Skip to main content

Parfumul cozonacilor

Lupta îndârjită cu nămeţii, înainta tot mai greu prin câmpul biciuit de viscol, în timp ce pacheţelul pe care îl purta în braţe îi dădea o stare de epuizare, devenind tot mai greu. Dar nu putea renunţa acum, când luminiţele satului începeau să pâlpâie în depărtare. Din legătura înfofolită într-o pătură groasă se auzi un scâncet slab, care o făcu să înainteze mai repede spre locul unde ştia că va găsi căldură şi poate un strop de mâncare.

Mititelului îi era foame, scâncetul se transformase în plâns. Cu mâinile degerate, tânara fată aranjă puţin pătura, apoi se descheie la haină, încercând să îşi adăpostească pruncul la piept. Era a nimănui, sărmana mamă. Hălăduia din sat în sat, ajutând câte o femeie bună la suflet, care se înduioşa de suferinţa ei şi o adăpostea peste noapte într-un ungher al casei. Primea câte un blid de mâncare, cât să aibă putere să meargă mai departe, nici ea neştiind încotro. Se ruga zi şi noapte să aibă copilul sănătos, să iasă cu bine din iarna grea care se abătuse peste pâmânt.

Ajunsă în sat, a bătut temătoare la prima poartă. Câinele furios încerca să îşi strecoare botul umed prin gardul înclinat, dar fetei nici că îi păsa. Bătea tot mai tare, în timp ce se uita printre ulucile crăpate. A scârţâit o uşa şi vocea blândă, tremurată, a chemat câinele, încercând să îl potolească. A primit-o în casa călduroasă şi a hrănit-o. A zâmbit când tânăra mămică a desfăşat copilaşul bucălat şi i-a dat să mănânce.

Pe masă stăteau aliniate 1 kg de făină, 5 ouă, 500 ml lapte, 2 pliculeţe de drojdie uscată, coaja rasă de la o lămâie, 300 g zahăr, 200 g unt topit, 4 pliculeţe de zahăr vanilat, o lingură cu vârf de cacao, 4 esenţe de rom, stafide şi 250 g de nuci măcinate. Bătrâna tocmai se pregătea să frământe cozonaci. Au căzut de acord ca fata să se ocupe de aluat, în timp ce gazda aranja şi încălzea camera de oaspeţi.

A făcut o maia moale din drojdie cu puţină făină, zahăr şi lapte, pe care, după ce a crescut bine, a amestecat-o cu restul de făină, gălbenuşuri de ouă frecate cu sare şi coajă de lămâie, zahăr dizolvat în lapte şi esenţe. Frământa aluatul şi îl amesteca cu lacrimile care i se prelingeau pe faţă. Din când în când îşi ungea palmele cu unt, pe care îl încorpora în aluat, aşteptând să apară “băşicuţele”, aşa cum o învăţase mama ei, pe când trăia.

După ce aluatul a stat cuminte la dospit, fata l-a împărtit în patru părţi egale, pe care le-a întins pe masă. Două părţi le-a umplut cu amestecul de cacao, nucă, esenţă de rom, 5 linguri de zahăr şi 4 linguri de lapte. A format două rulouri, pe care le-a împletit şi le-a pus în tava unsă cu ulei. A repetat operaţia, de această dată punând stafidele înmuiate în rom şi a presărat zahăr deasupra. Le-a rulat şi le-a aşezat uşor într-o altă tavă.

După ce cozonacii au crescut, i-a uns cu gălbenuş de ou amestecat cu puţin lapte, a presărat zahăr şi i-a băgat în cuptorul cald. Când a considerat că s-au copt, i-a scos din cuptor şi i-a învelit într-un prosop curat.

Parfumul cozonacilor o făcea să se simtă în siguranţă, iar recunoştinţa i se citea în ochi şi pe chipul îmbujorat de căldură. Bătrâna o rugase să rămână peste iarnă acolo, în căsuţa călduroasă şi atât de primitoare. Copilaşul adormise, vegheat de privirile celor două femei.

Comments
  • Mirela December 2, 2012 at 7:57 am

    Cozonacul, această pâine dulce care unește oamenii, îi apropie, le ascultă necazurile și bucuriile…Cu lacrimi, cozonacul a crescut și s-a aurit în cuptor, pentru bietul suflet al acelei mame.
    …poate umbla sărmana ca și Maria, căutând un adăpost și izgonită fiind de peste tot…Cozonacul bătrânei tale inimoase e un duh al blândeții, lipsit în noptea magică a alungării biblice de lângă căldură, de acei oameni…Emoționantă povestea ta. Oamenii pot fi și așa.
    Îți doresc o duminică frumoasă!

  • cotos December 2, 2012 at 8:36 am

    Ador cozonacii..In special cei cu rahat turcesc.Dar nu ma dedau nici de la cei cu nuca..Ce pofta mi-ai facut 😛

  • pandhora December 2, 2012 at 9:29 am

    o poveste in spiritul Craciunului,emotionnata si care,ca si pe Mirela m-a dus cu gandul la Maria si la pruncul Isus…
    parfumul cozonacului este si cel al bunatatii,al bunatatii neconditionate,un parfum din ce in ce mai slab….

  • Nice December 2, 2012 at 9:55 am

    Intodeauna, in preajma sarbatorilor apar si minunile. 🙂 O poveste minunata cu final fericit si cea mai imbietoare aroma din lume…

  • Ioana K-Man December 2, 2012 at 9:59 am

    Pare simpatic clubul. Oare m-as integra in el?

    • Vienela December 2, 2012 at 4:10 pm

      Cu siguranta te incadrezi si sunt convinsa ca Mirela te va primi cu placere. M-as bucura sa fim “colege” si acolo.

  • SARA December 2, 2012 at 11:33 am

    Emoționantă povestea dumneavoastră… M-am bucurat că sărmana mamă, fiind o bună gospodină, și-a găsit adăpost pentru ea și pentru puiul ei drag…
    Vă doresc o zi plină de frumusețe și voioșie!

    • Vienela December 2, 2012 at 4:12 pm

      Sara, as vrea sa te rog sa imi spui simplu, Vienela. Aici suntem colegi, ne putem respecta si fara sa ne vorbim cu dumneavoastra.
      O seara buna sa ai si o saptamana plina de reusite!

  • Javra December 2, 2012 at 12:32 pm

    Vienela, dupa ce m-ai induiosat cu povestea unei fete care se chinuia sa tina un prunc in viata, cu suferinte, lupte cu nametii, plansete, vii cu o reteta precisa pentru cozonaci… Pentru a nu-mi cadea greu la stomac, te rog sa fii consecventa si sa refaci prima parte a materialului tau, dupa cum urmeaza: cate lacrimi au curs pe obrajii pruncului, cu cati nameti s-a luptat fata din greu, de cate ori a oftat, cate sate a strabatut ea cu bebelusul in brate in drumul sau spre nicaieri etc.
    Si te mai rog sa-mi spui cum ti-au iesit cozonacii!

  • adelinailiescu December 2, 2012 at 12:41 pm

    Da, chiar mi-a mirosit a cozonaci!Si am auzit si gangurit de copil fericit.

  • Minnie December 2, 2012 at 1:07 pm

    Frumoasa povestioara ai scris aici Vienela! Sper sa fie si un pic de adevar în ea ptr ca sunt convinsa ca sunt multe astfel de mamici pe pamantul asta!
    O dupa amiaza placuta sa ai!

  • DANAP.RO December 2, 2012 at 1:27 pm

    Mi-ai facut pofta de cozonaci… si e un pic cam devreme 😀

  • Cris-Mary December 2, 2012 at 1:59 pm

    Azi vizitand blogurile am dat de parfumul cozonacilor si sunt la un pas de a pleca spre Cluj in casa bunicii unde avem soba si unde cozonacii sunt pufosi si se coc in ler si ahhhhhhhh..vreauuuu Craciuuuunnnn! O duminica frumoasa iti doresc!

  • Anca December 2, 2012 at 2:00 pm

    Frumoasa poveste
    O poveste de iarna, o poveste a mamelor ce fac sacrificii pentru propriul copil, mitul copilariei, al mamei si al bunicii.
    In poveste e un trio, “mama” “pruncul” si “batrana” – trei generatii care se lupta cu “iarna” sau “viata” pe care o pot trece impreuna, in final la sarbatorile de iarna, Craciunul care inseamna nastere-renastere.
    Calea, adevarul si viata!
    Sarbatori fericite!

  • Intuneric December 2, 2012 at 2:41 pm

    Cozonacii astia, despre care scrii, sunt tot mai rari.

  • Vladimir December 2, 2012 at 3:21 pm

    Norocul fetei aleia ca s-a nascut pe vremuri. Acum punea baba cainele pe ea urland “tiganca aurolaca”.

  • Lolita December 2, 2012 at 5:51 pm

    Parfumul povestii tale mi-a smuls cateva lacrimi pentru ca ritualul de pregatire a cozonacilor mi-a amintit de bunica… Exact cu aceeasi rabdare si devotament framanta si ea cozonacii…
    Femeia cu pruncul sunt un frumos simbol ce precede Craciunul!
    O iarna magica si plina de iubire iti doresc! 🙂

  • Artificii pink « Mirela Pete. Blog December 2, 2012 at 10:11 pm

    […] Parfumul cozonacilor […]

  • elly weiss December 2, 2012 at 11:39 pm

    Mult noroc pe Maria ta moderna sa ajunga la o casa locuita de un suflet atat de bun, care s-o ajute si s-o inteleaga. O rara, minunata intamplare, ce face cu atat mai frumoasa povestea!
    Eu nu reusesc sa tin minte pe dinafara retetele. Probabil ca nici nu vreau, ar insemna sa-mi incarc memoria 🙂 Desi fac cozonac (nu chiar din cel clasic, ci cozonac trandafir) nu tin minte reteta… 🙁 Ce ma faceam eu in locul fetei…ma tot intreb de cand am citit povestea…
    Vienela, cozonacul din povestea ta uneste suflete, uneste singuratati. E un cozonac inzestrat cu magia zilelor de Craciun.

  • Mirela Pete. Blog December 3, 2012 at 6:12 am

    […] Parfumul cozonacilor […]

  • mixy December 3, 2012 at 9:08 am

    m-am zbârlit a piele de găină…
    este emoționant parfumul cozonacilor tăi

  • Diana December 3, 2012 at 12:44 pm

    “Framanta aluatul si il amesteca cu lacrimile…” imi aminteste de mama, cand, cu multi ani in urma, ianinte de Pasti, mama ei era foarte bolnava dar mama facea cozonaci, pentru ca noi sa ne bucuram de Pasti ca in fiecare an… Bunica a murit in prima zi de Pasti…
    O amintire trista a trezit povestea ta, dar frumoasa!
    Povestea aceasta e foarte frumoasa! Foarte-foarte frumosa!
    Viata fericita, Vienela!

  • Afternoon tea « Mirela Pete. Blog December 4, 2012 at 5:35 pm

    […] pink Pink Mondays, Parfum de cozonac,Poveste Parfumata – Parfum de cozonac,Parfumul cozonacilor, Savoarea cozonacului care uneste, Karmapolice, Despre lucrurile simple – Poveste […]

  • […] pink Pink Mondays, Parfum de cozonac,Poveste Parfumata – Parfum de cozonac,Parfumul cozonacilor, Savoarea cozonacului care uneste, Karmapolice, Despre lucrurile simple – Poveste […]

  • Fecioara cu chip de înger | Iubesc Viaţa December 9, 2012 at 6:28 am

    […] un copac bătrân, ea strâns lipită de mine. Muşchiul moale al copacului se turtise şi emana un parfum plăcut, pe care îl asociez acum cu suferinţa din acele ultime clipe. Sărutul nostru nu a fost […]

  • Unde este cloşca de aur? | Iubesc Viaţa April 20, 2013 at 4:11 am

    […] la brutărie covrigi calzi, plini de zahăr şi descoperă cu tristeţe că i s-a făcut poftă de cozonaci aromaţi, abia scoşi din cuptor. Înghite în sec şi muşcă din covrig, ştiind că mai sunt vreo două […]

  • Dana Lalici November 6, 2013 at 7:23 am

    Vienela, iti multumesc din suflet!! Stii, articolul meu de la SB e pura fictiune, mama nu stia sa faca deloc cozonac, iar minunile din poze imi apartin, e adevarat, dar, desi arata minunat, au iesit ca piatra, nu pufosi cum imi doresc.
    Te iubesc, stii, nu??

    • Vienela November 6, 2013 at 7:27 am

      🙂 Nici mama nu stia si toata copilaria am suferit din cauza asta. Mancam cozonaci de la batranele cu care era prietena bunica mea, dar niciodata fierbinti, abia scosi din cuptor. Sa nu faci aluatul foarte gros si sa il framanti bine cu ulei. Il fragezeste.
      Stii ca si eu te iubesc, nu? :*

  • Dana Lalici November 6, 2013 at 7:34 am

    Intrebare: cu albusurile de la oua ce fac? ca tu ai pomenit numai de galbenusuri…

    • Vienela November 6, 2013 at 7:37 am

      Poti face bezele. 🙂 Eu am mai pus cateodata si oua intregi, albus si galbenus si nu s-a intamplat nimic.

  • Dana Lalici November 6, 2013 at 7:40 am

    UIte ca mai avem ceva in comun!! O sa iti incer reteta cat de curand!!!

  • Dana Lalici November 6, 2013 at 7:41 am

    Stai un pic!! CU ulei sau cu unt topit????

    • Vienela November 6, 2013 at 7:42 am

      Daca nu ai unt, uleiul il inlocuieste cu succes.

  • Dana Lalici November 6, 2013 at 7:48 am

    Aha. Super.

  • Ciorba de perișoare | Iubesc Viaţa April 1, 2016 at 4:56 am

    […] 2: Acesta nu este un blog culinar, însă din când în când îmi amăgesc cititorii cu un cozonac, cu o negresă albă, cu un pește proaspăt […]

  • […] tras de mânecă și m-a trimis iar pe facebook, să aflu care este următorul pas. Ouă vopsite, cozonaci, povești… Toată lumea a terminat curățenia? Mă uit în jur. Hainele aruncate pe fotolii, […]

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.