Skip to main content

Happy Weekend 16

Vă ofer pentru început o cafeluţă, într-un decor adorabil pentru împătimiţi.

 

Dacă preferaţi ceaiul, vă stau la dispoziţie cu mare plăcere, este deja pregătit.

 

Din ciclul “să ne distrăm pe seama glumelor cu bărbaţi”, astăzi am câteva întrebări şi răspunsuri:

 

De ce ne pare rău când doi bărbaţi aflaţi într-un BMW care circulă cu viteză mare se ciocnesc de un zid?

Pentru că este o mare risipă. Ar fi încăput 5 bărbaţi.

 

Cum pot fi catalogate femeile care se consideră egale cu bărbaţii?

Aceste femei sunt clar lipsite de ambiţie. Read More

Şi-au asumat un mare risc

Sunt oameni tineri, plăcuţi, au o familie frumoasă, se iubesc şi ştiu să se respecte, se cunosc bine şi sunt uniţi în toate împrejurările vieţii. Un singur lucru le umbrea fericirea. Nu aveau copii. Dar aveau o casă cochetă, bine îngrijită, prieteni cu care plecau în concedii şi o afacere care mergea bine. Au pornit-o cu mulţi ani în urmă, făcând un împrumut la bancă şi girând plini de încredere cu casa.

Comenzile  veneau una după alta, începuseră să devină cunoscuţi, angajaţii erau mulţumiţi de salarii, ei erau mândri că reuşiseră. Nu erau risipitori, nu făceau excese de nici un fel, trăiau o viaţă calmă şi plină de armonie. Read More

Rebelul folk-rock

Am fost la un singur spectacol de-al lui, în Ploieşti, prin 1986 şi de atunci i-am rămas admiratoare înfocată, deşi peste el s-a cam aşternut uitarea, odată cu moartea sa prematură, în anul 2000. Excepţie fac concertele folk organizate anual de ziua artistului, 21 septembrie.

Nu îmi aduc aminte nici măcar dacă spectacolul s-a ţinut la Teatrul Toma Caragiu sau la Casa de Cultură a Sindicatelor, pentru că imaginea pe care o păstrez în memorie este legată strict de Vali Sterian şi a sa Companie de Sunet. Am stat în primul rând şi nu mi-am dezlipit ochii de la ei pe tot timpul spectacolului, am cântat alături de ei, mi-au zâmbit şi mi-au făcut cu mâna. Read More

Care este secretul?

Îmi tot fac planuri pentru vara anului viitor, planuri fanteziste dacă ţin cont de situaţia financiară actuală a familiei mele. Îmboldită de cele citite pe la alţii, optimistă şi visătoare din fire, sper ca anul viitor să fie mai rodnic, cu griji mai puţine, să ne permitem mai mult decât o ieşire la un blogmeet, o plimbare la Parcul Bucov sau o seară prin cartier, cu soţul meu.

Aş vrea mai mult de atât. Poate câteva zile măcar cu cortul la munte sau la mare, cu un pic de noroc.

Vorbeam ieri cu o prietenă despre oamenii care reuşesc să facă economie, să strângă bani din nimic, din puţinul pe care îl au. Cred că sunt destul de puţini cei care pot face asta. Încerc şi eu din toate puterile să pun bănuţi deoparte Read More

Nu doar baba suferă la frumuseţe

Proverbul spune că “baba suferă la frumuseţe”, fără să ţină cont de fetele tinere, ba chiar, mai nou, şi unii bărbaţi, care suportă diverse tratamente pentru a arăta bine. Eu am descoperit că pot şi vreau să îndur(sau măcar să încerc) anumite suferinţe fizice pentru a arăta mai bine, pentru a sfida natura, pe la vreo 16 ani, când mi-am făcut şuviţe blonde(arătam groaznic, dar nu îmi dădeam seama). Tot în acea perioadă m-am epilat pentru prima şi ultima dată folosind ceara, încercare pe care nu am dus-o la bun sfârşit din milă pentru propriul meu corp imbracat in lenjerie intima sexy.

Pe la vreo 19 ani mi-a venit ideea să îmi imit prietenele şi să mă pensez, operaţie destul de dureroasă în primele luni, până când m-am acomodat.

A urmat tatuajul pentru care am suportat câteva ore dureri destul de mari, mândră că nu scot nici un sunet, că nu ma vait şi vreo patru găuri în urechea stângă, pentru a fi în pas cu moda.

Citeam în acea vreme prin revistele pentru doamne că tenul gras, adolescentin, poate fi întreţinut, îngrijit gratis, pregătind o oală cu ceai din diverse plante cu efecte curative. Read More

Aspiraţii

Vă povesteam eu că Absurdistanul este aici, că nu mă interesează politica, vă spuneam despre viitorul sau fostul primar, despre maculatura cu care invadaseră oraşul în campanie, despre modul dezagreabil prin care au ales să se facă remarcaţi. Nu mă interesează de fapt cine este preşedinte,  de ce este preşedinte, nu mă interesează bârfele despre sinucigaşi sau miniştrii plagiatori, nu vreau să ştiu prea multe despre lovituri de stat, primari, guvern, partide politice sau deputaţi.

Ceea ce mă interesează este să ieşim din rahatul în care suntem, să trăim omeneşte, să ne putem creşte copiii sănătos, într-o ţară curată, fără hoţi şi fără datorii. Aş vrea să termine cu minciunile, cu corupţia, cu pisica moartă aruncată din curte în curte. Ideal ar fi să ne poată oferi locuri de muncă stabile şi bine plătite, Read More

Vino să îţi arăt Muzeul Ceasului…

Kadia m-a provocat la o leapşă pe care nu sunt convinsă că o voi putea duce la bun sfârşit. Ar vrea să ştie care sunt cele 10 locuri din oraşul meu pe care le-aş recomanda unui prieten venit în vizită din alt oraş sau din străinătate.

Deşi iubesc nespus Ploieştiul, deşi mi se pare un oraş frumos, nu ştiu dacă voi găsi destule obiective de vizitat.

Încep cu Muzeul Ceasului, pe care îl consider reprezentativ (cu poza furată de la Ana Q). Unic în România, muzeul ascunde adevărate opere de artă orologică. Read More

Viaţa este afară

Viata este afara! Cerul limpede ca apa dintr-un bazin de înot, soarele încălzind pielea înfiorată, frunzele mişcându-se lent la adierea vântului, ca într-un dans domol, toate anunţă acele dimineţi senine, în care îmi doresc să plec departe, să rătăcesc fără ţintă printre oamenii grăbiţi, să văd locuri frumoase, în care să îmi încarc bateriile.

M-a trezit soarele. A încercat să mi se strecoare pe sub gene, mi-a dezmierdat obrajii, mi-a trimis un vis reconfortant. Nerecunoscătoare, i-am întors spatele încercând să mai dorm, mi-am acoperit ochii Read More

Pentru blogării începători

Pe lista mea de lucruri pe care nu le făcusem în viaţa asta era şi să scriu pe un blog feminin. Vienela e într-o dispoziţie nasoală azi (io cred că-i perioada aia, da’ ea n-o să recunoască) şi m-a rugat să scriu un articol la ea pe blog. N-aş fi acceptat dacă nu mi-ar fi dat tot ea subiectu’ de dezbatere şi anume setea de trafic a blogărilor începători.

Începem cu clasica pe vremea mea, când am început io să scriu mai exact, nici n-am avut habar că se poate monitoriza traficu’. Mai mult, aveţi cuvântu’ meu că vreo doi ani n-am avut habar de traficu’ pe care-l am şi nici nu mă interesa prea tare. Scriam şi atât.

Amu, din prima zi, blogăru’ îşi pune analytics şi stă cu mausu’ pă bumbu’ de refresh, aşteptând o minune – mai exact ceva salt spectaculos de trafic. Not gonna happen, vorba românului, pentru că ghici ce? În timp ce tu îţi măsori traficu’, alţii caută subiecte de scris, citesc ştiri, alte bloguri, studiază oamenii din jur, natura, fac fotografii şi alte chestii. Scriu şi publică, asta aduce trafic, nu monitorizarea lui.

Mai e partea aia cu nu sunt vizibil în google. Ok, în afara situaţiei în care scrii tehnicalităţi sau anunţuri, de ce dracu’ ai vrea să fii pe prima pagină în google? Traficu’ blogului se bazează pe vizitatori care revin să te citească, nu pe ăia care dau peste tine din greşeală.

De ce nu vin cititorii? Dacă îţi pui întrebarea asta după două luni, cum face Vienela (în care a reuşit să adune o medie de 100 de vizitatori unici pe zi, btw), greşeşti profund. Pentru că dacă ar continua trendu’ de adunat 50 de unici pe lună, într-un an ar face 600, ceea ce e mai mult decât ok. Spre comparaţie, talentirosit.ro, blog cu o vechime de trei ani jumate şi peste 2500 de articole scrise are o medie de 8-900 de unici pe zi în vacanţă. Trafic cu care eu sunt mulţumit!

Concluzia pe care trebuie să o trageţi de aici e să nu mai puneţi traficu’ înaintea celorlalte lucruri legate de blogul vostru. Nu mai staţi cu ochii cât cepele pe contoarele de trafic, când ar trebui să scrieţi! Dacă v-aţi făcut bloage pentru bani, renunţaţi acum, să nu fiţi dezamăgiţi peste un an-doi! Dacă vi le-aţi făcut pentru că vă place să scrieţi, scrieţi! şi lăsaţi la o parte prostiile care nu fac decât să vă distragă!