doar profesorii acestia si Teleenciclopedia.
Iubesc geografia!
Parca am fi avut acelasi prof! Numai ca al nostru nu fusese nicaieri dar era bota de carte. Mai rar un om atat de erudit.
Il respectam dar ii si stiam de frica pentru ca ne cam tragea de urechi :)
Să fie oare geografia materia-materiilor?! Uite, la geografie și Enya mea are un profesor simpatic, dar și eu am avut doi profesori de excepie, atât în generală, cât și în liceu. Am vrut să dau examen la Geografie-Franceză, atât de mult mi-a plăcut. Minunat, mi-e dor de o oră de geografie ținută așa cum trebuie. Eu adoram să ies la hartă, aș fi dat mită să fiu scoasă la hartă la fiecare oră! Faine amintiri, de neuitat!
In generala, profa de geogra ne-a fost si diriginta. Doua momente mi-au ramas in minte:
1. Cand m-a scos la harta ca sa gasesc, dupa latitudine si longitudine, Corsica. In momentul cand am pus degetul in locul cu pricina, se uita la mine de parca eu eram cele care inventase coordonatele geografice.
2. Cand vajnicii mei colegi de clasa au iscat un imens scandal de pornografie infantila.
Profa de geogra din liceu avea un fix despre excursiile cu autocarul in Spania, iar pe un brat avea tatuata celebra ancora marinareasca a anilor ’80-’90
Cred ca asa sunt profii de geografie: printre cei mai indragiti :)) si al meu e la fel, dar totusi al tau pare muult mai interesant:)) cu asa mod de predare nu ma mir ca erati toti cuminti si invatati
Cei mai interesanți profesori sunt cei de geografie, asta o știe toată lumea. Pentru că geografia e interesantă. E fascinantă, e de actualitate, înțelegem cu ajutorul ei ce se întâmplă în jurul nostru și scenariile posibile spre care ne îndreptăm. Și mai mult decât atât, geografia ne învață cum să gândim: corelativ, intuitiv, flexibil, dar mai ales foarte logic. Și eu am avut profesori de geografie extraordinari și mă îndrept și eu spre profesia aceasta. Sper să ajung măcar la jumătatea valorii lor ca profesori, dar și ca oameni…
Asa era profa noastra de istorie! Avea un dar de a preda fascinant! Stateai cu gura cascata sa o asculti! Astia sunt întradevar profesori buni!
Nu uita de fotografii maine! :)
Al nostru era un bou. Si fiind printre singurii masculi din liceu era si director. Adica era Boul-de-Director. Tipul era prost, dar macar stia :D
Mi-aduc aminte ca mai trebuia sa invatam si despre orasele industriale cu potential de explorare de pe taramul patriei noastre.
Mai complicat era la geografia Romaniei cu reteaua hidrografica si cu tot felul de pasuri si varfuri mai putin cunoscute, toate acestea pentru tezele trimestriale.
In rest o materie frumoasa si cu profesori minunati, atat in gimnaziu cat si la liceu.
N-am avut profesori atat de temerari si exploratori, aveau metode bune de invatare cat sa te duca pe taramuri nebanuite ale naturii si sa ai un minim bagaj de cunostinte.
Vienela, cam seamana cu profu’ meu din clasele a 5-a si a 6-a. Chiar foarte mult. La fel, era micut si vorbea, vorbea….fermecandu-ne cu ceea ce ne povestea. Ramaneam si in pauze sa-l ascultam. :)) Doar doi ani am facut cu el fiindca l-au pus director si n-a mai avut timp. La unele dintre clase a renuntat.
Conteaza enorm sa stii sa-ti apropii copiii.
haha eu am invatat geografie pentru ca ne dadea profa castane
Unul din profii mei de geografie era un tip in varsta , tare haios si amuzant , ce ne povestea despre excursia lui la Paris la fiecare ora….acelasi lucru timp de doi ani :D Era ceva pe vremea lui Ceausescu! :D
Materia mea preferata,desi acum sunt student la poltehnica.