Skip to main content

Omul, animal înzestrat cu raţiune?

Omul, acest animal înzestrat cu raţiune, este pe cale să se piardă, căci nu îşi mai poate stăpâni pornirile. Patima cu care reacţionează ar putea fi canalizată spre scopuri cu adevărat utile, dacă omul ar găsi în el puterea de a vedea ce este pe cale să devină. Cu fiecare zi ce trece sunt mai mirată, mai confuză, mai înfricoşată. Observ cu stupoare că orice lucru nou apărut, oricât de mărunt ar putea părea la o primă vedere, ne dezbină, ne transformă în fiare pregătite de luptă. Ce anume ne mână în războaie verbale interminabile, soldate cu injurii, cu rupturi ale unor vechi prietenii, cu acuze mai mult sau mai puţin fondate, cu discreditări mai mult sau mai puţin justificate?

Încremenită în mirare, privesc în jur şi îmi dau seama că nu mă pot mira îndeajuns de toate câte sunt. Cum mama dracului e posibil ca oamenii (fie că se cunosc, fie că nu) să îşi arunce tot felul de mizerii, doar pentru că nu gândesc la fel, doar pentru că ceilalţi au alte opinii? Când în discuţie sunt treburi importante pentru întreaga omenire, pentru familia omului sau chiar pentru propria lui persoană, îl înţeleg (chiar dacă nu îl aprob) dacă se lasă stăpânit de patimi şi îşi varsă năduful pe primul ieşit în cale. Dar cum mama dracului, omule, ai ajuns să te certi pentru o listă de cărţi? Unde îşi este raţiunea, omule?

A pornit ca o joacă pe facebook. Un soi de leapşă virtuală. Omul tăguit pe facebook trebuia să facă o listă cu zece cărţi care l-au impresionat, care i-au schimbat gândirea şi viaţa. Unii au răspuns provocării şi au dat leapşa mai departe, alţii au refuzat să răspundă, motivând că zece cărţi înseamnă prea puţin sau chiar că joaca aceasta este pentru cei ce vor să pară culţi. În replică, cei care deja făcuseră lista i-au atacat virulent pe adversari. Oamenii s-au împărţit iar în două tabere. Ce îi mână pe ei în luptă?

Nu pricep. Să fie plictiseala? Să fie oboseala omului modern? Să fie frustrările de tot felul, acumulate în timp, pe nesimţite? Să fie dorinţa de afirmare? Din ce alte motive ajung oamenii să îşi consume energia în certuri inutile, interminabile, ticăloase? Orice nimic împarte oamenii în tabere, îi face să se mânjească unii pe alţii, iar eu nu pot cuprinde cu mintea toată această sminteală. Au fost pozele făcute în lanurile de rapiţă, au fost găleţile de apă turnate în cap, acum sunt listele de cărţi (ca să aduc vorba doar de cele mai mari conflicte tembele din ultimele câteva luni).

Omule, trezeşte-te la realitate! Îţi scapă din vedere lucrurile cu adevărat importante, omule! Ce-ţi pasă ţie dacă ceilalţi se pozează în rapiţă, îşi toarnă apă (gheaţă, flori, rahat…) în cap sau fac liste cu cărţi? Ce-ţi pasă dacă nu face toate astea, dacă nu se aliniază tendinţelor? Chiar nu mai putem trăi într-o aparentă armonie, comportându-ne civilizat faţă de alţii, acceptându-le micile plăceri ce le înfrumuseţează viaţa? Chiar aşa mic a devenit pământul?

Comments
  • Radu September 3, 2014 at 12:22 pm

    Or fi de vină E-urile din mâncare. Sau poate iodul din sare.
    Oricum problema trebuie cercetată intens sau trataă ca atare.
    Cum deja mi-am depăşit competenţa prefer să mă aşez în banca mea! 🙂

    • Radu September 3, 2014 at 12:25 pm

      tratată am vrut să scriu dar văd că şi pe mine mă afectează. dă de gândit. 😉

    • Vienela September 3, 2014 at 12:32 pm

      Uite ca nu m-a dus gandul la shaorme si alte chestii relativ nou aparute la noi… :))) Sa le dam cercetatorilor de lucru, in acest caz… 😀

  • Vladen September 3, 2014 at 12:27 pm

    Pai fiindca fututul de grija altuia este sport national, prestat cu mare pasiune de foarte multi membrii ai natiei romane. 😀

    • Vienela September 3, 2014 at 12:35 pm

      :)))) Deci vrajeala cu oina ramane un simplu mit de adormit copiii.

  • Diana September 3, 2014 at 12:41 pm

    Oh, ce suparata esti! Nu merita! Nu scrii ca altele sunt chestiuni cu adevarat importante?!
    Si nu te mai mira! ‘Ca faci riduri pe frunte! 🙂 Merita?! 🙂
    🙂 Am dat fuga sa vad ce-ai scris cand am vazut semnul ? in titlu! :)))

    • Vienela September 3, 2014 at 12:44 pm

      Nu sunt deloc suparata, ci doar peste masura de uimita. Am tot mai des impresia ca oamenii s-au scantit la cap, daca se cearta asa urat pentru tot felul de tampenii.

  • Cuvânta September 3, 2014 at 3:49 pm

    Scandalul asta l-am ratat. Asa se formeaza identitatile in multime, Vienela. Unul zice alba, altul zice neagra, ca lumea sa ii observe, sa reactioneze.
    Iar cei care nu ne bagam, ce avem cu cei carora le place razvratirea si razboiul?

  • Aniela Deby September 4, 2014 at 2:57 am

    Se pare ca a devenit foarte mic 🙂

  • Adriana September 4, 2014 at 9:12 am

    ..mda, am senzaţia că in curând nu doar că voi pica intr-o mutenie totală, ci voi fi doar observator invizibil. A avea o altă opinie, de cele mai multe ori, înseamnă a te lungi in multe explicatii inutile. Depinde de noi să nu lungim subiectul. Am simtit asta pe pielea mea şi am descoperit, in mod plăcut, că oamenii pot comunica frumos şi dacă nu au aceeasi părere într-un anume subiect, fie el cel despre cărti sau altul.

  • Javra September 12, 2014 at 2:43 pm

    Iată încă un motiv pentru care nu prea reacţionez la o leapşă. În legătură cu cărţile, am relaţiile personale cu ele, foarte strânse. Mai întâi doar le cioteam. Apoi am început să le cumpăr şi să le citesc. Fiindcă mă costau prea mult, am început să văd cum se fac şi am citit, în continuare. Şi, deodată, să aleg doar 10 dintre ele, după ce am citit tone?! Păi cărţile ne provoacă trăiri, iar viaţa noastră e formată din trăiri. Cum să aleg numai câteva ceva din viaţa mea?

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.