Skip to main content

Parvoviroza canină și un vaccin pentru câine

S-a discutat mult zilele acestea, pe unul dintre grupurile de fb în care sunt inclusă, despre parvoviroza canină, asta după ce un câine adult, vaccinat, s-a îmbolnăvit de cumplita și temuta boală ce afectează în general puii de câine. S-a dat vina în primul rând pe un vaccin care, după spusele cunoscătorilor, ar fi un soi de apă de ploaie. M-am grăbit să verific carnetul de sănătate al lui Bruno, să văd ce vaccin au folosit medicii veterinari la care am dus câinele. Spre ușurarea mea, am descoperit imediat că am ales bine, că nu degeaba am avut încredere în doctori. Vaccinul folosit pentru Bruno era unul bun, apreciat de către cunoscători.

Cu toate astea, trebuie să spun că noi am avut zile foarte grele în anul 2015, imediat după ce i-am făcut primele vaccinuri câinelui. Am crezut că îl vom pierde. L-am păzit zi și noapte, i-am stat la căpătâi, i-am umezit buzele cu apă, l-am mângâiat și l-am încurajat. S-a dovedit că, atunci când l-am adunat de pe străzi, el era deja prins în plasa îngrozitoare numită parvoviroză canină. Vaccinul a trezit la viață un balaur care a fost la un pas de a-mi răpi câinele pe care îl iubesc atât de mult. Am plâns, am tremurat clipă de clipă, am suferit cumplit văzând în ce hal se chinuia bietul cățel. Ca să mă liniștesc, am scris pe blog, însă fără să spun exact ce mă doare. Puteți vedea ce sentimente mă încercau citind articolul Vreau o altă realitate.

Așadar, Bruno avea deja boala în corp, una dintre cele mai rele și mai urâte boli ale câinilor: parvoviroza canină. Vă spun cu sinceritate că l-am fi pierdut dacă nu îi făceam din timp vaccinul, dacă nu ar fi existat substanțele care să îl ajute să lupte contra bolii. A zăcut trei zile în dormitor. Își ridica numai capul când ne vedea, apoi se lungea iar, apatic. Nu mai avea putere să stea în picioare ori să plângă, nu mai avea vlagă nici să dea din coadă. Nu se atingea de hrană, îi dispăruse complet pofta de mâncare, părea tot timpul epuizat, voma și făcea diaree cu un miros, aspect și o culoare de nedescris în cuvinte. Înfiorătoare simptome! Slăbea văzând cu ochii, de la o oră la alta, într-un ritm mai mult decât alarmant. Murea, se sfârșea, se curăța pe picioare câinele meu din cauza parvovirozei canine.

L-am hidratat forțat la fiecare câteva minute, timp de trei zile. Am făcut cu rândul de pază, ca nu cumva starea de rău să se accentueze. De mâncare nu s-a atins, însă apa pe care i-o strecuram printre buze sau cu care îi umezeam buzele a acceptat-o și ea l-a salvat. Desigur, și vaccinul. Tocmai de aceea m-am decis astăzi să scriu pe blog despre parvoviroza canină. Dacă vă luați un animal, și mai ales un câine, prioritar este să îl vaccinați. În acest fel îi oferiți o șansă la viață. Nevaccinat, câinele care are această boală moare sigur. Nu răpiți viața câinilor voștri!

Profitați de faptul că știința a evoluat atât de mult, că există în fiecare oraș atât de multe cabinete veterinare, că vaccinarea câinilor nu costă o avere! Parvoviroza canină ucide! Și vă spun cu lacrimi în ochi că este o moarte lentă si foarte chinuitoare pentru bietele animale și pentru cei care le sunt alături, martori neputincioși la zbaterea tăcută. Fiți atenți la vaccinul ales de medic. Lui Bruno i-a salvat viața vaccinul numit Nobivac. De atunci au trecut doi ani. Câinele meu este sănătos și sper că a uitat complet de cele trei zile în care a văzut moartea cu ochii și a vorbit cu ea pe mutește, când voia să mi-l răpească.

 

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.