Skip to main content

Pregătiţi-vă! Intrăm în sanctuar

Absolut întâmplător, în timp ce căutam pe google informaţii despre provenienţa bumerangului, am găsit ceva atât de interesant, încât merită să îi  acordăm câteva minute.

Confecţionat dintr-o bucată de lemn curbat sub forma unui unghi obtuz, bumerangul este arma traditională a băştinaşilor australieni, o armă simplă şi în acelaşi timp atât de complexă datorită proprietăţii de a reveni la cel care a aruncat-o, în cazul în care nu loveşte ţinta. Am văzut că se vând cu mare succes la Sinaia, pe străduţa care duce spre Castelul Peleş, la numai 5 lei bucata.

 

 

Dar nu despre bumerang vreau să vorbesc, ci despre băştinaşii australieni, imortalizaţi de William Ricketts în nenumărate lucrări făcute în lut, dintre care multe pot fi văzute în Sanctuarul ce astăzi îi poartă numele, într-un parc din statul Victoria, Australia.

 

 

Cele 92 sculpturi din parc reprezintă aborigeni australieni alături de mici marsupiale, totul împletit în vegetaţia parcului. La intrare ne salută gardienii parcului, încercând să ne spună că suntem una cu natura.

 

 

Artistul a încercat să îşi exprime respectul faţă de cultura aborigenilor, faţă de natura înconjurătoare şi să promoveze ideea că îngrijirea mediului înconjurător este esenţială.

 

 

Multe dintre lucrările sale se contopesc la propriu cu natura, datorită mediului umed, care facilitează creşterea vegetaţiei. Astfel, pot fi văzute în Sanctuar statuete pline de muşchi sau chiar de ferigi uriaşe, care ne amintesc faptul că suntem parte integrantă din natura pe care trebuie să o protejăm.

 

 

 

Unele sculpturi, deşi au fost restaurate, poartă urme rămase din incendiul care a devastat parcul.

 

În anul 1960, guvernul statului Victoria a cumpărat terenul pe care artistul îşi desfăşura activitatea, transformând acest cadru natural într-un parc deschis publicului. William Ricketts a continuat să trăiască şi să lucreze aici până la moartea sa, în 1993.

Sculpturile lui din ceramică rămân în continuare o atracţie pentru turişti, într-un loc care indeamna la meditatie, la iubire.

 

 

Nu ştiu câţi dintre noi vor reuşi să viziteze Sanctuarul William Ricketts, dar cred că merită să aruncăm o privire asupra acestor lucrări excepţionale, chiar şi numai prin intermediul fotografiilor.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Comments
  • Nice September 4, 2012 at 6:17 am

    Mi-ar placea sa vad live aceste sculpturi, chiar ca e ceva inedit, pacat ca sunt tocmai hat departe in Australia, unde ma indoiesc ca voi ajunge vreodata. Ce ma incanta peste masura e mai degraba vegetatia luxurianta a parcului. 😛 Tocmai buna pentru a te apara de canicula sufocanta…

    • Vienela September 5, 2012 at 2:28 am

      Pe mine ma atrage ideea de a plasa lucrarile in natura, imi place cum a crescut muschiul pe ele. Nu vom ajunge pe acolo, dar eu sunt multumita ca am aflat de existenta sanctuarului si ca am vazut o parte dintre lucrari.
      Era buna acum o luna o plimbare pe acolo. :))

  • Narcis September 4, 2012 at 6:55 am

    ce frumoase sunt :((( si faptul ca sunt acoperite de vegetatie le da un aer misterios

    • Vienela September 5, 2012 at 2:29 am

      Asta imi place si mie, verdeata crescuta pe ele, care le face sa para cu totul altfel fata de cele dintr-un muzeu. 😉

  • Probiu September 4, 2012 at 7:40 am

    Pfuaaaiii cat de tare! M-ai surprins extrem de placut 🙂

    • Vienela September 5, 2012 at 2:29 am

      Nici nu stii cat ma bucur… 😉

  • george September 4, 2012 at 7:51 am

    foarte frumos si deprimant cand vezi ce frumuseti au altii…

    • Vienela September 5, 2012 at 2:31 am

      Avem si noi sculpturi in aer liber, avem destule “frumuseti’, dar nu ne pricepem sa le punem in valoare.

  • Minnie September 4, 2012 at 8:08 am

    Ce talentat a fost William Ricketts… Foarte frumos ai prezentat si ne-ai mai si îmbogatit cunostintele. Multumesc!

    • Vienela September 5, 2012 at 2:33 am

      Si eu iti multumesc pentru aprecieri.
      Intr-adevar, a fost talentat si dedicat ideii sale.

  • mixy September 4, 2012 at 9:24 am

    am mai văzut lucrările lui pe internet, dar îmi face oricând plăcere să le revăd.
    E excepțional tipul, parcă lucrează metafore de lut

    • Vienela September 5, 2012 at 2:34 am

      Nu stiam nimic despre el, nu auzisem de acest parc si de lucrarile de acolo. Am fost foarte incantata cand le-am gasit, pur si simplu m-au fermecat.

  • Anda September 4, 2012 at 10:22 am

    Ce faaain…. au ajuns pe lista mea “de vazut”. Nu stiu cand ajung eu in Australia, dar promit sa ma straduiesc 😀

    • Vienela September 5, 2012 at 2:35 am

      Poate imi faci si mie loc in bagajele tale, cand te hotarasti sa vizitezi parcul. :))

  • Denis September 4, 2012 at 11:02 am

    E priceput tare William asta, frumoase sculpturile.

    • Vienela September 5, 2012 at 2:35 am

      Era, ca a murit in anul in care s-a nascut baiatul meu. 😉

  • Vladen September 4, 2012 at 11:29 am

    Arata interesant. Unele imi plac altele nu prea.

    • Vienela September 5, 2012 at 2:37 am

      Nu stiai de acest parc? Sunt cam botoşi aborigenii, dar mana care i-a facut era priceputa. 😛

  • Aniela Deby September 4, 2012 at 1:39 pm

    Daca m-oi duce vreodata in Australia, te iau cu mine:)) Tu sa scrii, iar eu sa pozez:D

    • Vienela September 5, 2012 at 2:38 am

      Imi convine de minune. Cand incepem pregatirile? :))

  • Annarkali September 5, 2012 at 12:26 am

    Ce frumos. 🙂

    • Vienela September 5, 2012 at 2:39 am

      Asa este. M-au fermecat atat sculpturile, cat si ideea in sine, de a lucra in natura, cu materiale din natura.

  • elly weiss September 5, 2012 at 2:47 am

    Un artist original, lucrari extraordinare, un parc fantastic. Chiar mi-a placut. Merci, habar nu aveam de existenta unei asemenea frumuseti.

    • Vienela September 6, 2012 at 1:33 am

      Nici eu nu am stiut pana ieri, dar daca tot l-am descoperit, era pacat sa nu scriu doua cuvinte despre el…
      Iti dai seama cat este de frumos vara acolo?

  • AndreeaG September 5, 2012 at 10:49 am

    Foarte frumos! Si tot respectul pentru “sistemul” din care facea parte!

    • Vienela September 6, 2012 at 1:37 am

      La altii se poate, la noi nu. In Ploiesti a trait un sculptor ale carui lucrari au ajuns sa fie aruncate intr-un colt de parc, abandonate de un muzeu. Asta exact dupa ce primise o medalie si o diploma de la presedintele tarii, dupa ce pusese pe picoare o tabara de sculptura. Suntem jalnici.

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.