Skip to main content

Pomeniți-o. Valentina. Mică rău

Azi am asistat îngrozită, perplexă și neputincioasă la o lacună de protocol în legislație. M-am oferit să ajut, să umblu în locul altora și mi s-a refuzat, pe motiv că ”n-avem voie”.
Pe scurt: Sunt la job, la grădi. La clasa cu program săptămânal, o mică definiție de 6 ani a copilului neglijat face febră înfiorătoare de la otita supurată. Fetița se dă la propriu cu capul de pereți. Are suferința asta de zile întregi, însă mama, părinte unic, singura în măsură să ia decizii în a o lua acasă și a o trata, nu e de găsit la niciun număr de contact.
Deși regulamentul ne impune să menționăm la înscrierea copilului în instituții vreo 5 nr. de telefon (de la rude, medic de familie, prieteni, cunoștințe), necesare în caz de dezastre de orice fel…, se pare că această mămică a replicat că e atât de singură, încât nu se are decât pe ea însăși și nu are ce să mai completeze, că oricum n-ar veni nimeni după copil dacă ea ar muri pe stradă. Însă azi avea acel telefon închis. La firma unde e angajată nimeni nu s-a sichisit să ridice receptorul toată ziua. Asistenta grădiniței (nu au medic permanent grădinițele, nu sunt bani) se sperie, cheamă salvarea și trimite copilul să-l vadă un specialist la spitalul de care aparține instituția. Pentru altul nu se poate opta. Că n-au protocol încheiat.

Și aici intervine aberația. Spitalul Grigore Alexandrescu e arhiplin, copilul e în stare gravă, are nevoie de spitalizare, i se prescrie tratament injectabil cu antibiotice la care are dreptul gratuit, că e copil, doar că nu au pat pentru el. Îl scot în stradă. Îi taie mașina, că ambulanța doar te aduce la spital, nu te duce acasă, nu e limuzină, sunt alte cazuri care așteaptă. Copilul rămâne acolo. Se sună la grădi să trimită taxi pentru copil. Copilul urlă de durere. Grădinițele nu au fonduri de taxi. Grădinițele nu pot impune farmacistei să elibereze rețeta gratuită, pentru că nu e scrisă de medicul de familie al copilului. Grădinița nu dispune de fonduri de antibiotice pentru copiii înscriși. Mama nu răspunde. O îngrijitoare aleargă la adresa de acasă. Nu e nimeni dincolo de ușă.

M-am oferit să umblu cu fetița la alt spital. I se poate duce puroiul la creier peste noapte. Din otită netratată se poate muri. Nu avem voie așa ceva. De ce? O dată că singurul spital cu care avem contract e ăsta. Iar dacă i se încredințează copilul unui terț, indiferent unde-l duce, e infracțiune. Bine, dacă-l iau eu, pur și simplu? E răpire. Facem zdup. Pur și simplu ăștia, când au întocmit legile și protocoaele, parcă n-au avut juriști cu ei!!! Au omis clauze esențiale, pe care până și eu, om de la țară, le-aș avea în vedere: cine suportă transport, tratament, spitalizare în cazuri de urgență. Și totuși suntem contribuabili în sistem! Copilul meu, coasigurat al meu în sistemul sanitar, în lipsa mea, dacă îi e rău la grădi, nu are voie să primească nicio lingură de sirop, dacă eu n-am adus, în pralabil. De antibiotice, servicii de lux precum înțepatul la 6 ore …nici nu poate fi vorba.

…Puiul e scheletic și, de ani de zile, programatic, ras în cap. Cu retard din lipsă de comunicare. Cu carențe afective de orfelinat (se leagănă, larg, singură pe coridor și, când te vede, se prinde ca maimuțica de tine și o târâi pe picior, prin grădiniță…).
Singurul lucru pe care l-am putut bâlbâi a fost: cereți ajutorul poliției de proximitate, să găsească părintele. Oricum au un sistem mai performant decât noi, în a afla pe cineva. Nu se poate, am amici polițiști, trebuie să fie o soluție…
Ce decizii se iau în împrejurări din astea, frate????????

Ăștia vor să facă toți pușcărie, ce Dumnezeu?
Am plecat. Ea, tot în stradă. Pomeniți-o. Valentina. Mică rău.

Am sunat la prima oră. Și da, am avut o idee bună ieri să le sugerez să ceară ajutor poliției. Cele două adrese menționate de mamă la înscriere erau …fictive. Nu locuise niciodată acolo! Copilul nu are casă! Imaginați-vă că mami a fost găsită, aseară, de un echipaj undeva în Chitila! Sunt fantastici și polițiști ăștia . Așa. Fragment de discuție, dură, povestit de doamna director: ”Telefonul e închis pentru că nu-l mai am de mult. Și o iau doar vinerea acasă pentru că noi nu avem …casă. Grădinița e singura ei casă cu acoperiș. Muncesc toată săptămâna și dorm la lucru, puțin, între ture. Vineri e jale. Trebuie s-o iau de la dvs… Fac ce pot și o târâi cu mine în weekend pe la cine ne primește. Da. O voi duce la spital din simplul motiv că așa, cu ea bolnavă, nu mă va primi nimeni, că se ia. Spitalul e bun. Vom avea unde să locuim.” ”Dacă nici domiciliu nu aveți, nici sprijin, de ce n-o instituționalizați, mami?” ”Pentru că o iubesc”. Cred că noi, ăștia, n-avem voie ever să ne jelim că ne lipsește ceva sau că ne e greu cu copiii… Mulțumesc tuturor pentru solidaritate!!!!!!! Încerc să dau acum de ea, să-i explic că are opțiuni. Doar că… telefonul ăla e amanetat și va lipsi o vreme de la grădi, că stă cu copilul. Sper.

Povestea a fost relatată pe facebook de către Cosmina, care mi-a și dat acordul să aduc povestea pe blog. Mi-a adus lacrimi în ochi tragedia lor, m-a făcut să turbez de furie și să îmi doresc din toată inima să caut sprijin pentru cele două ființe atât de încercate de soartă.

Vă rog, vă rog din suflet, haideți să facem ceva, să le ajutăm cumva!

Comments
  • Adrian Manea April 3, 2014 at 9:23 pm

    Nu pot să cred! E incredibil! Ne ducem din ce în ce mai jos. O lipsă totală de reguli, proceduri, sau pur şi simplu prost gândite. Suntem nepregătiţi şi depăşiti de tot ce ni se întâmplă!

  • Alexandra Ali April 3, 2014 at 10:44 pm

    Am citi si eu prima parte, tot la tine pe Fb. Mi s-a facut rau si m-am intrebat ce as face eu in cazul in care Emilia ar fi in locul Valentinei. Poate ca la fel. Cine stie?! Eu nu. Numai ca nu stiu cu ce as putea ajuta. Sincer. Daca gasesti ceva cu care sa pot ajuta, o fac cu multa placere.

    Nu stiu unde vom ajunge cu lumea asta, dar nu prea e de bun augur.

  • Matilda April 3, 2014 at 11:36 pm

    Cutremurător, incredibil…

  • Radu Thor April 4, 2014 at 4:20 am

    Fără cuvinte. Din păcate oamenii care trăiesc aşa nu au parte nici de informaţie ceea ce inevitabil duce la lipsa de soluţii. Chiar dacă ele la nivel declarativ există!

  • amiralul April 4, 2014 at 5:04 am

    nu cred ca se poate face ceva. romanii cel putin nu vor face nimic.

  • ciupercomania April 4, 2014 at 6:12 am

    Fara cuvinte inseamna ca nici nu facem nimic ca sa schimbam ceva, in schimb n-ar trebui sa fie astfel si din pacate este. Nu va mirati pentrru ca nu este caz izolat. O regasim in viata fiecaruia. Am 2 fetite cu suflu sistolic … (popveste lunga care nu-si are rostul aici). … dar ca sa ajung la medicul specialist am nevoie de programare la medicul de familie, medicul de familie (azi 04 aprilie) face programari pentru luna iunie (nu te primeste mai repede pentru ca este “aglomerat”), apoi mediculspecialist al randul sau te programeaza pentru septembrie sau octombrie … (nu va mai descriu toti pasi intermediari …), ce sa mai zic… nu e vorba ca tu parinte nu platesti un taxi sau un tratament… dar nici macar nu ai posibilitatea sa ajunmgi rapid la medic pentru un control simplu de rutina … ce sa mai zicem atunci de cazurile de urgenta … (pe mine nu ma mai mira nimic din ceea ce se intimpla la noi in tara, nici macar nu mai sunt dezamagit, dezgustat … cred ca suntem atat de jos incit nu exista cuvinte prin care am putea-o descrie)

  • Constanta April 4, 2014 at 6:31 am

    O poveste pe cat de incredibila pe atat de trista. Cu toate optiunile pe care le are, acum gaseste-o daca poti. Cat pot si politistii sa alerge ca sa dea de ea? Da, uite o lacuna serioasa in sistemul legislativ.

  • Ana-Maria April 4, 2014 at 6:31 am

    Vienela , din cate stiu eu , exista fundatii ce ajuta astfel de cazuri.Nu am idee cum se numesc si cum functioneaza , insa cred ca , desi e blamata , asistenta sociala poate actiona si ea.Mama isi poate da copila sa fie institutionalizata pe durata in care ea cauta sa gaseasca o locuinta si sa poata dovedi ca poate intretine copila. A strange bani pentru ele este o solutie temporara.Bani vin si se cheltuie.Nu stiu daca femeia in cauza se poate descurca onorabil o perioada lunga de timp cu niste bani stransi.Tocmai de aceea ajutorul unei fundatii este binevenit sau institutionalizarea copilei pana cand mama rezolva situatia in care se afla.In ambele cazuri copila poate fi ingrijita.
    Eu nu stiu in amanunt ce ar trebui facut , insa aceasta imi sunt ideile.Sigur exista persoane ce cunosc mult mai multe decat mine si se pot interesa.Ar sti sa mearga direct la sursa pentru a afla solutia.Nu-mi caut scuze , insa in situatia expusa de tine , bajbaielile ar taragana suferinta celor doua.Tocmai de aceea cine cunoaste si are idee ce trebuie facut , si daca poate , bine ar fi sa expuna o solutie viabila.
    Doamne ajuta ca cele doua sa reuseasca sa iasa din impas.

    • Vienela April 4, 2014 at 6:42 am

      Nu, nu la bani ma gandeam, Anuța. Aceste fiinte au nevoie in primul rand de un acoperis deasupra capului, de un loc pe care sa il numeasca ”acasa”. Mama inteleg ca are serviciu, deci s-ar putea intretine pe ea si pe copila, daca li s-ar gasi o camaruta in care sa locuiasca. De acolo ma gandesc ca s-ar putea porni, asa cum s-a intamplat cu acel profesor pensionar caruia cineva i-a oferit o casa pe care nu o folosea, ca omul sa nu mai doarma in boscheti, prin parcuri… 🙁

  • Traian April 4, 2014 at 12:17 pm

    ….mai poti sa zici ceva …

  • vavaly April 4, 2014 at 12:30 pm

    cum s-a spus si mai sus, solutii exista, dar aplicate de catre cei imediat in apropierea lor. din pacate, astfel de cazuri nu sunt singulare. cat despre sistemul medical si metodologia de a ajunge unde trebuie… se fac mereu schimbari si toate proaste. din ce in ce mai proaste.

  • Ileana April 5, 2014 at 8:41 pm

    Tristă poveste… Nu am înţeles până la urmă dacă fetiţa s-a făcut bine. Eu aş fi dus-o la Urgenţă, cu toate riscurile. (Nu cred că s-ar fi ajuns la închisoare, era totuşi vorba de acordarea unui ajutor.)

    Iată O SOLUŢIE: fetiţa şi mama ar putea locui într-un centru maternal – o instituţie dedicată special persoanelor aflate în situaţia lor. În Bucureşti există mai multe asemenea centre. Oferă cazare, masă, haine – pentru mamă şi copil. Eu pot recomanda Centrul Maternal Sf. Nicolae, în care am intrat de câteva ori, pentru a dona haine şi jucării. Locul arată bine, iar directoarea este foarte amabilă; o cheamă Marina Deneş. Adresa este aceasta: Str. Dobrogeanu Gherea nr. 74, S1, Bucureşti (e o străduţă din spatele sediului televiziunii Antena 1). Telefon: 021 233 04 66.

  • Vienela April 10, 2014 at 5:06 am

    Din nefericire, ultima data cand am stat de vorba cu Cosmina, fata care a scos acest caz la iveala, mi-a spus ca fusese contactata de niste jurnalisti care i-au promis ca vor ajuta familia sa primeasca o casa si sa duca o viata linistita, fara sa le puna in situatii jenante. Ea, increzatoare, le-a dat absolut toate amanuntele despre mama, copil si locul unde puteau fi gasite, iar jurnalistii s-au repezit precum hienele la protectia copilului si au facut mare tam-tam in presa. Acum, mama risca sa fie decazuta din drepturile parintesti. 🙁
    Asta este frumoasa noastra tara, astia sunt jurnalistii nostri… 🙁

    • Ileana April 10, 2014 at 10:00 am

      Dacă merge la un centru maternal (de care vorbeam în mesajul anterior) s-ar putea să poată păstra copilul.

      • Vienela April 10, 2014 at 10:22 am

        Voi incerca sa dau de Cosmina, sa ii transmit mesajul tau. Sper sa se termine cu bine… Iti multumesc mult pentru implicare.

        • Ileana April 10, 2014 at 10:37 am

          Da, merită investigată neapărat opţiunea asta, pentru centrele acestea au fost create exact pentru mame aflate în asemenea situaţii, care nu au unde să stea, tocmai pentru ca ele să-şi poată păstra copiii.

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.