Venit aproape de sat, un duh rău suflă cu putere valuri de aer fierbinte. Totul e nemişcat pe uliţa prăfuită. Nu doarme nimeni. Toţi sunt ascunşi în odăile pline de muşte. Răsuflarea duhului intră în orice cotlon, văpaie cum doar în luna lui cuptor se abate peste sat. Bătrâna îşi netezeşte basmaua pe cap, apoi priveşte spre nepoata ce e gata să îi adoarmă în poală. Dacă ar fi trăit Ionel, astăzi i-ar fi povestit iar cum e la munte, cât de frumos miros florile, ce limpede e apa şi ce răcoare dă pădurea. Îi plăcea, săracu’, să depene amintiri din vremea când era copil. Poate îi era dor de locurile pe care ea nu le-a văzut niciodată.
Parcă simţindu-i gândurile, nepoţica ridică ochii în sus şi întreabă:
-Cum miros florile de munte, mamaie?
Bătrâna nu ştie să îi spună. Nu a văzut niciodată flori de munte. Îşi netezeşte iar basmaua într-un gest menit să îi ascundă încurcătura, apoi recită cuvinte auzite de demult, din vremea când Ionel al ei, toropit de căldură, zicea că urăşte satul ăsta, că-i un cazan cu smoală sub care suflă un duh rău.
-Parfum ca al florilor de munte nu găseşti niciunde în lume. Sunt flori ca şi pe-aici, pe la câmpie, da’ mirosu’ lor e altu’, mai puternic, mai crud, mai viu. Înainte vreme muntenii, oameni aprigi, îşi duceau zilele cosind aceste flori, căci mult le mai plăcea cailor să le mănânce iarna, şi mult le mai plăcea muierilor să îşi împodobească părul cu ele. Mai apoi au urcat la munte nişte oameni molatici, de oraş. Au descoperit parfumul florilor de munte şi le-au interzis muntenilor să le mai rupă. Au zis că-s monumente ale naturii şi că-s ocrotite de lege.
Auzind acest cuvânt, munteanu’ a lăsat florile în plata Domnului. S-a apucat să cioplească lemne şi să le vândă orăşenilor care se închinau ca la minuni în faţa unui chip de duh făurit din scoarţă de copac sau a unei linguri de învârtit în tuci. Le-a luat munteanu’ şi pielea de pe ei pentru că au îndrăznit să calce pământu’ răcoros, da’ tot nu a putut uita. În toiu’ verii, când bogătanii urcă la munte, priveşte după ei printre ulucile gardului şi se încruntă ştiind că nu mai poate cosi o mână de iarbă pentru cal, în vreme ce molaticii ăştia calcă toate florile de munte în picioare, zicând că fac turism.
Bătrâna se opreşte să răsufle, vede că nepoţica a adormit şi îşi netezeşte iar basmaua într-un gest de supărare pe duhul ce aduce căldura în luna lui cuptor, pe orăşenii care fură parfumul florilor de munte, pe Ionel că s-a dus prea repede la Domnu’, pe muierile de la oraş, că se duc parfumate la munte, folosind parfumul Dsquared2 She Wood Velvet Forest Wood. Se spune că ar fi un parfum gândit pentru femeile ce pot aprecia lucrurile simple şi frumoase, aşa cum sunt florile de munte. În compozitia sa intră patchouli, tonuri verzi, galbanum, ambră, cedru, note florale, pin, vetiver, violete.
Parfumul florilor de munte reprezinta o experiență olfactivă unică, o călătorie în lumea subtilă și adesea trecută cu vederea a naturii. Acest parfum este un amestec sublim de arome proaspete, delicate și pure, emanate de flori ce cresc în zonele înalte ale munților. De la alpinism la terenuri împădurite, parfumul florilor de munte încântă simțurile și oferă o perspectivă înălțătoare asupra bogăției naturii.
În primul rând, esența parfumului este captivantă prin diversitatea sa. Florile de munte, printre care se numără gențianele, floare de colt și floarea pasiunii de munte eliberează arome distincte și complexe, oferind o paletă olfactivă bogată. Fiecare floare contribuie la această sinfonie aromatică, aducând cu sine caracteristicile sale unice. De exemplu, gențiana emană o notă proaspătă și puternică, în timp ce floarea de colt oferă o nuanță subtilă de dulceață. Această varietate de arome se îmbină armonios, creând o esență care surprinde și încântă.
Un alt aspect fascinant al parfumului florilor de munte este legătura sa cu mediul înconjurător. Aceste flori rare și delicate sunt adesea regăsite în locuri înalte, în condiții climatice extreme. Ele sunt adaptate la solurile sărace și la temperaturi scăzute, dezvoltând arome puternice pentru a atrage polenizatorii și pentru a se proteja împotriva condițiilor dificile. Parfumul lor devine astfel o expresie autentică a luptei și adaptării la mediu, iar atunci când simțim aceste arome, suntem conectați la frumusețea fragilă a vieții de munte.
În plus, parfumul florilor de munte are și o semnificație culturală și istorică profundă. Multe dintre aceste flori sunt asociate cu tradiții locale și mituri, dobândind astfel o valoare simbolică în cadrul comunităților de munte. Florile de colt, de exemplu, sunt adesea considerate un simbol al curajului și rezistenței, fiind asociate cu povestea iubirii neîmplinite. Parfumul acestor flori devine astfel o modalitate de a păstra și transmite moștenirea culturală, întruchipând legătura dintre om și natură.
În concluzie, parfumul florilor de munte este o comoară a naturii, o experiență olfactivă ce aduce bucurie și încântare. De la aromele proaspete și variate la conexiunea profundă cu mediul înconjurător și semnificația culturală, acest parfum oferă o incursiune în lumea subtilă și adesea subestimată a florilor de munte. Este un amintitor al frumuseții fragile a naturii și a conexiunii noastre intrinseci cu aceasta.
Am reuşit să ratez prima găzduire a poveştii parfumate. Nu mă întrebaţi cum… Îmi cer mii de scuze pentru întârzierea cu care postez. Încă nu am descoperit cum e treaba cu tabelul, aşa că vă rog să lăsaţi linkurile spre florile voastre de munte în comentarii, iar eu le voi urca alături de povestea mea.
Cata dreptate ai! Si eu iubesc parfumul florilor de munte dar nu îl pot definii…..
Diferenta este ca eu am fost sus, în munte, dar degeaba… Ce îti este si cu duhul asta rau! ☺
Duhul rau isi baga coada chiar cand nu trebuie, cred. :)))
Iti multumesc frumos pentru participare. Nu apare posibilitatea de a posta in tabel linkul?
Acum pot vedea linkul, cand am comment. eu nu l-am vazut. Sa ma inscriu acolo? :)
La finalul postarii mele ar trebui sa vezi un buton albastru “add your link”. E destul sa iti treci linkul spre articol, numele si adresa de mail.
Ehehe… Pe la munte bate vantul si ploaia a udat pamantul. :)
Molateci rau orasenii! :) Nu-i de mirare ca muntenii sunt suparati pe ei, ‘ca le tulbura linistea, si nu le-au luat doar florile, ci si copacii… Apoi, cand caldura e prea mare parca si supararile sunt mai… suparate. :)
Cine nu apreciaza padurile si muntii, si florile si oamenii, si animalele si pasarile n-ar trebui sa foloseasca “Wood” :) Sa le fie interzis, sa caute suavul in Natura, direct. :)
Noapte buna!
A plouat putin si pe sub munti, cat sa ne amageasca. :)
Ah, nu deschide duminica asa subiecte grele! Hai sa lasam lemnul pentru altadata, cand nu va mai fi atat de cald si supararile asa suparate… :)
Noapte buna, Diana!
M-ai făcut să-mi amintesc de bujorii de munte, flori protejate și pe vremuri din care ne luam doar un fir, ca amintire. Anual. la festivalul bujorilor de la Avrig, pe când, ca elevi, cântam ori dansam de dragul florilor. Nu le voi uita parfumul, nu voi uita atmosfera. Mulțumesc.
In aceasta primavara, cand au rasarit bujorii, cateva voci pe facebook au cerut sa fie declarati floare nationala. Nu stiam ca exista sau a existat un festival al bujorilor.
Flori de munte mai rupeam si eu cate una, ca amintire, insa in ultima perioada am renuntat. Era pacat de ele, mai ales ca nu supravietuiau pana acasa. De obicei se ofileau in tren… :(
Povestea ta este un semnal de alarmă, categoric, o scrisoare ecologistă, pe care ar trebui s-o citească toți. Oamenii distrug, fură, taie brazi și alți copaci, fără să le pese de consecințe. Muntele trebuie iubit și respectat, are demnitatea lui, măreția lui, dar și bogății multe, care atrag lăcomia unor neoameni, din păcate nu doar orășeni, pentru că mulți hoți ai muntelui provin chiar de la țară.
Îmi place mult parfumul pomenit de tine în poveste, e superb! Un parfum care chiar aduce prospețimea aproape de cei care îl folosesc. :)
Părerea mea este că ești o bună gazdă a poveștii și că membrii clubului vor scrie mai ales când vor veni acasă, de prin vacanțele de vară! Mult succes, Vienela dragă! :)
Intradevar, asta mi-am dorit sa se inteleaga din poveste. Este de groaza ce se intampla cu natura, cat de distrugator poate fi omul in tot ceea ce face.
Iti multumesc mult! Sper ca in timp sa ne adunam mai multi in club. :) Te imbratisez cu drag!
..ce aer cunoscut are construcția articolului tău. Ma simt de parca povestea cu parfumul florilor de munte și a omului distrugator o traiesc zilnic, pe aici. N-as mai putea-o scrie, prea o simt…
Ah, dupa ce am vizitat Brasovul miercuri, am mai vazut si alte porcarii facute de oameni, cum ar fi renovarea zidurilor vechi de sute de ani si transformarea lor in ceva aproape modern, de prost gust. :(