Skip to main content

Cârtiţa – un film impresionant

       Spre ruşinea mea, abia aseară am reuşit să văd şi eu multlăudatul film “Cârtiţa”. Pot spune ca mi s-a parut a fi un film impresionant. Şi nici măcar nu am prins începutul, pentru că mai aveam treabă prin bucătărie (de obicei nu reuşesc să văd sfârşitul, că adorm :)) ).
       Mi-a plăcut mult prestaţia lui Nicholson (nici nu mă aşteptam la altceva, e un actor extraordinar), mi-a plăcut şi ideea filmului, dar am rămas un pic dezamăgită de final. Read More

Despre oameni

       Suntem oameni si suntem supusi greselilor. Nu ne place să fim criticaţi pentru faptele noastre şi pentru gândurile pe care le avem, iar dacă aşa ceva ni se întâmplă totuşi, reacţionăm prin violenţă (verbală sau chiar fizică, în funcţie de caracter şi educatie) sau ne recunoaştem aşa zisele greşeli, găsind întotdeauna scuze. Chiar dacă nu vom lăsa să se vadă, pentru noi cel care ne-a criticat nu va mai fi la fel ca înainte, vom încerca să ne ascundem slăbiciunile în faţa lui, tocmai ca să evităm criticile viitoare.
      Dar nu avem nici o reţinere în a critica alti oameni, Read More

Aurora boreala- uimitoare, dar adevărată

      Am scris la o leapşă luna trecută despre cele trei dorinţe care nu mi s-au împlinit încă: să locuiesc la casă, să văd grădina botanică din Cluj şi cascada Niagara. Pur şi simplu uitasem cât de frumoase sunt pozele pe care le-am văzut, reprezentând aurora boreală.


                      
      Încă nu am cunoscut pe nimeni care să fi văzut minunea numita aurora boreala şi nici nu cred că eu voi ajunge vreodată în apropierea zonelor polare, unde se formează.


                       
      În funcţie de numărul de atomi de azot şi oxigen, aurora capătă nuanţe de roşu, verde, albastru sau violet şi este vizibilă pe planeta noastră la ambii poli, aşa că noi spunem greşit aurora boreală. Boreală este când se formează în nord, iar cea formată în zona polară sudică se numeşte aurora australă. Read More

Amintiri de la strand

      Privesc în urmă, printre amintiri, şi văd o puştoaică veselă, arogantă şi inconştientă, diferită de ceea ce sunt azi. Unde a dispărut copila aia? Oare este ascunsă pe undeva aşteptând momentul potrivit pentru a ieşi la suprafaţă? Astăzi am atâtea griji, atâtea probleme, încât uit că trebuie să râd şi să mă bucur de viaţă, aşa cum făceam altădată. O amintire de la strand, de undeva din indepartata tinerete… Read More

Copilarie de vis

      Tatăl meu, ofiţer MApN, obişnuia să spună că a educat mii de soldaţi şi nu reuşeşte să educe două fete. Exagera, căutând perfecţiunea. Ne-a oferit o copilărie de vis, plină de întâmplări amuzante, plimbări în natură şi lecţii de viaţă. Acelaşi lucru am încercat să-i ofer şi eu copilului meu, acelaşi lucru ar trebui să facă toţi părinţii, pentru că fiecare copil merită să trăiască şi să aibă o copilărie frumoasă, de vis. Read More

Amintiri din adolescenta

      Amintiri din adolescenta… Începusem să vă spun că intrasem într-o relaţie furtunoasă. El ştia ce vrea de la viaţă(nu era prea pretenţios), avea curajul de a înfrunta lumea şi îşi făcuse “un nume” în cartier. Dar eu eram la fel de curajoasă, eram mândră şi impulsivă. Amândoi eram posesivi, dar în acelaşi timp iubeam libertatea proprie. Normal că în asemenea condiţii relaţia noastră nu putea fi decât plină de scântei. Read More

Amintiri despre masini

     Nu am avut niciodată maşină, dar am condus şi chiar am stricat câteva masini, dupa cum veti vedea mai jos, in aceasta amintire ce mie imi este asa draga.
      Pe la vreo 17 ani am intrat într-o relaţie furtunoasă(despre care promiteam să scriu de când mi-am făcut blogul) care a durat 5 ani, timp în care am condus o Dacie 1310 şi un camion, deşi nu aveam(şi nu am) permis.
      Eram atât de tineri, impulsivi şi absolut inconştienţi. Conduceam camionul Read More