Skip to main content

Carul alegoric in Italia

Eram în Italia de vreo patru-cinci  luni când, pe la începutul lunii decembrie, familia la care locuiam a început să primească vizite seară de seară. Se adunau în garajul din curte, care garaj era de mărimea unui teren de fotbal.

Erau oameni de toate vârstele, întotdeauna cam 20, care făceau schiţe, scenarii, planuri, beau ceai şi ascultau muzică, ca într-o mare familie. Se pregăteau pentru carnavalul din februarie.

Nu reuşeam să pricep cum nişte oameni maturi îşi pierd serile construind un car alegoric cu materiale cumpărate din banii lor. Stăteam seara cu ei, îi urmăream, îi ascultam şi uneori le dădeam o mână de ajutor.

Italienii au contruit un fel de suport prevăzut cu roţi, Read More

Invitaţie oficială la kilometrul verde

Descoperise Ionuţ cândva că bloggerii sunt ca şi pocăiţii, că se sprijină şi se ajută între ei. Pentru noi a fost o mare surpriză să aflăm că oamenii sunt dispuşi să acorde susţinere unor necunoscuţi. Apoi am simţit pe pielea mea ce înseamnă să te ajute cineva, când Florin Ruşanu mi-a cumpărat blogul. Pentru mine, el va fi mereu cap de listă în blogroll.

Astăzi am mai avut o surpriză văzând solidaritatea bloggerilor ploieşteni. Aveam dimineaţă nu mai puţin de trei biciclete cu care să particip la Kilometrul Verde, aşa că am decis că va merge şi soţul meu, să facă şi el febră musculară, nu doar eu. Mă voi pregăti totuşi, luând multe dulciuri la mine, care fac minuni în febra musculară. Nu voi uita nici micuţa aspirină, singura care poate calma durerile.

Vreau să fac şi o invitaţie oficială Read More

Deziluzie. Adolf Hitler – pictor

Adolf Hitler nu mai are nevoie de nici o prezentare. Ştim toţi câte orori au fost comise din cauza ideilor pe care acest om le-a avut. Vreau doar să aduc în lumină un strop din perioada în care Hitler şi-a încercat norocul la Academia de Arte Frumoase din Viena, perioada în care spera să devină mare pictor. A eşuat lamentabil în încercările de a intra la Academie, părinţii îi muriseră, iar singura speranţă pe care o mai avea era să vândă tabourile reprezentând biserici şi case de la ţară pe care le picta. Nu era decât un pictor mediocru, dovadă fiind şi faptul că a fost respins de trei ori la examenele Academiei, iar timp de şase ani a dus o viaţă la limita subzistenţei, vânzând ilustrate prin cafenele.

picturi Hitler_02    picturi Hitler_01  Sursa foto.

Uimitor este faptul că tablourile pictate de el nu au nimic violent, sunt simple peisaje paşnice. Read More

Numele, o povară

Mereu mi s-a părut că numele mi-a fost povara pe care trebuia să o port, cu care trebuia să defilez de-a lungul vieţii, cu care ar fi trebuit să mă identific.   Am considerat mereu că un nume deosebit, cum este Vienela, deşi are o rezonanţă plăcută şi mă face să fiu unică (aproape) în această privinţă, mi-a şi îngreunat anumite momente în viaţă.

Cele mai vechi amintiri pe care le am sunt legate tot de nume, de copiii care nu pricepeau, nu reuşeau să îmi reţină numele şi mă puneau să îl repet de zeci de ori. Oriunde am mers, la şcoală, la serviciu, la o întâlnire cu un băiat, întotdeauna prezentările m-au făcut să mă enervez, să îmi repet numele de nu ştiu câte ori, cu speranţa că îl vor înţelege şi îl vor reţine.

Nu ştiu exact de unde vine acest nume, dar mi-am dorit de foarte  multe ori să nu îl fi avut. Am întrebat-o de nenumărate ori pe mama de ce  nu m-a botezat Ana, Mihaela, Maria, Nicoleta Read More

Dick Ochi-de-mort recomandă meniul zilei

Tocmai am terminat de citit Dick Ochi-de-mort (Deadeye Dick), carte scrisă de Kurt Vonnegut, o tragicomedie având ca temă absurditatea existenţei. Nu voi face recenzia cărţii, ci voi recomanda două reţete explicate pe larg de naratorul Rudy Waltz, potrivite pentru această duminică în care nu putem ieşi la grătar din cauza codului de nu mai ştiu ce culoare.

Reţetă haitiană de peşte cu cocos: Read More

Happy Weekend 14

Am ajuns la ediţia cu numărul 14 a jocului iniţiat de Elly, joc prin care încearcăm să ne distrăm la sfârşitul săptămânii.

Femeia este precum supermarketurile:

La început este ca Real, are un gust “Fără Egal”.
După o perioadă, este precum Cora, “Ştii de ce revii”.
Vine timpul în care descoperi că este precum Kaufland, “Nu găsesti alta mai ieftină”.
La sfârşit realizezi că este precum Carrefour, “Dacă găseşti alta mai ieftină, noi îţi returnăm de 10 ori diferenţa.”

 

Un tip se plimba pe străzile oraşului când un hoţ îi pune cuţitul la gât şi îi spune: Read More

Iubire patimasa. Mica zeiţă(3)

Erau destul de aproape de stână, iar câinii începuseră să se agite, lătrând pe mai multe voci. Fata se temea de dulăii ciobanilor, aşa că au hotărât să plece spre satul unde îi aştepta familia lui.

Călcau uşor prin iarba moale ca mătasea. Miresme dulci de plante îi învăluiau, în timp ce căldura ridica aburi din dealul răcorit de ploaia scurtă de vară. Margaretele pe care le adunase îi zâmbeau şi ele cu lacrimi în ochi, iar apa încă mai şiroia pe făgaşe, deşi ploaia se oprise de mult.

Grija blândă şi neobosită a bărbatului o încânta, îi dădea senzaţia că este o mică zeiţă coborâtă printre muritori. Întorcea capul spre el din când în când, zâmbind cu candoare.

Mişcările ei mlădioase îl înnebuneau, îl făceau să dorească cu sălbăticie un loc ascuns, un loc unde să nu fie nici stâne, nici câini, nici oameni, ci doar ei doi, neştiuţi de nimeni. Ar fi trântit-o în iarbă, strivind corola albă a margaretelor, ar fi rupt rochiţa care i se mula pe picioare la fiecare adiere de vânt, i-ar fi muşcat până la sânge buzele fine, i-ar fi prins în palmă sânul mic şi ar fi iubit-o Read More

Leapsa cu carti. Am citit…

Văd că aveam la D-Petre o leapşă pornită de la Tomata, aşa că nu mai stau pe gânduri şi mă străduiesc să o rezolv. Leapșa cu cărți.

libris.ro

Pentru această leapșă, înșiruie câte o carte preferată al cărei titlu începe cu câte o literă din alfabet. Dacă nu ai o carte pentru litere mai ciudate, cum ar fi Q, X sau K, o poți înlocui cu o carte preferată care conține acea literă în titlu. Ai voie sa pui în lista ta și carți care nu aparțin beletristicii. “

Absurdistan- de Gary Shteyngart.

Bug-Jargal- de Victor Hugo.

Chemarea străbunilor- de Jack London.

Dune de Frank Herbert.

Eseu despre orbire- de Jose Saramago.

Femeia de 30 de ani- de Honore de Balzac.

Greaţa- de Jean-Paul Sartre.

Horace- de George Sand.

Infanteria stelară- de Robert A. Heinlein. Read More

Balbaiala. O şli…, şli…, şli…

Bâlbâiala, această tulburare a vorbirii, o cunoaşteţi şi voi, aţi întâlnit-o la oameni cunoscuţi sau necunoscuţi care, mai ales pe fondul unor emoţii, nu reuşesc să articuleze bine cuvintele, repetă sacadat silabe şi fac pauze în vorbire. Această tulburare poate avea efecte negative asupra celor afectaţi, determinând complexe de inferioritate.

Avea tatăl meu un coleg de servici, prieten de vânătoare şi de pahar, care se bâlbâia îngrozitor, repeta silabele de la începutul cuvintelor, mai ales când era băut sau nervos. Uimitor este că nu se bâlbâia deloc când încerca să cânte.

Şi le plăcea să cânte. Îmi amintesc cu nostalgie cum răsuna melodia “Aşa beu oamenii buni”- a fraţilor Petreuş  şi “Lino, Leano”- a Ioanei Radu, cântată de 7-8 bărbaţi într-un apartament, însoţită de chicotelile copiilor care trăiau viaţa ca pe o mare aventură, ca pe o distracţie interminabilă.

Mult le mai plăcea să îşi serbeze zilele de naştere la restaurant cu prietenii şi familiile, să mănânce fripturi şi să bea băuturi tari, cum era Şliboviţa, un soi de ţuică de prune dublu distilată.

Aşa se face că într-un an, de ziua prietenului bâlbâit, Read More