Skip to main content

Păianjen blestemat

Păianjen blestemat să-și țeasă pânza la nesfârșit, în colțul său de lume, femeia șleampătă, cu ochii duși în fundul capului, cu mâinile înroșite de apa fierbinte, se așază o clipă pe scaunul bătrân ce scârțâie trist. Respiră greu, obosită de veșnica roboteală între bucătărie, grădină și copaia de rufe, întotdeauna plină de hainele prăfuite ale celor cinci copii, florile ei iubite.

Își lasă privirea în jos, privind tristă papucii de plastic și unghiile neîngrijite, cu resturi de ojă roșie pe ele. Au trecut atât de mulți ani de când nu a mai avut timp de ea. Poartă hainele ce le rămân mici copiilor, își tunde singură părul privindu-se în oglinda ciobită, face baie la sfârșit de săptămână. În restul timpului, gătește oale de mâncare, spală teancuri de farfurii și de haine, mătură casa și curtea, hrănește animalele și lucrează pământul, așteptând înserarea.

Atunci îi vine omul acasă. Uneori e treaz. Se așază la masă tăcut, obosit, cu ochii încercănați și barba nerasă, îmbătrânit înainte de vreme. Ea îl privește trist, dorindu-și să îi poată lua durerea și oboseala. Alteori vine acasă târziu, băut. Are nervi și îi descarcă pe ea. Țipă din orice, înjură copiii, sparge pahare și farfurii. Ea îl privește speriată, dorindu-și să îl vadă tăcut, adormit.

Se gândește la ea tânără, frumoasă, cu flori în păr, dansând veselă prin discoteca din sat, căutată de băieții mai mari, dorită de toți. De ce a crezut că, dintre toți, ăsta va fi cel mai bun? Nu îl iubise niciodată. Nu iubise pe nimeni, în afară de copii. Câteodată, când îi vine bărbatul beat acasă, încearcă să își închipuie cum i-ar fi fost viața alături de celălalt bărbat al tinereții ei. Poate ar fi iubit-o în alt fel, așa cum își iubește oile de care are grijă tot anul. Poate ea l-ar fi îngrijit bine și nu s-ar fi îmbolnăvit de tuberculoză.  Poate pentru el s-ar fi îngrijit, să fie mereu frumoasă. Poate…

Comments
  • Diana March 24, 2014 at 10:02 am

    🙂
    Frantura de viata… deloc imaginara, ba chiar traita din plin, de unii. 🙁

  • Radu March 24, 2014 at 11:16 am

    Sunt un pic cam triste ultimile tale postări!

  • mixy March 24, 2014 at 11:29 am

    Ce mai tura-vura: cum iti asterni asa dormi

  • alina March 24, 2014 at 12:34 pm

    sper ca tristetea din ultimele postari ale tale nu reflecta, de fapt, starea ta de spirit!:)

  • Andreea D. March 24, 2014 at 2:23 pm

    Din pacate in acest tablou pictat de tine sunt prea multe femei..

  • Andra March 24, 2014 at 4:03 pm

    Parca-i rupta din realitate povestea. Nici nu m-ar mira daca ai raspunde ca ii si cunosti pe cei doi. Sau trei. Si copiii.

  • Adrian Manea March 24, 2014 at 7:02 pm

    Poate… Tristă viaţă, pentru amândoi. Eu nu cred că ar fi fost altfel…

  • Irealia March 24, 2014 at 8:48 pm

    Of! Nu-l lasă, cu băutura lui cu tot, să-și vadă singură de viață și de copii, nu-i așa? Pentru că, atunci când nu bea, e un om bun. Cum zicea Andreea, mai sus: prea multe femei în tabloul tău.
    Tu așa vii din plimbări, cu tristeți în buzunare?

  • […] robotesc de câteva zile ca nebuna, pentru a menține curățenia, de unde și ideea cu păianjenul blestemat, chiar dacă asemănarea se oprește aici. Am casa plină de neamuri venite în […]

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.