În sufragerie aveam mobilă veche, de lemn masiv, un roşcat destul de închis la culoare, care îmi dădea senzaţia că este mereu întuneric în casă. Nu m-ar fi deranjat, pentru că se putea obţine o luminozitate mai mare cu o perdea subţire, cu un lavabil deschis la culoare, cu un covor în nuanţe pale, dar mă plictisisem rău de modelul mobilei.

Prin 1980 părinţii mei au cumpărat ultimul răcnet în materie de mobilier de sufragerie, dar după 10 de ani era deja considerat demodat. Am făcut eu nişte schimbări, dar mutându-mă la Mihai, am dat peste acelaşi model de mobilă şi am simţit că nu mai suport să văd veşnica servantă, vitrină sau bibliotecă.

Într-o dimineaţă, chiar înainte de a ne apuca de zugrăvit,  mi-am luat ceaşca de cafea, o ţigare, scrumiera şi m-am aşezat în fund pe covor, într-un colţ al sufrageriei, cu un caiet şi un creion în mână. Până când s-au trezit băieţii mei, planurile erau gata. Tăiem aici, întoarcem, punem alte balamale, aici ataşăm o bară de inox curbată (asemanatoare unei bratari de inox), pe care o vom folosi la susţinerea părţii suspendate, în partea aia renunţăm la oglindă, din astea vom face poliţe suspendate, acolo despărţim, făcând două piese, dincolo păstrăm doar partea de jos, iar cea de sus se va transforma într-un fel de soldat cu oglinzi şi rafturi, cu astea ascundem ţevile de încălzire etc.

Eram foarte entuziasmată. Băieţii mei mă cunosc foarte bine, cum este şi normal într-o familie. De câte ori mă văd atât de înflăcărată, se uită unul la celălalt, aşteptându-se la tot ce este mai rău pentru confortul lor. :))

Le-am făcut o prezentare demnă de marii designeri ai lumii, cu schiţe şi explicaţii amănunţite. Au răspuns imediat în cor: NUUU!!!

M-am încăpăţanat să insist, să aduc argumente, să gesticulez, dar fără succes. Amândoi susţineau că asta nu este treabă de amatori, că nu avem nici scule, iar plata unui meseriaş ne-ar afecta destul de serios bugetul. Aşa că mobila aia a luat drumul spre soacra mea, înlocuită fiind de un alt set de mobilier pentru sufragerie, mai deschis la culoare, de care m-am plictisit după un an.

Acum m-am întors cu gândul la planurile alea şi mă pregătesc de marea bătălie finală, în care voi încerca să îi conving de avantajele pe care le-am putea avea urmand moda pe care o lansez eu.