Skip to main content

Fotograful de nuntă Ideal

Fotograful de nuntă Ideal este acela care te ajută să-ți îndeplinești visurile, acela care te pune în cea mai bună lumină, te ajută și te provoacă să scoți la iveală cele mai frumoase și mai puternice emoții. Acel fotograf de nuntă este prietenul tău cel mai bun, omul care îți va imortaliza fericirea și o va transpune în cele mai sugestive și mai senzaționale imagini. Pentru ca tu, în calitate de mireasă, să ieși cât mai bine în fotografiile de nuntă, este esențial să nu fii stresată, să nu te temi, să nu te enervezi, să nu porți haine și pantofi care să te rănească sau care să îți provoace dureri, să nu exagerezi cu momentele artistice sau cu tradițiile și în câteva ore să ajungi să arați extrem de obosită și irascibilă. Ideal ar fi să organizezi o nuntă care să te facă fericită și care să te distreze, doar astfel fotografiile de nuntă și filmările de la nuntă vor putea fi extraordinare.

Închide ochii, inspiră adânc, eliberează-ți mintea de orice preconcepție. Chiar dacă ți-ai imaginat o nuntă ca în povești, NU o vei avea! (more…)

Jurnal de femeie simplă (pagina 105)

Astăzi (10 aprilie 2017)… descopăr că am repetat experiența de acum trei ani, deși motivele au fost altele. Ca să fiu mai clară și să mă pot înțelege măcar eu peste ani, las link spre o altă pagină de jurnal și spun că în ultimele 24 de ore am avut un somn haotic și neîndestulător. Am dormit în reprize scurte, la ore nepotrivite, motiv pentru care dimineața de luni m-a găsit obosită și agitată. Soarele a crescut mult față de ieri și

Sper… să aducă mult așteptata căldură, căci m-am săturat să îmi scot câinele la plimbare îmbrăcată cu tot șifonierul. Uneori am impresia că vom ține centrala termică aprinsă până în august, că urmează să vină o iarnă cumplită sau că vom fi găsiți cu țurțuri la nas de o civilizație extraterestră, peste milioane de ani.

Mă gândesc… la cât de mult și-au dorit nepoții mei să intre în rândul copiilor moderni. Ieri le-am îndeplinit visul: fiecare dintre ei a primit câte o jucărie kendama. S-au antrenat întreaga zi.

(more…)

Citate din cărți – Cartea ceaiului

Dacă mă uit prin vechile albume cu fotografii, observ că așezam prin camere tot felul de lucrușoare care îmi plăceau. Eram înconjurată sau mai degrabă îngropată în tot felul de mici obiecte drăguțe, care mă făceau să mă simt bine și să îmi imaginez că am o casă frumos aranjată. A fost nevoie să o cunosc pe Giovanna și să discut de foarte multe ori cu ea, despre toate câte sunt pe lume, pentru a înțelege că mai simplu e mai frumos de cele mai multe ori, că prea multe ornamente strică de fapt rostul ornamentului. Când m-am întors în țară, eram atât de schimbată, încât am trecut în cealaltă extremă: o cameră goală e o cameră frumoasă, striga mintea mea, eliberată de tot ceea ce învățase cândva despre decorarea unei încăperi.

Hotărârea de a trăi cu strictul necesar, înconjurată numai de elemente esențiale, nu a durat foarte mult. Un pumn de scoici aduse de la mare, o jucărie găsită la un second hand, un caiet primit în dar, o insignă rămasă de la copii, o fotografie dragă inimii mele, o cutiuță elegantă de ceai, o bucată de lemn cu forma deosebită, o busolă veche, un bol legat cu sfoară, o tărtăcuță în formă de stea, alte jucării, multe, multe cărți… și camerele s-au aglomerat iar. Nu-mi vine să renunț la nimicurile adunate, chiar și cu riscul de a (more…)

De ce este bine să citim horoscopul zilnic

Cei mai mulți dintre noi ne începem dimineața savurând o cafea bună și citind horoscopul. Nici bine nu ne trezim că deja butonăm telefonul în căutarea horoscopului zilnic de pe site-ul preferat.

Majoritatea dintre noi facem acest lucru, dar, v-ați întrebat vreodată de ce este bine  să citim horoscopul zilnic? Dacă nu ați cercetat acest subiect și sunteți în căutarea unor răspunsuri dovedite științific, vă invităm să citiți în continuare și să vă convingeți de rolul horoscopului zilnic în viața noastră.

Acest tip de horoscop, cel zilnic, este cea mai întâlnită interpretare astrologică. Putem avea acces la horoscop zilnic atât prin intermediul televizorului, radioului, ziarelor, revistelor sau, cel mai des, online. Deși toți facem acest lucru, consultăm horoscopul, (more…)

Spălare de bani

Mi-a amintit facebook că anul trecut pe vremea asta raportam o importantă spălare de bani. Aveam chiar și dovezi sub forma unei poze făcute în grabă, imediat după descoperire. Am repostat-o, ca să-mi distrez prietenii, și am avut surpriza de a descoperi că unii, mai vorbăreți, au idei neașteptat de interesante. Ca să nu se piardă, le postez pe blog. Sper să vă distrați alături de noi. Mulțumiri Silviei!

Vienela: Urgent! Catre ce institutie a statului roman trebuie sa trimit plangerea privind o importanta spalare de bani?

Asc Silvia: da’ de ce’ai prefera bani negri? adica i ai fi pus la cuptor?

V.: Pe post de negresa.

A. S.: voiai sa l vezi pe iorga cedand de canicula? si asa l au minimalizat la 1 leu… daca se mai si strangea la cald… (more…)

De ce mănâncă iarbă câinele?

Toată lumea a văzut măcar un câine mâncând iarbă, ca un animal erbivor, dar prea puțini știu că am uneori senzația că am scos vaca la păscut, nu câinele la plimbare. Bruno ignoră de obicei verdețurile de afară (cu excepția momentelor când se tăvălește prin ele sau când le stropește), căci nu fac parte din meniul lui de bază, dar are și zile mai proaste, când nu se poate opri din mâncat iarbă, când o devorează de parcă ar fi cea mai apetisantă bucată de carne. Puteți vedea în videoclipul de mai jos cum se îndoapă.

Aș vrea totuși să lămuresc și o mică problemă. Unii oameni, mai ales din categoria celor în vârstă, când îl văd pe Bruno că mănâncă iarbă, îmi spun că îl doare capul. Mă uit la ei și zâmbesc: Da, a tras o băută azi-noapte și acum e mahmur. Dacă tot ni s-a terminat zeama de varză, l-am invitat afară, la o porție de ceaiuri medicinale. Cam așa îmi vine să le răspund celor care se bagă în seamă neîntrebați.

Din experiența mea de până acum, pot spune că nevoia câinelui de a mânca iarbă apare (more…)

Herghelia de la Mangalia

Șoseaua scăldată în lumini și umbre ne poartă tot mai departe. Gâze vesele ne însoțesc bătând aripile. Obosiți, ne așezăm la margine de drum și atunci vedem căruța. Sătenii, binevoitori, se oferă să ne ducă până la poarta înaltă a hergheliei de la Mangalia. Gestul ne impresionează, așa că plătim cu generozitate înainte de a ne lua rămas bun de la oamenii simpli, dar atât de săritori. Aleile sunt pustii în iunie, înaintea începerii sezonului estival, însă în grajduri e forfotă mare. Îngrijitorii robotesc de zor pentru ca hrana să fie împărțită în mod egal, apa să fie foarte proaspătă, caii bine țesălați și pregătiți pentru plimbarea de dimineață.

Herghelia de la Mangalia, cea mai mare din sud-estul Europei, este un loc magic, unde armăsari pepinieri, iepe mamă, tineret în creștere, armăsari de montă publică, sport și agrement își au spațiile lor bine definite, în grajduri spațioase și curate. Dincolo de aparenta liniște a momentului simt freamătul cailor pur-sânge arab care își așteaptă rândul. Vor fi scoși la malul mării, pe plaja dintre Saturn și Venus, și vor putea galopa liberi, așa cum doar strămoșii lor mai galopau cândva, ne spune un tânăr îngrijitor, zâmbind mândru. Îl invidiez pentru onoarea de a lucra la una dintre bijuteriile României și îmi promit că voi merge într-o zi să admir caii gonind prin nisipul fierbinte spre… iluzoria libertate.  (more…)

Poartă spre poveste

Vreau să trăiesc o veșnicie printre cărți, însă nu mă dau în lături nici de la discuțiile (uneori prea tulburi) stârnite de către cei care îmi citesc blogul. Una dintre ele a avut loc în data de 5 aprilie 2017 (trebuie neapărat consemnată) și m-a făcut să zâmbesc încântată și, în același timp, ușor confuză. Țin neapărat să o păstrez pe blog și să o arăt tuturor:

Tudor Alexandru Costin: chiar Va iubesc ! Cum puteți citi atât ! Rand mai aveți timp sa scrieți/ gândiți literar?

Vienela: Multumesc mult! Cred ca tocmai lecturile ma stimuleaza.

T. A. C.: las-o moarta ca-i albastra ! fără tine și eu, este cam greu sa fii zeu… lectura ce este, este zid de poveste

V.: As spune mai degraba ca lectura este poarta spre poveste. (more…)

Creaturi nevăzute

Drumul pare interminabil, dar nu ne deranjează deloc. Am plecat de la hotel să explorăm zona, să ne bucurăm de aer curat, de peisaje, de tot ce ne-ar ieși în cale. E atât de mult verde în jur, încât mă simt ca într-un paradis terestru. Soarele călduț îmi mângâie umerii și-mi scrie povești pe asfalt. Le ating cu degetul și gândul mă poartă prin păduri, spre spiriduși care se ascund în scorburi, spre fluturi legați pe vecie de dulceața florilor, spre frunze foșnind sub tălpi desculțe, spre umbre împletindu-se printre ciupercile pufoase. Soarele știe toate poveștile lumii și, dacă citești cu atenție umbrele de pe asfalt, le poți afla pe unele.

În iarba de la marginea drumului aud un foșnet. Îmi pare că un personaj de poveste mă cheamă spre el, să îmi dezvăluie secrete păstrate de iarba deasă și de pietre. Dar nu. Cel mai probabil e o șopârlă sau chiar un șarpe atras de căldură. Pregătesc aparatul de fotografiat și mai înaintez un pas înspre pădure. Soțul îmi prinde brațul și mă trage înapoi. Se teme de șerpi și de vietățile nevăzute care mișună prin tufișuri. Nu crede în povești cu zâne și spiriduși, deci nici nu poate vedea toate aceste creaturi minunate (more…)

Să trăiesc o veșnicie printre cărți

Am uneori senzația că aș putea să trăiesc o veșnicie printre cărți, fără să îmi fie dor de ceea ce este în afara lor (excepție făcând familia mea, animăluțele de care m-am înconjurat, câțiva oameni dragi și anumite părți din natură). De ce nu mi se oferă această posibilitate? De-a lungul istoriei omenirii s-au scris nenumărate cărți. Nici măcar treizeci de vieți nu mi-ar ajunge pentru a le devora pe toate. Motive pentru a citi sunt multe. Astăzi am și un nou motiv pentru a scrie despre cărți: o leapșă primită cu… mult timp în urmă. Mi-ar plăcea să răspundeți și voi la întrebările de mai jos, fie pe blogurile voastre, fie în comentarii.

1.De unde îți cumperi cărți?

De oriunde îmi ies în cale: site-uri din online-ul românesc (prefer libris, targulcartii, editura all, elefant), de la tarabele care stau prăfuite prin centrul orașului sau chiar de prin târgul de vechituri, unde uneori se ascund adevărate comori. (more…)