Skip to main content

Femeia are mintea întortochiată

Va garantez ca femeia are mintea intortochiata. Eram îndrăgostită lulea de un actor, mergeam în fiecare zi la cinematograf pentru a-l vedea, îi scriam numele pe toate caietele şi îmi zăpăceam colegele cu descrierile pe care i le făceam.

Pierre Massimi, despre care pariez că mulţi dintre voi nici nu au auzit, a jucat într-o serie de câteva filme de aventură- “Vânătorul de căprioare’, “Preeria”, “Aventuri în Ontario”, “Ultimul mohican”,  în rolul lui Chingachgook. Trăiam atât de intens povestea încât ajunsesem să învăţ obiceiurile mohicanilor, romanţate de 
Sergiu Nicolaescu, Pierre Gaspard-Huit şi Jean Dreville.

Durerea mea cea mare era că nimeni nu vedea nimic special la acest actor (de multe ori am fost singura care vedea ceva special la câte un băiat), nimănui nu îi păsa de ochii lui albaştri (ciudat este că în viaţa reală nu m-am topit după bărbaţii cu ochi albaştri), nici de vocea caldă (more…)

Prea multă curiozitate in blogosfera

Datorită unor întâmplări independente de voinţa mea, întâmplări care mi-au dat toata viaţa peste cap, în 41 de ani m-am mutat de vreo nouă (9) ori, cu cea de luna trecută zece, deci pot spune că am ceva experienţă în această privinţă.

Probabil stiţi şi voi că atunci când te muţi împachetezi totul pe sortimente, cu grijă să nu se distrugă până ajung în noua casă. Şi totuşi, după ce termini transferul, descoperi că unele lucruri s-au deteriorat, la unele ai renunţat de bunăvoie, considerând că nu ţi se mai potrivesc, iar altele sunt pur şi simplu de negăsit.

Ca la orice altă mutare, şi de data asta am scăpat de ceva care timp de trei luni mi s-a părut a fi un lucru de mare preţ, copilul meu (vai, cu câtă uşurinţa îl reneg acum). Mă uit acum la vechiul meu blog  (more…)

Limitele pot fi depăşite

Limitele pot fi depasite! Când simţi că eşti la pământ, că nu mai ai curajul şi puterea de a merge mai departe, aminteşte-ţi că viaţa este o luptă continuă din care trebuie să ieşi cu fruntea sus, învingător.

Nu sta să-ţi plângi de milă, nu da vina pe nimeni, ci caută în tine dorinţa de a reuşi, de a dovedi că poţi, aşa cum a făcut unul din marii sportivi ai lumii, despre care vreau să vă vorbesc astăzi.

Născut în 1942 în aspra Siberie, Valeri Brumel, cel mai iubit dintre săritorii în înălţime, a demonstrat că forţa morală ne poate ajuta să ne depăşim limitele. (more…)

Coincidenţă sau destin?

Când se întâlnesc doi oameni şi se plac din prima clipă, când simt acel ceva care îi atrage unul spre celalalt ca un magnet, când  nimeni şi nimic nu mai contează în afară de dragostea lor este mâna destinului? Coincidenta sau destin?

Când sora mea l-a cunoscut pe soţul ei, pot spune că pământul s-a cutremurat fără să exagerez prea tare. Erau topiţi unul după celălalt, se completau de minune şi în fiecare zi îşi descopereau noi pasiuni comune, noi lucruri care îi legau mai tare. Pâna şi culoarea ochilor este aproape identică la ei. Coincidenta sau destin? (more…)

Ce râs colorat ai!

Mă întrebam aseară dacă mai sunt şi alţii cărora vocea unui om să le provoace accese de râs (în gând, sper) ? Mie mi se întâmplă destul de des să mă amuz auzind anumite voci. Am deschis laptopul bun, am intrat pe Skype si cand am auzit vocea verisoarei mele, am crezut ca lesin de ras… Ce schimbata parea, de parca vocea i se transformase in clinchet de bijuterii elegante. Un ras colorat, as spune… (more…)

Vrei să câştigi bani în SUA?

În goana lor după avere, cu speranţa îmbogăţirii rapide, oamenii au făcut mereu greşeli grave. Ironia este că multe dintre acţiuni s-au întors împotriva lor, aşa cum s-a întâmplat în SUA cu nutriile. Oamenii au sperat ca vor face bani, au facut bani, iar acum…

În jurul anului 1930 blana de nutrie a început să fie la mare căutare în lume, aşa că soluţia cea mai la îndemână a părut a fi aducerea unor familii de nutrii sălbatice din regiunile mlăstinoase ale Argentinei şi naturalizarea lor pe pământul Statelor Unite. Părea o afacere rentabilă, blana unui animal se vindea cu 8 dolari, iar nutriile se înmulţeau cu o viteză ameţitoare. (more…)

Vis împlinit

Sunt la moda prin blogosferă citatele motivaţionale, diverse sfaturi despre ce şi cum să faci pentru a ajunge să-ţi împlineşti visurile, deşi uneori ele se împlinesc fără ca tu să depui vreun efort fizic sau intelectual.

Dorinţa cea mai arzătoare pe care am avut-o în copilărie a fost să am un frate mai mare. Îmi doream atât de mult încât în fiecare seară, stând în pat cu lumina stinsă, îmi imaginam că într-o zi se va auzi soneria, că voi fugi la uşa să deschid şi voi vedea un băiat cu câţiva ani mai mare decât mine. Vedeam cum m-ar fi luat în braţe şi mi-ar fi spus că nu mai era nevoie ca eu şi sora mea să ne batem cu băieţii de la bloc, că îi va pune el la punct pe obraznicii care nu ne lăsau să ne jucăm şotron pe terenul unde ei jucau fotbal, pe cei care nu ne mai înapoiau jucăriile sau care ne pârau tatălui meu că am plecat din faţa blocului (lucru interzis categoric). (more…)

Facem un foc de tabără?

Duminică după-amiază. Afară este o căldură nebună, iar eu am de gând să mă plimb, să mănânc floricele de porumb cu caramel şi vată de zahăr, să beau un nectar de căpşuni cu banane, dar nu pot pleca până nu onorez o leapşă primită de la Raluca, mai ales că are foarte puţine întrebări.

1. Faceţi mişcare în fiecare zi ?

Oare există om sănătos care să nu facă mişcare? Bine-nţeles că fac, deşi tot mai puţină, pentru că blogul mă ţine pironită în fotoliu până amorţesc. Dar mă mişc până la baie, până în bucătărie, de multe ori prin dormitor… 😛

2.Ce sporturi practicaţi şi cât de des?

Apoi maică, pe vremea mea jucam baschet şi volei, alergam mult, mergeam cu bicicleta, înotam… Acum obosesc şi când alerg după troleibuz(tutunul este de vină), dar dacă prind o minge tot îmi fac de lucru cu ea câteva minute. (more…)

Spirale cu gust de copilărie

În decurs de câteva zile am primit două lepşe diferite, ambele despre copilărie. Prefer să fac o combinaţie, un 2 în 1. Voi începe cu întrebările din leapşa de la Alyz şi Zdwuby şi voi încheia cu cea primită de la Emil şi Aura.

1. Ce trăsnaie îţi vine în minte de pe acele vremuri ale copilariei?

Eu şi sora mea ne amintim cu mare plăcere de ziua în care am scos pământul din ghivecele de flori, l-am amestecat cu apă şi ne-am uns pe corp cu noroiul rezultat. Am povestit motivele aici.

2. Care erau jucărioara şi jocul preferate in copilarie?

Jucăria cu care eram în stare să şi dorm era mingea ( trebuia înlocuită des, pentru că nici atunci nu erau mai bune decât acum, deşi cumpăram din cele scumpe). Jocul meu preferat era “cărămizile”, joc la care puteam să alerg mult, avea şi minge, dar mai ales pentru că era de echipă.

3. Ce sentimente ai păstrat de-a lungul timpului din copilărie?

A, nu v-am spus? Eu încă mai sunt copil, cu toate sentimentele unui copil. 😛

4. Ce crezi despre generaţiile de copii de astăzi? (more…)