Poziţia copilului un film despre familie, viaţă, relaţii
Dacă îmi spunea cineva ieri dimineaţă că îmi voi petrece seara în mall, la Cinema City Ploieşti, urmărind alături de Bogdana Poziţia copilului un film despre familie, viaţă, relaţii, aş fi râs ca la o glumă bună. Şi totuşi, minunea s-a petrecut!
Am primit o invitaţie pe care nu aveam cum şi de ce să o refuz. Invitaţia de a participa la gala de vizionare a filmului Poziţia copilului, cel care a fost premiat cu Ursul de aur la Festivalul internaţional de film de la Berlin. Premiat, premiat, dar vă spun sincer că am plecat de acasă fără prea mari aşteptări de la acest film, probabil din cauza experienţelor anterioare avute cu unele filme româneşti.
Nu mă aşteptam să aibă un impact atât de puternic asupra mea. Poziţia copilului este un film despre familie, despre viaţă, despre relaţii tensionate, dar şi despre traficul de influenţă pe care îl cunoaştem toţi. Este un film în care multe mame care au un singur băiat se vor regăsi măcar parţial. Un film în care şi băieţii ce au crescut fără fraţi şi cu o mamă prea grijulie se vor regăsi pe alocuri.
Poziţia copilului un film despre familie, viaţă, relaţii din care toți putem învăța
Luminiţa Gheorghiu joacă excepţional în rolul mamei care încearcă să îşi protejeze şi controleze copilul, deşi el este deja adult. Relaţia tensionată dintre ei, provocată de Cornelia, mama care îşi sufocă propriul fiu din prea multă dragoste faţă de el, m-a făcut să descopăr traumele psihice ale “copilului” fără personalitate, copil care se răzvrăteşte contra mamei în încercarea de a se elibera, de a se maturiza, de a-şi lua viaţa în propriile mâini.
Un accident nefericit provocat de Barbu, fiul cu personalitatea călcată în picioare, soldat cu moartea unui copil, scoate la lumină obişnuinţa oamenilor cu bani de a-şi muşamaliza greşelile, corupţia din sistemul românesc, conflictele dintre membrii familiei, agresivitatea omului care nu mai judecă limpede, fără a lăsa vreo clipă impresia de fals, de forţat.
Totul pare real, iar actorii joacă magistral. Am rămas impresionată de felul în care îşi interpretează rolurile Luminiţa Gheorghiu şi Ilinca Goia. Poziţia copilului este mai mult decât un simplu film, este o lecţie de viaţă dansată pe melodia Meravigliosa creatura, a Giannei Nannini, o lecţie pe care orice familie ar trebui să o înveţe.
Este un film care trebuie văzut la cinema, un film care aseară a fost aplaudat îndelung, un film care îmi va dăinui mult timp în memorie. Fiind gală de vizionare a filmului, ni s-a oferit posibilitatea de a vorbi cu cele două actriţe, de a le pune întrebări.
Nu am profitat de această şansă. Erau deja înconjurate de o mulţime curioasă, de oameni care se grăbiseră să se adune în jurul lor. Nu înţeleg ce întrebări li s-ar fi putut pune, nu ştiu ce mai era de spus în afară de un simplu şi sincer “Mulţumesc”.
Dacă ai timp, poate vrei să citești și alte articole cu sfaturi:
Cum arată camerele fetițelor din România
Am salvat doi oameni importanți
Articole fitness ieftine pentru a face sport acasă
5 rucsacuri moderne de la We Velvet care te vor cuceri
Hotel Proton Neptun – prețuri și impresii
Puișorul moțat, versuri de Elena Farago – poezia pentru copii
Bine ai făcut că ai scris despre el. Nu prea mă trăgea aţa să-l văd, dar recenzia ta m-a făcut curioasă. Multumesc :)
hm..subiectul mi/e tare cunoscut…am vazut un film argentinian cu exact acelasi scenariu…o sa incerc sa ma uit si la “Pozitia Copilului” sa vad daca doar mi se pare…
Deci isi merita prmiul castigat… Felicitari ca ai reusit sa il vizionezi !
O zi minunata iti doresc!
Şi pe mine m-a făcut curioasă filmul ăsta de când a primit premiul şi am presupus că nu ar fi primit Ursul de Aur dacă nu era deosebit.
M-ai facut curios!
La Multi ani tie si tuturor doamnelor si domnisoarelor care te citesc!!!
Filmul a venit şi la noi în oraş, mă gândesc să mă duc să-l văd.
Oare cand o sa ajunga si la mine în oras? :))
Avem noi o placere sa ne dam cu parerea doar ca am auzit ca si altii au facut-o. Un efect de turma.
Daca vrei tu sa-i zici “efect de turma” nu-i nicio problema. De fapt, cred ca e vorba doar de spirit critic si dreptul la opinie, care ne ajuta sa ne particularizam din “turma”. :)
Hmm… Si eu sunt destul de sceptica in privinta filmelor romanesti. Am tot avut incercari, dar toate esuate. :( Nu stiu daca as mai face din nou o incercare…
Bine că am citit articolul tău, altfel iar plecam cu idei preconcepute.
Esti draguta, as fi vrut din suflet sa fie aplaudat indelung. Mie mi s-a parut ca ar fi trebuit aplaudat din suflet, dar cum iti spuneam si aseara, oamenii sunt inhibati si le e frica sa-si arate sentimentele. Le mai e frica de ceva: de ridicol. Mi-ar fi placut sa se ridice toata sala in picioare si sa aplaude un film pe care il asteptam de ceva vreme, un film BUN. Multumesc si La multi ani!
Am auzit de el, dar nu stiam prea multe. Si eu sut cam sceptica in privinta filmelor romanesti, multe m-au dezamagit. Dar dupa cate povestesti aici, pare interesant. O sa-l caut si eu sa-l vad curand.
Din contra, un film pentru care cinema-ul nu amplifica in niciun fel experienta vizionarii lui. Mai degraba de vazut acasa.
Am vazut prin oras astazi cateva afise cum ca ar rula si la noi in oras acest film la cinema, dar nu m’am uitat cand…nu prea ma atrag filmele romanesti, dar tu il descrii destul de interesant…poate am sa ajung si eu sa’l vad sau macar o sa’l descarc :)
Nu stiu cand am sa pot sa il vad si eu.La multi ani!
La mulţi ani, Vienela!
Am auzit de el, dar nu ştiam că a şi fost difuzat în România.
După cum îl lauzi, musai să-l văd şi eu.
Stiu deja prea multe despre el..mi-e teama ca atunci cand voi ajunge sa-l vad nu va mai avea niciun mister, asa ca m-am abtinut sa citesc articolul. Stiu sigur ca era frumos, bun, ca de obicei dar vreau sa vad filmul. :)
este din ce in ce mai clar ca trebuie sa vad si eu filmul acesta. dupa ce am vizionat “dupa dealuri” mi-am schimbat parerea referitor la filmele romanesti… sau poate m-am maturizat :)
Asa porcarie si pierdere de vreme…..mai rar.
Si asa final brusc…si fara sens…
Felicitari Luminitei pentru asa rol mare !