Skip to main content

Pe primul îl chema…

Peste două săptămâni se împlineşte un an. Un an de când mi-am deschis blog. Pe blogspot. L-am făcut din dorinţa de a scrie. Şi din nevoia de a scrie.
Simţeam că am atât de multe de spus. Primul articol l-am pregătit sub formă de poezie. Încă mă mai amuz citindu-l din caiet (pentru că a fost şters de pe net când m-am mutat aici).

 

Iubesc viaţa

 Ionuţ este comoara cu care mă mândresc,

Unicul meu copil. Doar pentru el trăiesc.

Banala încercare la început de blog.

Este banal şi totuşi, păstraţi-mă zălog.

Scrieţi şi voi, vă scriu şi eu, vedem ce iese.

Curând articolele vor fi mai dese.

 

Vor fi mai dese, vor fi mai amuzante,

Iscălitura mea le face importante.

Amuzaţi-vă şi voi, eu mă amuz mai tare,

Trăiţi viaţa din plin, uitaţi-vă în zare,

Acolo veţi vedea postarea următoare.

 

La scurt timp după ce mi-am făcut blogul, mi-am dat seama că este totuşi deschis oricui şi nu pot scrie chiar tot ce îmi trece prin cap, mai ales că semnam cu numele real. Anumite gânduri, trăiri, emoţii sau nemulţumiri nu vreau nu le pot face publice. Articolul tâmpenia de care ne amuzăm ori de câte ori ne amintim de ea, suna cam aşa:

“Busuioc şi pătrunjel

Stau la bloc şi nu am balcon (apartamentul este la parter), dar nu contează. Mi-am cumpărat seminţe de busuioc şi de pătrunjel (aceste plante nu cresc prea înalte şi nici nu au nevoie de cine ştie ce îngrijiri), le-am plantat în ghiveci şi le-am pus pe geamul de la bucătărie. Astăzi au scos capul din pământ şi au salutat soarele.”

De câte ori scriu ceva aiurea, Mihai şi Ionuţ nu scapă ocazia şi îmi amintesc de Busuioc şi pătrunjel.

Aveam deja 16 postări şi 211 vizualizări (pe atunci notam orice schimbare) când am scris despre majoratul lui Ionuţ, despre cum se pregăteşte în detaliu petrecerea, cum se trimit invitaţiile şi cum poţi renunţa în ultima clipă, după ce ai făcut o mulţime de cumpărături, doar pentru a achiziţiona un calculator care să îl înlocuiască pe cel stricat.

Acela a fost momentul în care am primit şi primul comentariu. Erau doar câteva cuvinte, dar m-au emoţionat, m-au făcut să pun mâna pe telefon, să îmi sun băiatul, soţul, neamurile… pentru a le da vestea cea mare. Un străin îmi spunea pe blogul meu “eu zic că ai procedat foarte bine”. Era un băiat puţin mai mare decât Ionuţ, avea un site cu glume adunate de pe net şi semna SkillS. Între timp l-am pierdut, nu ştiu pe unde a dispărut, dar îmi voi aminti mereu că a fost primul care m-a băgat în seamă, care mi-a lăsat un semn al trecerii lui.

Încă mă mai bucur şi mă emoţionez când primesc comentarii, încă le citesc avidă, încă simt nevoia să le mulţumesc tuturor celor care îmi arată că mă citesc, care îşi lasă o parte din gânduri la mine pe blog, care aduc completări sau care îmi combat anumite idei. Am vrut să îi răspund Ninei, care astăzi povesteşte despre primul ei comentator.

“V-ați bucurat sau v-ați speriat pentru că vorbele voastre porniseră deja necontrolat către oricine dorea să le citească? Pe ai voștri cum îi chemă? Comentatorii zic. Primii.” Acestea sunt întrebările Ninei şi mi-ar plăcea să văd ce răspundeţi la ele. Le puteţi prelua sub formă de leapşă.

Comments
  • Aniela Deby January 29, 2013 at 7:43 am

    Tare mult as vrea sa vad cine mi-au fost primii comentatori, dar eu cred ca primul a fost Emil, daca nu ma insel. Pe urma mai multi.. si tot mai multi:) Pana cand am spus stop, am luat o pauza, acum sunt iar pe barca:> Vaslesc.. incet! Nici nu stiu cand mi-am facut blogul :)) Trebuie sa ma uit!

    • Vienela January 29, 2013 at 8:25 am

      Am vazut ca ai revenit (in forta, as spune eu). La mine Emil a venit mult mai tarziu, aveam mai mult de o luna de cand scriam. 😉
      Bafta, Aniela!

  • Radu January 29, 2013 at 7:49 am

    Ţine-o tot aşa!

    • Vienela January 29, 2013 at 8:23 am

      Cum? Cu busuioc si patrunjel? :))
      Bafta si tie!

    • Radu January 29, 2013 at 11:06 am

      Dar ce are ? E adevarat ca eu am balcon inchis si incalzit, in care am peste 20 de ghivecele cu diverse plante aromatice, intre care desigur busuioc si patrunjel dar si leustean proaspat in mijlocul iernii!
      Pe ultimul nu l-am plantat eu, exista o legenda, dar il ingrijesc!

  • cotos January 29, 2013 at 7:54 am

    Eu ma bucur ca te-am descoperit..Nu trece o zi fara sa te citesc…

  • Florin Morosan January 29, 2013 at 8:00 am

    Am avut mai multe bloguri, încât nu mai știu care a fost primul sau cum se numea … Dar cred că era ceva gen numele meu.blogspot.com. Am avut și pe wordpress.com, am avut pe domeniu.info, .ro, iar acum sunt pe.com și așa intenționez să rămân.
    De primul comentator nici că poate fi vorba să mai știu cine a fost … 🙂
    Au trecut vreo 5 ani de la primul meu blog, multe articole s-au pierdut din păcate.

    • Vienela January 29, 2013 at 8:24 am

      Sper sa raman aici, sa nu imi schimb blogul. Sunt atat de atasata de el! Nu stiam ca ai atatia ani de cand scrii pe blog.
      Bafta in continuare!

  • belgianca January 29, 2013 at 8:08 am

    La multi ani! Si la mai mare! Sa fii fericita alaturi de blogul tau! 😀

    • Vienela January 29, 2013 at 8:22 am

      Multumesc mult, belgi! La fel si tie!

  • coco January 29, 2013 at 9:13 am

    la multe postari inainte ! nu mai stiu cine a fost primul comentator…chiar…sa caut 🙂

  • Intuneric January 29, 2013 at 11:41 am

    Prima insemnare a vechii Cronici a fost in 06.10.2011.
    Era despre un accident si a avut 13 vizualizari.

    Primul comentariu a venit o zi mai tarziu – la o insemnare cu si despre Steve Jobs.
    Articolul a avut 40 de vizualizari si 4 (patru!) comentarii, iar primul a fost Vlad – pentru cunoscatori, Krossfire.

  • pandhora January 29, 2013 at 11:47 am

    uite chiar o sa ma intorc la ” inceputuri ” ca sa vad cine si la a cata postare am avut primul comentariu 🙂
    la multe,diverse si miezoase postari Vienela,poezia e haioasa iar busuiocul si patrunjelul condimentele perfecte :))

  • Aliceee Traveler January 29, 2013 at 12:06 pm

    Habar n-am care a fost primul dar ii stiu pe primii (in general). Primul cred ca a fost un tip Paul, fara blog :))

  • Mihaela January 29, 2013 at 12:34 pm

    Pe primul meu blog..din cate imi aduc aminte, primul comentariu l-am primit de la bloggerul Ioan Usca la un articol pe care l-am scris despre blogul lui Nea Costache, gorjeanul meu sfatos care m-a incantat cu povestile lui pline de farmec.

  • mixy January 29, 2013 at 1:03 pm

    cine-ar fi zis că tu ești la vârsta la care abia începi să mergi ? (ai spus că ai un an)
    La mulți ani !

  • Rolling Ideas January 29, 2013 at 2:34 pm

    Înseamnă că blogului tău vor începe să-i iasă dinţii de acuma înainte 🙂

  • Andera Y January 29, 2013 at 3:19 pm

    M-a amuzat teribil treaba cu busuiocul si patrunjelul, dar nu atat postarea cat reactia sotului si fiului. :))
    Cu doua saptamani mai devreme urez blogului tau un calduros la multi ani si la cat mai multe articole, vizitatori si comentarii!
    Preiau si eu trebusoara asta ca pe o leapsa. 😀

  • Iulia Nanescu January 29, 2013 at 4:43 pm

    Frumoase amintiri, nu? Eu inca nu ma pot pronunta asupra primelor comentarii. Sunt prea noua in bransa, asa ca e potrivit sa va citesc si sa va ascult cu drag. Pe cei care imi aduceti bucurie zilnic. Te imbratisez.

  • Nice January 29, 2013 at 7:56 pm

    Foarte haioasa poezia, mi-a placut mult. 🙂
    Primul comentator de pe niceeynice(primul meu blog) cred ca a fost un tip caruia i-am si dedicat un articol dupa vreo 3 ani. Cred ca ti-l aduci aminte. 😀

  • aA January 30, 2013 at 7:59 am

    la cat mai multe postari frumoase si pline de particele din sufletul tau!
    la inceputuri aveam vizualizari doar din partea fie-mi si a vreo 2 prieteni si eram disperata ca nu ma va citi nimeni strain niciodata. n-am devenit mult mai cunoscuta, insa am capatat cativa prieteni buni, lucru de care sunt tare mandra! 🙂

  • Hapi January 30, 2013 at 3:40 pm

    Un anisor frumos, la multi ani!
    Primii comentatori au fost cativa prieteni, putinii care-mi stiu identitatea reala – a fost Annarkali, IronicBlonde si Gargbird parca 🙂
    In rest nu ma citea nimeni

  • D-Petre January 30, 2013 at 5:54 pm

    Primul care a comentat un articol de pe primul blog si cred ca si de pe actualul a fost Gabriel Ursan.

  • elly weiss February 2, 2013 at 6:56 pm

    🙂 Primul care a comentat a ramas pana azi prietenul blogului meu. Ne citim si azi. El scrie mai putin. Dar are condei, pacat ca nu scrie mai mult. Ciprian Marius Pavel se numeste. O sa-ti raspund mai detaliat pe blogul meu. In diverse postari am mai scris cate ceva…vag, despre inceputuri. Preiau aceasta leapsa pentru ca nu e ca cele ce nu-mi plac. Stii tu. 🙂

  • Matilda September 29, 2016 at 8:58 am

    E bine că soţul tău îţi citeşte blogul. Al meu habar n-are ce bloguri am şi ce scriu pe ele. Se potriveşte zicala aia, cu “ce ştie tot satul nu ştie bărbatul”. Cică îi ajung prostiile lui. Din acelaşi motiv nu mi-a citit decât o poveste sau două. Cât despre restul rudelor, cele 2-3 mai tinerele care umblă pe net citesc dacă pun link pe facebook (când nu se rezumă doar la ce scriu acolo sau la poză).

    • Vienela October 3, 2016 at 9:38 pm

      Hi, hi, articolul e vechi. Intre timp lucrurile s-au mai schimbat. Sotul citeste pe sarite, cand ii atrage atentia vreun titlu sau cand vrea sa afle cum mi-am petrecut ziua. :))) Rudele dau cu like-ul uneori, insa nu stiu daca de dragul meu sau al cuvintelor mele. 😀

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.