Skip to main content

Pâinea

Nu cred că voi uita vreodată. Eram în clasa a opta şi primisem ca tema să fac o compunere cu titlul Pâinea. Nu ştiam prea multe despre pâine, aşa că l-am rugat pe tata să mă ajute. Nu am păstrat compunerea de atunci, însă mă voi strădui să o redau cât mai exact, în speranţa că va ajuta şi alţi elevi de şcoală.

An de an, pe câmpurile arse de soare pot fi văzuţi gospodari care îngrijesc pământul, îl ară şi îi plantează în adâncuri boabe de grâu cu ajutorul unei maşini numită semănătoare. Pe timpul verii, ochiul priveşte încântat cum spicele de grâu îşi apleacă vârfurile spre pământul roditor, parcă mulţumindu-i. În răcoarea dimineţii, grâul auriu îşi îndreaptă căpşorul spre soarele fără de care nu ar putea creşte. Vine apoi secerătoarea, maşina care adună bobul curat de grâu şi îl duce la moară.

Acolo bobul este măcinat şi transformat în făină, iar din făină brutarii frământă aluatul şi ne fac pâinea noastră cea de toate zilele. Toată această trudă pentru ca noi să ne bucurăm la fiecare masă de pâinea proaspătă şi rumenită, cu mirosul ei inconfundabil, cu gustul ei dulce, cu simbolurile pe care ni le reaminteşte la fiecare dumicat. Pâinea este strâns legată de creştinism, de ospitalitatea românului, de hrana zilnică, iar noi trebuie să o cinstim aşa cum se cuvine.

De-a lungul timpului, multe sintagme au inclus acest aliment de bază şi multe expresii ne-au fost transmise. Voi aminti câteva dintre ele:

să mănânci o pâine albă înseamnă să o duci bine, să ai o bună situaţie materială.

să fi bun ca pâinea caldă înseamnă să ai un suflet mare, să fi de o bunătate rară.

a mânca pâine degeaba înseamnă a fi inutil, nefolositor.

să iei pâinea cuiva de la gură înseamnă să îi iei toate mijlocele prin care şi-ar putea duce existenţa.

a fi în pâine înseamnă a avea serviciu.

Aşadar, pâinea noastră cea de toate zilele ajunge greu pe masa noastră, iar noi am putea încerca să trimitem măcar un gând bun spre cei care trudesc pentru a ne face viaţa uşoară şi aromată ca o pâine caldă.

Comments
  • Radu December 19, 2013 at 3:40 pm

    Jurământul mare
    Pe pâine, pe sare
    Pe sfintele icoane

    Meşterul Manole. 🙂

  • coolnewz December 19, 2013 at 3:50 pm

    si totusi acum la moda este piinea neagra, integrala, cu multa taritza! 🙂

  • elly weiss December 19, 2013 at 11:05 pm

    Eu nu-i inteleg pe cei care arunca painea. Si mancarea, in general.

    • Rudolph Aspirant December 20, 2013 at 2:41 pm

      Nici eu nu pot sa arunc paine. Rar, daca imi ramane vreodata si chiar nu stiu ce sa fac, o pun firimituri pe pervaz sa o ia niste vrabii sau porumbei, sau ce mai zboara, dar asta nu mi s-a intamplat asa de des.

  • Rudolph Aspirant December 20, 2013 at 2:25 pm

    Eu am 2 povesti de familie cu paine, si mie imi plac amandoua desi poate prima nu e asa de moral recomandabila pt conditiile societatii romane de azi.
    Un strabunic de-al meu din partea mamei a facut specula cu cartele de paine pe vremea razboiului, si a avut cazier din cauza asta, insa el e cunoscut ca fiind facut chestii de acest gen si sub capitalisti si sub comunistii initiali, si pe front si in spatele lui, si sub nemti si sub rusi, si in plus si cu ciorapi, nu numai cu paine. Si de aia mama nu a fost primita in PCR niciodata, desi ideologic ea e o comunista convinsa, plus feminista de moda veche ff clasica. Cred ca ar fi admirat-o destul de mult pe Alexandra Kollontai daca ar fi auzit de ea ! Desi fiind economista, nu e pro nationalizarea si etatizarea economiei, ci e total pro initiativa particulara si micul business, dar nu e pro corporatii si e pro instrumente destul de restrictive si severe de controale financiare si de audit al tuturor, plus tine ff mult la instrumente de dirijare si planificare economica, cam asa ca in China numai ca fara coruptie !

    Iar un bunic din partea lui tata statea tot la vremea razboiului la o coada de paine si pierduse cartela si era tare amarat, dar brutarul care era un om de origine evreiasca care nu isi schimbase numele, de familie, (ca in generatia de dinainte destui de multi si-l schimbasera devenind mai seculari plus dorind desigur sa se integreze mai bine plus sa evite cele cateva restrictii introduse re admitere la facultati la un moment dat, mai ales pt copiii lor, desigur, dar adta nu e ceva specific numai Romaniei, asa a fost in diverse locuri in care veneau uneori restrictii bazate pe etnie, ba chiar si mai rele si de durata si mai aprig implementate decat in Romania, si eu nu judec pe cei care isi schimba numele din diverse motive mai mult sau mai putin justificate sau care isi schimba sau nu religia sau afilierea sau chiar devin atei, eu nu judec oamenii decat daca fac lucruri rele impotriva semenilor lor asa fara nici un rost, nu daca incearca sa se apere pe ei si pe familia lor), si atunci acel brutar l-a vazut pe bunicul cam speriat si amarat, si I-a zis, hai, ia si tu o paine, chiar fara cartela, ca tu..se vede ca esti de-al nostru…si bunicul s-a mirat apoi in drum spre casa, si s-a intrebat in sinea lui, cum adica “de-al nostru” ..adica acel brutar voise sa ii spuna ca el era evreu, dar nu a indraznit sa isi intrebe tutorii, dar s-a mai gandit ca poate insemna ceva de gen, de-al nostru, din cartierul nostru, sau de-al nostru, din cei care sunt asa mai infometati sau speriati momentan, care trebuie ajutati, cine stie…dar asa a devenit acel bunic al meu constient de raspunderea etica pe care o pot avea proprietarii de mic business fata de societatea din jurul lor, si mai tarziu asa am aflat si eu despre mitzvot, si am inceput sa fiu interesat de etica, desi desigur nu legata de o cultura sau religie anume.

    Dar nu as vrea sa se traga concluzii cliseistice bazate pe povestile mele, doar caldura unor interactiuni umane, unele cu nuante chiar poate educative…dar daca nu am reusit e numai vina mea pt ca nu ma pricep sa povestesc ca lumea.

  • Intuneric December 20, 2013 at 3:00 pm

    Nu stiu, nu pot sa ma pronunt, abia daca mai mananc paine.

  • Ciufulici December 21, 2013 at 10:16 pm

    Oare astăzi, copiii mai citesc poveștile lui Andersen? Ți-amintești de “Fetița care a călcat pâinea în picioare”?

  • vaca February 23, 2015 at 1:50 pm

    era o zi de primavara

  • aleMicuuXd March 25, 2015 at 5:47 pm

    Mda, este frumos 😀 , nu am ce spune am luat 10 cu compunerea asta:) mersi!

    • Vienela March 25, 2015 at 6:35 pm

      Tare ma bucur! Te mai astept pe aici!

  • […] şi lor să deschidă câteva portiţe pe zi pentru a permite visurilor să se umfle aşa cum doar pâinea pusă la dospit se umflă? Au un citat/proverb favorit… după care se ghidează în viaţă sau fac totul la voia […]

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.