Skip to main content

Citate din cărți – Toate poveștile au fost deja spuse

Nimic nou sub soare. De câte ori ai auzit sau chiar folosit această expresie? În urmă cu vreo trei sau patru ani, dintr-un senin de vară parfumată, în mintea mea a luat naștere o poveste despre care îmi imaginam că ar putea rupe gura târgului. Construiam intriga în gând, îmbrăcam personajele și le pregăteam replici, adunam cuvânt lângă cuvânt, convinsă fiind că-s primul om de pe pământ care s-a gândit la așa ceva. După numai câteva zile, întâmplarea mi-a scos în cale o pagină de wikipedia în care am descoperit tocmai ideile de bază ale poveștii ce mă bântuia, transpuse într-o carte de succes. Mi-am spus că viața e tare ciudată. Cum este posibil ca, la o distanță de zeci de ani, doi oameni complet diferiți, pe care nu îi unește nimic în realitate, care nu au auzit unul de celălalt, care trăiesc în colțuri diferite ale lumii, să aibă exact aceeași idee, să imagineze amănunte mai mult decât asemănătoare pentru o ficțiune?

Atunci m-am blocat. Ce sens are să mai scriu, dacă mi-a luat-o altul înainte și a făcut-o cu talent? Ca să nu mai vorbim de faptul că aș fi putut fi oricând acuzată de plagiere. Astăzi aș opta probabil pentru continuare, stimulată fiind de citatul următor: (more…)

Panseluță, Bărbat din Flori

De când cu reclamația la poliție, crescuse mult faima lui Panseluță, Bărbat din Flori. Nimeni nu știa dacă Flori se referea la localitatea cu acest nume, la celebra expresie rușinoasă ori dacă așa se numise mama lui și nimeni nu îndrăznea să întrebe, de teamă că se va alege cu vreo plângere, așa cum pățise biata Nona X. Singur și de bună voie publicase apoi în ziarul local reclamația, convins fiind că va fi decorat imediat cu ordinul Păpădia Urbană sau măcar cu medalia Spiritus Civicus.

Domnule Comandant,

Cu profundă și justificată indignare cetățenească vă aduc la cunoștință următoarele fapte: în data de 01. 05. 2017, numita Nona X. și-a plimbat animalul (în speță câinele) pe trotuarul drept (cum vii dinspre centru) al străzii Îngăduinței și i-a permis acestuia (câinelui) să urineze pe o biată păpădie. Recunosc faptul că păpădia creștea prin asfalt, nu era a mea personal și stropirea ei nu mă afecta cu nimic, însă nu mi se pare legal și nici moral ca un câine să aducă o asemenea jignire unei flori care crește pe pământ de atâta vreme și care, prin faptul că trăiește, aduce mari beneficii aerului pe care îl respirăm noi toți, cetățeni ai acestei urbe. De aceea vă rog, domnule comandant, să tratați cazul cu maximă seriozitate (more…)

O zi de tot norocul

Se spune că norocul și-l face omul cu mâna lui, însă uneori viața insistă să-i contrazică pe cei care cred în legătura dintre mână și noroc. La nevoie poate fi folosit și piciorul, vă garantez. Pe 1 mai, în cinstea unei sărbători care nu îmi spune mare lucru, dar care îmi dă motive să ies din casă și să mă bucur de natură, de oameni, de familie, am mers la țară, să facem un grătar. După masă, în timp ce stăteam pe un scaun și mă uitam la Mihai cum juca șah cu tatăl său, m-a izbit un miros groaznic. L-au simțit și ceilalți. Nu știu cum, unde și când, dar călcasem într-un noroc uriaș. Noroc de om bine hrănit. Așa a început totul.

Mai târziu am ieșit pe coclauri, cu gândul de a vedea moșia familiei, pe care nu reușisem încă, în zece ani, să o vizitez. Nici alții nu călcaseră pe acolo în această perioadă. Vegetația crescuse sălbatic, nederanjată de mâna ori de piciorul omului. Dar, până să ajungem pe terenul ce aparține familiei, am străbătut un câmp. Cât vedeai cu ochii, pășune. O singură balegă stătea, stingheră, între ierburi și flori de păpădie. În ea a reușit nepoata să calce cu toată talpa, spre amuzamentul nostru. Noroc că (more…)

Interfoane de la Electrogrup Proinstal Invest

Am petrecut ziua de 1 mai într-un cadru aparent rustic, undeva la margine de oraș, acolo unde zona de vile abia construite se împletește armonios cu o altă zonă, despre care nu mi-aș fi imaginat vreodată că poate supraviețui atât de aproape de civilizație. Despre sălbăticia acestei zone voi povesti în alt articol. Astăzi vreau să aduc în discuție un subiect care ar trebui să ne intereseze pe toți, fie că locuim la bloc, fie că avem vile: Interfoane. De ce să vorbim despre interfoane? Pentru că în decurs de două zile mi s-a întâmplat să văd cum oameni din categorii sociale diferite pun același accent pe siguranță, pe securitatea casei și a familiei, iar acest lucru se poate realiza foarte ușor prin folosirea unor interfoane bune.

În zona de vile despre care aminteam mai sus, multă lume se adunase la o poartă pentru a discuta despre achiziționarea de noi interfoane. Să nu mă întrebați ce motive aveau să le schimbe pe cele vechi. Probabil își doreau ceva mai modern, mai eficient… Am auzit un nume – Electrogrup Proinstal Invest și am înțeles că majoritatea luase decizia de a cumpăra interfoane de la această firmă. Coincidență sau doar recunoaștere a unei firme bune, care oferă servicii de instalare și întreținere a sistemelor de acest fel, iată că aseară, în ședința de bloc, s-a discutat despre achiziționarea altor interfoane, (more…)

Trăim iluzii

A fost o perioadă în viața mea când mă jucam mai des, când îmi plăcea să combin idei și cuvinte, când mă delectam cu scrierile de pe alte bloguri, când nu mi se părea că ar fi pierdere de timp căutarea și descoperirea de noi prieteni. Apoi a venit ziua în care mi-am dat seama că totul este doar o iluzie. Una plăcută, care poate satisface anumite orgolii, însă doar o iluzie, în definitiv. Mai târziu am uitat iar. Și-am început să mă bucur de ceea ce scriam cu ani în urmă.

O tentativă (cam palidă, ce-i drept) de haiku, mi-a luminat zâmbetul astăzi. Cât de naivă și fericită eram! Și cât adevăr se ascundea în spatele unor cuvinte pe care, cel mai probabil, le-am înșiruit doar pentru că adunau numărul potrivit de silabe – 5, 7, 5. Unii îmi aplaudau evoluția, alții probabil mustăceau când mă întorceam cu spatele. Doar eu trăiam iluzii.  (more…)

Kamceatka, o carte scrisă de Marcelo Figueras

Kamceatka, scrisă de Marcelo Figueras, mi-a atras atenția prin titlu. M-a făcut să o doresc de cum am citit descrierea găsită pe site-ul editurii ALL (cu această ocazie răspund și celor care mă întreabă după ce criterii îmi aleg cărțile). Kamceatka este nu doar un teritoriu “misterios și îndepărtat, cu urși fioroși, cratere fumegânde învăluite în vapori de sulf și vârfuri muntoase acoperite de zăpezi eterne”, ci reprezintă și ultimul cuvânt pe care Harry îl aude din gura tatălui său. Cu un asemenea început, cartea are puterea de a reține cititorul, de a-i trezi curiozitatea, de a-l face să își imagineze câte în lună și în stele despre ceea ce va urma. Și totuși, parcă nimic nu anunța cu adevărat frumusețea ce avea să mi se dezvăluie.

Marcelo Figueras reușește, în fraze simple și clare, să descrie atmosfera apăsătoare din Argentina anului 1976, dar și toate temerile, speranțele și bucuriile unui copil de zece ani a cărui viață o ia razna când părinții decid brusc că a sosit momentul să se ascundă de autorități într-un sat de lângă Buenos Aires. Băiatul găsește într-un sertar, în noul său dormitor, o carte despre Houdini și își promite că se va face magician cândva. Pentru început, deoarece nu știe (deocamdată) nimic despre tehnicile folosite în evadări, alege numele pe care (more…)

Mancare pentru caini – din comert sau preparata in casa?

Cand eram copil, furam din frigider mezeluri pentru a putea hrani cu ele cainii aciuati in fata blocului. Mai tarziu, cand am avut primul meu caine, doar al meu, l-am hranit tot cu mezeluri, cu ciorba, cu supe de pui, ci oasele ramase de la masa oamenilor. La fel procedau si prietenii mei, la fel procedau si alte persoane. Dupa o perioada de vreo zece ani in care nu am avut nici un animal pe langa mine, norocul mi l-a scos in cale pe Bruno. Avea patru luni. Internetul era deja plin de sfaturi despre cum trebuie sa cresti un caine pentru ca el sa ramana sanatos si voios o vreme cat mai indelungata, numai ca sfaturile se cam bateau cap in cap. Am cerut sfaturi de la cei pe care ii cunosteam si stiam ca au caine. Ce mancare pentru caini sa cumpar unui pui de patru luni?

Chiar si printre prietenii mei, parerile erau impartite. Prima vizita la veterinar m-a bagat de tot in ceata. Cate bordeie, atatea obiceie, spune o vorba din batrani, iar eu i-am simtit adevarul cand am intreba de mancare pentru caini. Am citit zeci de articole, am discutat cu crescatori, am cautat informatii si in alte limbi. Pana la urma, am ajuns la concluzia ca am bordeiul meu, deci imi pot forma propriul obicei. Si am testat diverse tipuri de mancare, unele cumparate din pet shop-uri din oras, (more…)

O eventuala cariera in culturism

Nu mai retin exact cati ani au trecut de cand am vazut, intr-o revista, poze cu tot felul de culturisti care isi etalau cu mandrie masa musculara. Am fost atat de uimita, incat le tot spuneam prietenilor ca pozele sunt trucate, ca nici un om normal nu poate arata in acel fel. Cu aceste cuvinte le-am dat apa la moara baietilor, asa ca s-au apucat sa imi explice pe indelete cat efort sta in spatele acelei dezvoltari incredibile a muschilor. Mi-au povestit despre toate exercitiile fizice pe care un culturist le face, dar mi-au vorbit in egala masura si despre nu mai retin ce suplimente masa musculara care ii ajuta sa isi schimbe forma corpului, sa arate asa cum arata. Am fost uimita peste masura de toate informatiile primite si mi-am dat seama ca, mai ales pentru baieti, dezvoltarea masei musculare poate deveni usor nu doar o pasiune, ci chiar o obsesie.

Gandurile mi-au fost confirmate cativa ani mai tarziu, cand am vazut la tv un reportaj pe aceasta tema. La noi (deocamdata) mai putin, insa prin alte tari oamenii investesc mult timp, multa energie si chiar multi bani pentru a-si dezvolta masa musculara, (more…)

Complex de vitamine si minerale

Traim in graba, mancam nepotrivit nevoilor pe care le avem, apoi ne intrebam uimiti de ce obrazul ne e palid, de ce ne lipseste energia, de ce suntem atat de molesiti. Ei bine, omul modern, obligat de societate, nu reuseste sa mai tina pasul cu toate schimbarile care au loc in sine si in jurul sau, nu mai acorda destula importanta odihnei, se hraneste nepotrivit si face prea putina miscare. Mai mult de atat, uita cat de important este rolul soarelui, asa ca sta ascuns in casa, cu telefonul sau tableta in mana, lenevind intr-un fotoliu. Omul modern nu isi mai trimite nici macar copiii afara, la joaca, sa ii atinga razele de soare, sa se incarce de energie si sa consume energie. Vad tot mai multi copii si adulti care par sa aiba nevoie de un complex de vitamine si minerale care sa ii puna pe picioare.

De ce? Pentru ca foarte multi oameni fac alegeri care, mai devreme sau mai tarziu, le vor dauna. Ma uit la baiatul meu. De cum se intoarce acasa, primul lucru pe care il face este sa isi aprinda calculatorul. Si nu se mai ridica de pe scaunul de la birou decat cand trebuie sa se bage la somn. O doamna din familia mea, nu spun cine, ca oricum se stie ea, tine cure drastice de slabire, desi (more…)

Magazinul www.dyfashion.ro

Sunt amintiri care nu pot fi sterse. Revad geaca imblanita pe care mi-o cumparase mama cand aveam vreo 12 ani. Era in mai multe nuante de verde. Mi-a placut foarte mult pana in ziua cand am mers cu ea la scoala, imediat dupa vacanta de iarna. Am fost neplacut surprinsa cand am observat ca jumatate dintre elevii scolii, atat fete, cat si baieti, aveau geci identice cu a mea, de parca cineva ne imbracase intr-o noua uniforma. De la mama am aflat, mai tarziu, ca unul dintre putinele magazine din orasul meu bagase marfa noua si ca fusese mare inghesuiala, ca gecile pentru copii se vandusera ca painea calda. Asa era in vremurile de trista amintire.

Acum exista foarte multe magazine de imbracaminte, modelele sunt extrem de variate, produsele sunt aduse nu doar din fabricile noastre, ci din intreaga lume, astfel incat fiecare om sa isi poata gasi un stil propriu si sa se poata imbraca fara sa mai aiba senzatia ca poarta uniforma. De exemplu, pentru doamna si domnisoare am gasit o multime de obiecte vestimentare deosebit de frumoase, toate la preturi foarte bune, in magazinul online www.dyfashion.ro. (more…)