Skip to main content

Simfonie de culori

      Mereu m-am întrebat dacă există oameni cărora le-a plăcut dintotdeauna o anumită culoare şi care nu şi-au schimbat niciodată preferinţa? Ma intreb si acum daca exosta oameni care nu pot spune ca le place o singura culoare
      Începând cu oracolul din clasa a 4-a şi până la leapşa de acum câteva zile, am tot auzit întrebarea: Care este culoarea ta preferată?
      Poţi spune că “îţi ia ochii” o anumită culoare, dar nu cred că este un răspuns clar.
      Ştiu că fiecare om consideră că îi stă mai bine cu o culoare decât cu alta şi atunci încearcă să se pună în valoare folosindu-se de asta. Eu, de exemplu, cred că cel mai bine îmi stă cu NEGRU, Read More

Spectacol la Strejnic

      Deşi nu există prea multe informaţii pe net despre acest eveniment, Bogdan a avut o iniţiativă demnă de toată lauda. A creat un eveniment pe Facebook şi a scris un articol interesant pe blog, pentru a promova acest spectacol aviatic.
      Este vorba despre o “Demonstratie aeriana organizata de Aeroclubul Romaniei cu participarea mai multor operatori aerieni si a mai multor aeronave private. Se estimeaza ca vor participa 25 de avioane, echipaje de parasutisti ai Aeroclubului Romaniei si se vor face zboruri de agrement pentru public. Public estimat 5000-7000 spectatori. Vor participa echipele de zbor ale Aeroclubului Romaniei Hawks of Romania, Vulturii Tricolori, The Pelicans, White Wings, echipa de parasutism si balon cu aer cald, deasemenea Scoala Superioara de aviatie civila, Iakarii Acrobati si multi altii” – Sursa
      

Haideţi să ne întâlnim la Aerodromul Strejnic Read More

O altă leapsă

 Sunt… abia trezită din somn.
Aş vrea… să mai am 20 de ani.
Păstrez… florile primite de la soţul meu de 8 martie.
Mi-aş dori… un calculator doar pentru mine.
Nu îmi place… să fiu frunză în bătaia vântului.
Mă tem… de cutremure.
Nu pot să înţeleg… de ce uneori nu îmi lăsaţi un semn că aţi trecut pe aici?
Aud… nişte vecini care se ceartă pe scara blocului.
Îmi pare rău… ! Oare? Read More

Cei şapte ani de acasă – educatia copilului

      De când am devenit mămică, singurul meu gând a fost ca băiatul meu să fie sănătos şi să înveţe cât mai mult din ceea ce ştiam eu, sa fie educat, sa aiba cei sapte ani de acasa. Am stabilit (eu cu mine) că nu trebuie să treacă nici măcar o zi din viaţa copilului meu fără să afle ceva.
      Începând din primele lui zile de viaţă, când a învăţat să-mi recunoască vocea (vorbeam cu el în permanenţă, gândeam cu voce tare, iar când terminam de vorbit, cântam) şi până când a plecat la şcoală nu m-am abătut de la ceea ce mi-am propus, in legatura cu educatia lui.
      L-am obişnuit de când era foarte mic să se joace, pentru că jocul este modul în care copiii dezvoltă abilităţi şi învaţă ce este viaţa.
      Dar cei şapte ani de acasă înseamnă şi altceva, nu?
      Mi-am dorit să am un copil isteţ şi educat, să fiu mândră de el. În ce măsură am reuşit poate îmi veţi spune voi la sfârşit.
      L-am învăţat de mic ce este dărnicia şi împărţea cu copiii din faţa blocului tot ce avea, ba uneori chiar şi cu câinii. Îmi creştea inima văzându-l că oferă întâi prietenilor, apoi mănâncă şi el. Dar a venit Moş Crăciun cu multe cadouri, iar el le-a împărţit pe toate cu vecinii care “nu erau la fel de cuminti”. Nu m-am supărat prea tare, doar eu îi băgasem în cap să fie darnic, nu (trebuia să fie ca şi mama lui)? Până în ziua în care m-am întors de la servici şi am găsit frigiderul gol-golut (cu o zi înainte luasem salariul şi îl umplusem). Chemase toţi copiii în casă şi îi rugase să îşi ia din frigider tot ce le place, iar ei au profitat (nici un părinte nu şi-a trimis copilul să aducă înapoi ceea ce primise).
      În ziua în care a împlinit cinci ani a terminat de citit “Colţ Alb”, de Jack London. Unii m-au lăudat pentru ceea ce reuşim, alţii mi-au spus că este prea devreme şi că îi răpesc copilăria. Ionuţ este acum clasa a 11-a şi în toţi aceşti ani încă nu a reuşit vreun coleg din clasă să aibă rezultate mai bune la învăţătură, deşi el nu mai deschide de mult manualele. Se pare că înţelege din clasă.
      Visam cu ochii deschişi la lumea în care va trăi copilul meu, îmi imaginam că dacă toate mămicile ar avea grijă să îşi crească bine puii nu ar mai exista răutate, minciună, egoism. I-am explicat că nu trebuie să se certe cu ceilalţi copii, că trebuie să-i apere pe cei mici. Asta până în clipa când a intrat pe uşă bătut măr de nişte vecini, care erau cu vreo 3-4 ani mai mari decât el. Am văzut roşu în faţa ochilor şi n-am găsit altceva de spus decât: bate-i de acum încolo până uită cum îi cheamă! Să nu mai vii bătut acasă! Şi de atunci nu a mai luat bătaie!

      Ce mai înseamnă cei şapte ani de acasă dacă în afara casei este jungla? Cum ne educam copilul, cum il pregatim pentru viata?

Leapşa- chestionarul lui Proust

      Am găsit la Vlad o leapşă care mi-a plăcut, aşa că am preluat-o fără să stau pe gânduri. Este de fapt un chestionar care duce la autocaracterizarea celui care răspunde.
                            CHESTIONARUL LUI PROUST

1.Principala mea trăsătură: sinceritatea. Deşi am descoperit de mult timp că oamenilor nu prea le convine, eu am în continuare tendinţa de a le spune verde în faţa ce gândesc, lucru care nu mi-a adus prea multe avantaje.
2.Calitatea pe care doresc să o întâlnesc la un bărbat: spiritualitate. Nimic nu este mai plăcut decât un bărbat cu un simt al umorului bine dezvoltat.
3.Calitatea pe care doresc să o întâlnesc la o femeie: lipsa de infatuare. Nu suport femeile care se cred superioare, mai ales când nu au nici un temei.
4.Ce preţuiesc mai mult la prietenii mei: sinceritatea. Dacă eu nu îi mint, am aceeaşi pretenţie şi la prieteni.
5.Principalul meu defect: naivitatea. Încă mai cred în oameni şi în promisiunile lor.
6.Îndeletnicirea mea preferată: blogging-ul. De aproape trei luni m-a acaparat cu totul, iar lepsele se tin lant. Read More

Problemele unui om cu AVC

      Am spus într-o postare mai veche că mama mea a suferit acum patru ani un AVC (accident vascular cerebral) şi de atunci este imobilizată la pat, dependentă de cei din jurul ei. 
      Nu se poate întoarce singură de pe o parte pe cealaltă, nu se poate ridica din pat, nu mai vede decât cu un ochi, are mereu teama că va cădea din pat, că se va întâmpla ceva şi ea nu va putea ieşi din casă la timp.
      Dureros este că şi-a pierdut voinţa de a lupta, nu îşi doreşte să se ridice de acolo decât dacă asta înseamnă să găsim un medicament-minune.
      Deşi este paralizată doar pe o parte, cam cum se intampla tuturor celor ce sufera accidente vasculare cerebrale (AVC) Read More

Legendele Olimpului- Alexandru Mitru – Tezeu

Ocazia de a citi această carte, Legendele Olimpului, de Alexandru Mitru, mi s-a ivit după revoluţie şi atunci am devorat cele două volume într-o zi. Sunt mituri despre oameni şi zei, îngemănate măiestru într-un stil simplu, astfel încât legendele vechilor greci să fie uşor de citit şi memorat.

Pornind de la Gheea (Pământul) , Uranus (Cerul) şi Cronos (Timpul), descriind răutăţile şi fărădelegile zeilor olimpici, Alexandru Mitru ne duce prin Legendele Olimpului într-o lume plină de eroi care s-au sacrificat pentru binele omenirii, atrăgându-şi mânia lui Zeus, Hera, Poseidon, Hades, Apollo sau Ares.

Sunt descrise faptele de vitejie ale lui Ulise, Tezeu, Prometeu (cel care ne-a adus focul ce astazi ne ajuta sa fumam), Ahile, Castor şi Polux, Perseu, peripeţiile prin care au trecut, dar şi isteţimea de care au dat dovadă. Aflăm despre războiul din Troia, despre lâna de aur şi despre cele douăsprezece munci ale lui Heracle (Hercules la romani).

Fiecare capitol al Legendelor Olimpului Read More

Cât de mult iubeşti? Vorbe despre iubire

    Îi spunem partenerului “te iubesc”, dar după un anumit timp această expresie aproape că nu mai are valoare, daca o repetam prea des. Intervine rutina, expresia te iubesc îşi pierde sensul iniţial şi nu mai redă emoţia pe care o genera la început.
      Ea îi spune că îl iubeşte de câte ori vrea să-şi satisfacă un moft, să-şi scuze vreo reacţie necontrolată, să îl împace când e supărat.
      El îşi aduce aminte că o iubeşte de câte ori îi găteşte mâncarea preferată, de câte ori vrea să vadă un fotbal împreună cu prietenii şi mai ales de câte ori o doreşte.
      Mai este şi cazul în care merg în vizită la socri sau la prieteni şi vor să arate lumii că totul este ca la început, ca iubirea este la fel de mare şi atunci îşi spun mai des minunatul “te iubesc”. Read More

Mi-am găsit banner pentru blog- Iubesc viata

Ce părere aveţi de acest desen? L-am găsit la Digodana pe blog şi mă întrebam dacă nu cumva a fost creat pentru mine, pe post de bannerAre numele blogului meu, Iubesc viata, are o floare (eu ador florile), are o fetiţă cu părul până la umăr – ca şi mine (deşi acum a mai crescut, e pe spate), rochiţa are buzunare mari, că doar trebuie să încapă ţigările, bricheta, cheia, banii etc… Are până şi papucei (oare sunt ăia de blogger? )
        Ce ziceţi, ar fi potrivit ca banner pentru blogul iubesc viata?

Da, intre timp m-am decis ca aceasta imagine sa ma reprezinte, sa fie bannerul blogului meu, asa ca am pregatit un cod pe care il puteti folosi, daca doriti sa imi adaugati imaginea pe site-ul (blogul) vostru.

<a href=”http://www.vienela.ro”><img src=”http://vienela.ro/wp-content/uploads/2014/05/avatar.jpeg” alt=”Iubesc Viata” width=”150″ height=”150″ /></a>