Skip to main content

Rochia albă de pe plajă

Robert strivește sub talpă chiștocul, privește în jur și atunci simte cum inima îi stă în loc. Pe stânca din apropiere flutură o rochie albă. Femeia își ține brațele întinse către abisul de sub ea, pregătită să se lanseze în zbor spre nicăieri. Fără să-i pese că ar putea aluneca pe iarba umezită de rouă sau că sinucigașa l-ar putea trage spre stâncile înverzite, Robert aleargă într-un suflet și își încolăcește mâinile pe mijlocul subțire. Tremură tot de emoție, chiar și după ce se asigură că femeia este în siguranță, departe de stâncile care i-ar fi curmat într-o clipită viața.

-Este o zi prea frumoasă pentru a muri și-ar fi păcat să pângărești plaja superbă de sub noi.

sursa foto trenda.ro (more…)

Izolatii fonice

Noi, oamenii, gresim deseori punand accent in primul rand pe izolatii termice de cea mai buna calitate. Nu le neg nici o clipa importanta, caci pentru a ne pastra sanatosi e necesar sa avem conditii bune de trai, sa dormim la caldura, departe de ploaie, de vant, de ger, de canicula. Totusi, consider ca atunci cand ne izolam casa, este important sa ne gandim si la izolatii fonice, deoarece psihicul este la fel de sensibil (daca nu cumva chiar mai sensibil) ca si fizicul. Va spun cu sinceritate ca eu nu mi-am dat seama de acest lucru pana cand nu m-am mutat, in urma cu zece ani, in acest apartament.

Acum am vecini de o veselie iesita din comun, oameni carora le place sa se distreze si in fiecare zi, daca li se iveste ocazia. Iar ocaziile nu lipsesc. Nu am nimic impotriva. Oamenii sunt liberi sa se relaxeze, sa asculte muzica, sa faca gratare etc. Eu sunt suparata strict pe faptul ca ai mei nu s-au gandit si la izolatii fonice atunci cand au renovat apartamentul, in asa fel incat sa ma pot odihni atunci cand doresc, sa pot scrie fara sa ma intrerupa strigatele barbare ale copiilor sau vreo melodie de dor si jale cantata live in curtea de la coltul strazii. (more…)

Doi ani de fericire

Strada este un loc deopotrivă frumos și periculos. Primejdii găsești la tot pasul, așa cum găsești, dacă ești atent, și bunătăți. Am învățat asta când eram de-o șchioapă, obligat fiind de viața care m-a aruncat lângă un tomberon. Singur, speriat și înfometat, îmi petreceam timpul apărându-mi teritoriul de oamenii îmbrăcați cu veste reflectorizante, de dulăii care îmi arătau colții ascuțiți, de săracii care cotrobăiau, cu bețe în mâini, printre gunoaiele din ghenă. Uneori mă ascundeam în boscheții de lângă “apartamentul” meu. Așa a fost și-n ziua când i-am auzit, pentru prima dată, vocea.

-Țurică, pui mic, hai mai aproape, că vreau să îți fac o poză! Haide, vino fără teamă, muțunel mic! Ești cea mai dulce și mai frumoasă ciocolată pe care am văzut-o vreodată!

Am știut din prima clipă că ne vom înțelege perfect. Intuiția mi-a spus că pot lăsa (more…)

Role pentru carucioare industriale

Mai intoarce, Doamne, roata, sa-mi mai vad o data soarta… Dar daca roata nu ar fi fost inventata? Care ar fi fost soarta omenirii? E destul de simpla si trista lumea pe care mi-o imaginez fara de roti, caci nu ne dam seama de importanta lucrurilor decat atunci cand nu le avem. Cel mai probabil nu ar fi existat progres vizibil, nu am fi avut industrie, nici confort, nici nimic. Am fi umblat pe jos, distantele intre diferite zone ale pamantului ni s-ar fi parut de nestrabatut, iar obiectele care astazi ni se par indispensabile nu ne-ar fi lipsit, pentru ca nu ni le-am fi putut imagina. Am fi trait, in schimb, foarte greu, ne-am fi chinuit la fiecare pas facut prin viata si am fi blestemat probabil soarta care a facut sa ne nastem in vremuri atat de dificile.

Celor care sunt nemultumiti, desi au cele mai bune conditii de trai, le reamintesc un lucru: viata ar fi fost cumplita daca nu ar fi existat rotile, fie ca vorbim despre roti de masina, roti pentru carucioare industriale, rotite de ceas, roti pentru diverse echipamente de transport sau chiar banalele roti montate la fotolii ori la masutele de cafea. Pentru orice fel de roti necesare la carucioare industriale, va sfatuiesc sa intrati pe site-ul https://www.tente.com/ro-ro/, un loc unde rotile sunt impartite pe diverse categorii (more…)

Jurnal de femeie simplă (pagina 106)

Astăzi (6 mai 2017)… mă uit cu drag la brățara abia cumpărată. Oare pe unde o voi plimba? Cu drag mă uit și spre cărțile care așteaptă să fie citite. Când le va veni rândul? În teorie aș avea timp să termin una chiar acum, în timp ce sorb dintr-o cafea pe jumătate leșinată. Practic, prefer să scriu pe blog. Am descoperit că mă amuză grozav recitirea paginilor de jurnal din anii trecuți.

Mă gândesc… că lenea de a mă aranja singură m-a costat 50 de lei ieri – ojă semipermanentă, manichiură french, bla bla. Ei bine, din cauza unei cliente care a întârziat, s-a decalat programul și domnișoara manichiuristă a fost nevoită să se grăbească, mai ales că astăzi merge la o nuntă. Rezultatul este catastrofal: unghiile mele arată de parcă au fost mânjite cu ojă de un copil plictisit.

Sper… să ducem planul până la capăt data viitoare când ne decidem să plecăm la munte. Acum câteva zile, pe la 4 dimineața, (more…)

Citate din cărți – Toate poveștile au fost deja spuse

Nimic nou sub soare. De câte ori ai auzit sau chiar folosit această expresie? În urmă cu vreo trei sau patru ani, dintr-un senin de vară parfumată, în mintea mea a luat naștere o poveste despre care îmi imaginam că ar putea rupe gura târgului. Construiam intriga în gând, îmbrăcam personajele și le pregăteam replici, adunam cuvânt lângă cuvânt, convinsă fiind că-s primul om de pe pământ care s-a gândit la așa ceva. După numai câteva zile, întâmplarea mi-a scos în cale o pagină de wikipedia în care am descoperit tocmai ideile de bază ale poveștii ce mă bântuia, transpuse într-o carte de succes. Mi-am spus că viața e tare ciudată. Cum este posibil ca, la o distanță de zeci de ani, doi oameni complet diferiți, pe care nu îi unește nimic în realitate, care nu au auzit unul de celălalt, care trăiesc în colțuri diferite ale lumii, să aibă exact aceeași idee, să imagineze amănunte mai mult decât asemănătoare pentru o ficțiune?

Atunci m-am blocat. Ce sens are să mai scriu, dacă mi-a luat-o altul înainte și a făcut-o cu talent? Ca să nu mai vorbim de faptul că aș fi putut fi oricând acuzată de plagiere. Astăzi aș opta probabil pentru continuare, stimulată fiind de citatul următor: (more…)

Panseluță, Bărbat din Flori

De când cu reclamația la poliție, crescuse mult faima lui Panseluță, Bărbat din Flori. Nimeni nu știa dacă Flori se referea la localitatea cu acest nume, la celebra expresie rușinoasă ori dacă așa se numise mama lui și nimeni nu îndrăznea să întrebe, de teamă că se va alege cu vreo plângere, așa cum pățise biata Nona X. Singur și de bună voie publicase apoi în ziarul local reclamația, convins fiind că va fi decorat imediat cu ordinul Păpădia Urbană sau măcar cu medalia Spiritus Civicus.

Domnule Comandant,

Cu profundă și justificată indignare cetățenească vă aduc la cunoștință următoarele fapte: în data de 01. 05. 2017, numita Nona X. și-a plimbat animalul (în speță câinele) pe trotuarul drept (cum vii dinspre centru) al străzii Îngăduinței și i-a permis acestuia (câinelui) să urineze pe o biată păpădie. Recunosc faptul că păpădia creștea prin asfalt, nu era a mea personal și stropirea ei nu mă afecta cu nimic, însă nu mi se pare legal și nici moral ca un câine să aducă o asemenea jignire unei flori care crește pe pământ de atâta vreme și care, prin faptul că trăiește, aduce mari beneficii aerului pe care îl respirăm noi toți, cetățeni ai acestei urbe. De aceea vă rog, domnule comandant, să tratați cazul cu maximă seriozitate (more…)

O zi de tot norocul

Se spune că norocul și-l face omul cu mâna lui, însă uneori viața insistă să-i contrazică pe cei care cred în legătura dintre mână și noroc. La nevoie poate fi folosit și piciorul, vă garantez. Pe 1 mai, în cinstea unei sărbători care nu îmi spune mare lucru, dar care îmi dă motive să ies din casă și să mă bucur de natură, de oameni, de familie, am mers la țară, să facem un grătar. După masă, în timp ce stăteam pe un scaun și mă uitam la Mihai cum juca șah cu tatăl său, m-a izbit un miros groaznic. L-au simțit și ceilalți. Nu știu cum, unde și când, dar călcasem într-un noroc uriaș. Noroc de om bine hrănit. Așa a început totul.

Mai târziu am ieșit pe coclauri, cu gândul de a vedea moșia familiei, pe care nu reușisem încă, în zece ani, să o vizitez. Nici alții nu călcaseră pe acolo în această perioadă. Vegetația crescuse sălbatic, nederanjată de mâna ori de piciorul omului. Dar, până să ajungem pe terenul ce aparține familiei, am străbătut un câmp. Cât vedeai cu ochii, pășune. O singură balegă stătea, stingheră, între ierburi și flori de păpădie. În ea a reușit nepoata să calce cu toată talpa, spre amuzamentul nostru. Noroc că (more…)

Interfoane de la Electrogrup Proinstal Invest

Am petrecut ziua de 1 mai într-un cadru aparent rustic, undeva la margine de oraș, acolo unde zona de vile abia construite se împletește armonios cu o altă zonă, despre care nu mi-aș fi imaginat vreodată că poate supraviețui atât de aproape de civilizație. Despre sălbăticia acestei zone voi povesti în alt articol. Astăzi vreau să aduc în discuție un subiect care ar trebui să ne intereseze pe toți, fie că locuim la bloc, fie că avem vile: Interfoane. De ce să vorbim despre interfoane? Pentru că în decurs de două zile mi s-a întâmplat să văd cum oameni din categorii sociale diferite pun același accent pe siguranță, pe securitatea casei și a familiei, iar acest lucru se poate realiza foarte ușor prin folosirea unor interfoane bune.

În zona de vile despre care aminteam mai sus, multă lume se adunase la o poartă pentru a discuta despre achiziționarea de noi interfoane. Să nu mă întrebați ce motive aveau să le schimbe pe cele vechi. Probabil își doreau ceva mai modern, mai eficient… Am auzit un nume – Electrogrup Proinstal Invest și am înțeles că majoritatea luase decizia de a cumpăra interfoane de la această firmă. Coincidență sau doar recunoaștere a unei firme bune, care oferă servicii de instalare și întreținere a sistemelor de acest fel, iată că aseară, în ședința de bloc, s-a discutat despre achiziționarea altor interfoane, (more…)

Trăim iluzii

A fost o perioadă în viața mea când mă jucam mai des, când îmi plăcea să combin idei și cuvinte, când mă delectam cu scrierile de pe alte bloguri, când nu mi se părea că ar fi pierdere de timp căutarea și descoperirea de noi prieteni. Apoi a venit ziua în care mi-am dat seama că totul este doar o iluzie. Una plăcută, care poate satisface anumite orgolii, însă doar o iluzie, în definitiv. Mai târziu am uitat iar. Și-am început să mă bucur de ceea ce scriam cu ani în urmă.

O tentativă (cam palidă, ce-i drept) de haiku, mi-a luminat zâmbetul astăzi. Cât de naivă și fericită eram! Și cât adevăr se ascundea în spatele unor cuvinte pe care, cel mai probabil, le-am înșiruit doar pentru că adunau numărul potrivit de silabe – 5, 7, 5. Unii îmi aplaudau evoluția, alții probabil mustăceau când mă întorceam cu spatele. Doar eu trăiam iluzii.  (more…)