Skip to main content

Parfumul florilor de munte

Venit aproape de sat, un duh rău suflă cu putere valuri de aer fierbinte. Totul e nemişcat pe uliţa prăfuită. Nu doarme nimeni. Toţi sunt ascunşi în odăile pline de muşte. Răsuflarea duhului intră în orice cotlon, văpaie cum doar în luna lui cuptor se abate peste sat. Bătrâna îşi netezeşte basmaua pe cap, apoi priveşte spre nepoata ce e gata să îi adoarmă în poală. Dacă ar fi trăit Ionel, astăzi i-ar fi povestit iar cum e la munte, cât de frumos miros florile, ce limpede e apa şi ce răcoare dă pădurea. Îi plăcea, săracu’,  să depene amintiri din vremea când era copil. Poate îi era dor de locurile pe care ea nu le-a văzut niciodată.

Parcă simţindu-i gândurile, nepoţica ridică ochii în sus şi întreabă:

-Cum miros florile de munte, mamaie?

Bătrâna nu ştie să îi spună. Nu a văzut niciodată flori de munte. Îşi netezeşte iar basmaua într-un gest menit să îi ascundă încurcătura, apoi recită cuvinte auzite de demult, din vremea când Ionel al ei, toropit de căldură, zicea că urăşte satul ăsta, că-i un cazan cu smoală sub care suflă un duh rău.

-Parfum ca al florilor de munte nu găseşti niciunde în lume. Sunt flori ca şi pe-aici, pe la câmpie, da’ mirosu’ lor e altu’, mai puternic, mai crud, mai viu. Înainte vreme muntenii, oameni aprigi, îşi duceau zilele cosind aceste flori, căci mult le mai plăcea cailor să le mănânce iarna, şi mult le mai plăcea muierilor să îşi împodobească părul cu ele. Mai apoi au urcat la munte nişte oameni molatici, de oraş. Au descoperit parfumul florilor de munte şi le-au interzis muntenilor să le mai rupă. Au zis că-s monumente ale naturii şi că-s ocrotite de lege.

Auzind acest cuvânt, munteanu’ a lăsat florile în plata Domnului. S-a apucat să cioplească lemne şi să le vândă orăşenilor care se închinau ca la minuni în faţa unui chip de duh făurit din scoarţă de copac sau a unei linguri de învârtit în tuci. Le-a luat munteanu’ şi pielea de pe ei pentru că au îndrăznit să calce pământu’ răcoros, da’ tot nu a putut uita. În toiu’ verii, când bogătanii urcă la munte, priveşte după ei printre ulucile gardului şi se încruntă ştiind că nu mai poate cosi o mână de iarbă pentru cal, în vreme ce molaticii ăştia calcă toate florile de munte în picioare, zicând că fac turism.

flori-de-munte-768x1024

Bătrâna se opreşte să răsufle, vede că nepoţica a adormit şi îşi netezeşte iar basmaua într-un gest de supărare pe duhul ce aduce căldura în luna lui cuptor, pe orăşenii care fură parfumul florilor de munte, pe Ionel că s-a dus prea repede la Domnu’, pe muierile de la oraş, că se duc parfumate la munte, folosind parfumul Dsquared2 She Wood Velvet Forest Wood. Se spune că ar fi un parfum gândit pentru femeile ce pot aprecia lucrurile simple şi frumoase, aşa cum sunt florile de munte. În compozitia sa intră patchouli, tonuri verzi, galbanum, ambră, cedru, note florale, pin, vetiver, violete.

parfum

Am reuşit să ratez prima găzduire a poveştii parfumate. Nu mă întrebaţi cum… Îmi cer mii de scuze pentru întârzierea cu care postez. Încă nu am descoperit cum e treaba cu tabelul, aşa că vă rog să lăsaţi linkurile spre florile voastre de munte în comentarii, iar eu le voi urca alături de povestea mea. Gata, puteţi posta linkurile în tabel.

Comments
  • Ella July 26, 2015 at 2:46 pm

    Cata dreptate ai! Si eu iubesc parfumul florilor de munte dar nu îl pot definii…..
    Diferenta este ca eu am fost sus, în munte, dar degeaba… Ce îti este si cu duhul asta rau! ☺
    Aici gasesti povestea mea parfumata! ☺
    http://workpraylove.blogspot.nl/2015/07/parfumul-florilor-de-munte.html
    Multumesc de gazduire!

    • Vienela July 26, 2015 at 2:48 pm

      Duhul rau isi baga coada chiar cand nu trebuie, cred. :)))
      Iti multumesc frumos pentru participare. Nu apare posibilitatea de a posta in tabel linkul?

      • Ella July 26, 2015 at 6:20 pm

        Acum pot vedea linkul, cand am comment. eu nu l-am vazut. Sa ma inscriu acolo? 🙂

        • Vienela July 26, 2015 at 6:22 pm

          La finalul postarii mele ar trebui sa vezi un buton albastru “add your link”. E destul sa iti treci linkul spre articol, numele si adresa de mail.

  • vax albina July 26, 2015 at 4:09 pm

    M-ai făcut să-mi amintesc de bujorii de munte, flori protejate și pe vremuri din care ne luam doar un fir, ca amintire. Anual. la festivalul bujorilor de la Avrig, pe când, ca elevi, cântam ori dansam de dragul florilor. Nu le voi uita parfumul, nu voi uita atmosfera. Mulțumesc.

    • Vienela July 26, 2015 at 6:05 pm

      In aceasta primavara, cand au rasarit bujorii, cateva voci pe facebook au cerut sa fie declarati floare nationala. Nu stiam ca exista sau a existat un festival al bujorilor.
      Flori de munte mai rupeam si eu cate una, ca amintire, insa in ultima perioada am renuntat. Era pacat de ele, mai ales ca nu supravietuiau pana acasa. De obicei se ofileau in tren… 🙁

  • Diana July 26, 2015 at 7:03 pm

    Ehehe… Pe la munte bate vantul si ploaia a udat pamantul. 🙂
    Molateci rau orasenii! 🙂 Nu-i de mirare ca muntenii sunt suparati pe ei, ‘ca le tulbura linistea, si nu le-au luat doar florile, ci si copacii… Apoi, cand caldura e prea mare parca si supararile sunt mai… suparate. 🙂
    Cine nu apreciaza padurile si muntii, si florile si oamenii, si animalele si pasarile n-ar trebui sa foloseasca “Wood” 🙂 Sa le fie interzis, sa caute suavul in Natura, direct. 🙂
    Noapte buna!

    • Vienela July 26, 2015 at 7:25 pm

      A plouat putin si pe sub munti, cat sa ne amageasca. 🙂
      Ah, nu deschide duminica asa subiecte grele! Hai sa lasam lemnul pentru altadata, cand nu va mai fi atat de cald si supararile asa suparate… 🙂
      Noapte buna, Diana!

  • Mirela July 29, 2015 at 6:17 am

    Povestea ta este un semnal de alarmă, categoric, o scrisoare ecologistă, pe care ar trebui s-o citească toți. Oamenii distrug, fură, taie brazi și alți copaci, fără să le pese de consecințe. Muntele trebuie iubit și respectat, are demnitatea lui, măreția lui, dar și bogății multe, care atrag lăcomia unor neoameni, din păcate nu doar orășeni, pentru că mulți hoți ai muntelui provin chiar de la țară.
    Îmi place mult parfumul pomenit de tine în poveste, e superb! Un parfum care chiar aduce prospețimea aproape de cei care îl folosesc. 🙂
    Părerea mea este că ești o bună gazdă a poveștii și că membrii clubului vor scrie mai ales când vor veni acasă, de prin vacanțele de vară! Mult succes, Vienela dragă! 🙂

    • Vienela July 29, 2015 at 6:59 am

      Intradevar, asta mi-am dorit sa se inteleaga din poveste. Este de groaza ce se intampla cu natura, cat de distrugator poate fi omul in tot ceea ce face.
      Iti multumesc mult! Sper ca in timp sa ne adunam mai multi in club. 🙂 Te imbratisez cu drag!

  • Adriana July 30, 2015 at 9:17 am

    ..ce aer cunoscut are construcția articolului tău. Ma simt de parca povestea cu parfumul florilor de munte și a omului distrugator o traiesc zilnic, pe aici. N-as mai putea-o scrie, prea o simt…

    • Vienela July 31, 2015 at 9:46 am

      Ah, dupa ce am vizitat Brasovul miercuri, am mai vazut si alte porcarii facute de oameni, cum ar fi renovarea zidurilor vechi de sute de ani si transformarea lor in ceva aproape modern, de prost gust. 🙁

  • Corelații | Iubesc Viaţa May 7, 2016 at 7:33 am

    […] oameni sunt nefiresc de goi. Mi-am îndreptat atenția către flori. Ele continuă să spună povești parfumate, să coloreze viața, să trezească amintiri și să redea speranțe. Îmi crește inima de […]

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.