Skip to main content

Balbaiala. O şli…, şli…, şli…

Bâlbâiala, această tulburare a vorbirii, o cunoaşteţi şi voi, aţi întâlnit-o la oameni cunoscuţi sau necunoscuţi care, mai ales pe fondul unor emoţii, nu reuşesc să articuleze bine cuvintele, repetă sacadat silabe şi fac pauze în vorbire. Această tulburare poate avea efecte negative asupra celor afectaţi, determinând complexe de inferioritate.

Avea tatăl meu un coleg de servici, prieten de vânătoare şi de pahar, care se bâlbâia îngrozitor, repeta silabele de la începutul cuvintelor, mai ales când era băut sau nervos. Uimitor este că nu se bâlbâia deloc când încerca să cânte.

Şi le plăcea să cânte. Îmi amintesc cu nostalgie cum răsuna melodia “Aşa beu oamenii buni”- a fraţilor Petreuş  şi “Lino, Leano”- a Ioanei Radu, cântată de 7-8 bărbaţi într-un apartament, însoţită de chicotelile copiilor care trăiau viaţa ca pe o mare aventură, ca pe o distracţie interminabilă.

Mult le mai plăcea să îşi serbeze zilele de naştere la restaurant cu prietenii şi familiile, să mănânce fripturi şi să bea băuturi tari, cum era Şliboviţa, un soi de ţuică de prune dublu distilată.

Aşa se face că într-un an, de ziua prietenului bâlbâit, la restaurant fiind, omul a vrut să îşi cinstească prietenii cu băutura lor preferată. A chemat ospătăriţa şi i-a spus: -Dă-ne la toţi câte o şli…, şli…, şli…, dă-ne rom la toţi. Multe hohote de râs au perturbat liniştea localului din cauza neputinţei sale de a pronunţa cuvântul şliboviţa şi a deciziei de a comanda altă băutură, al cărui nume să îl poată articula.

A rămas de pomină întâmplarea, încă ne mai distrăm cu această amintire.

 

Comments
  • arakelian June 22, 2012 at 6:40 am

    sa te uiti la filmul Discursul Regelui. L-am adorat.
    Un film ieftin, fara multe efecte speciale, cu cativa actori, dar cu un substrat psihologic ce ne ridica parul de pe spate, cu influenta istorica, cu imagini culese si presarate din arhiva BBC. Un film despre un rege, emotiv, si cu usor tic de vorbire.
    Un film, despre o copilarie trecuta si carentzele ei.

    • Vienela June 22, 2012 at 4:50 pm

      Am auzit de el, dar nu l-am vazut inca. Imi voi face timp zilele astea sa ma uit. Multumesc. 😉

  • Vladen June 22, 2012 at 7:28 am

    Eu m-am balbait si inca ma balbai cand sunt beat, bolnav, suparat. Exista diverse tehnici sa fie tinuta sub control, iar treaba cu cantatul e stiuta si e folosita ca tehnica. Esti invatat sa-ti canti cuvantul in cap. Asta te forteaza sa faci o pauza intre gandit cuvantul si actiunea de a vorbi/articula (unde-i de obicei problema). Functioneaza binisor, dar sunt unele silabe care pun probleme deosebite de genul “po” sau “pa”. Pentru un rus asta e cam problematic :)). Dar pachetul de tehnici (nu toate tin la toata lumea, trebuie aleasa cea care merge) e foarte eficient. Singurele momente in care nu tine este cand pierzi cumva controlul (nervi, alcool si alte alea).

    • Vienela June 22, 2012 at 4:53 pm

      Am un prieten care s-a straduit atat de mult(fara ajutorul nimanui), incat dupa vreo 5 ani a reusit sa scape aproape total de problema. Se mai balbaie cand este nervos sau beat, cum spui si tu. Dar nu am cunoscut om mai ambitios si mai orgolios decat el.

  • Probiu June 22, 2012 at 7:42 am

    :))) Mi-ai facut ziua mai frumoasa! Rad ca tembelul in fata calculatorului :))

    • Vienela June 22, 2012 at 4:54 pm

      Sa stii ca si eu radeam, desi nu este de ras cand oamenii au asemenea probleme, dar a fost atat de amuzant momentul…
      Baiatul meu a batut vreo zece copii la scoala pentru ca radeau de un prieten de-al lui, care este balbait. :))

  • Aniela Deby June 22, 2012 at 10:25 am

    :))Saracul om..a comandar rom in loc sa comande slibovita:P Dar daca nu comanda nimic,nu era mai rau?:))

    • Vienela June 22, 2012 at 4:56 pm

      Normal ca nu puteau sta pe uscat. :)) Daca nu comanda el, se ocupa altul de umplerea paharelor. Le placea si romul, ca era tot tarie. :))

  • adelinailiescu June 22, 2012 at 12:07 pm

    Eu cand sunt obosita nu ma balbai dar inversez literele intre ele, scot numa perle: marte artiale, scaun cu om la cap, blatite cu cranza, volitist pigilent…
    Daca mai era omul si rarait, cum mai cerea un lom?Am o nepotica raraita care-mi spune Blonda(desi sunt bruneta) si care m-a parat la toata lumea ca” ale blonda un soalice pa bulan” fiindca imi intrase un soricel pe hornul sobei…:)

    • Vienela June 22, 2012 at 4:59 pm

      :)) Simpatica nepotica!!! :)) Asta este gluma cu inversatul literelor? Mie imi este greu sa le inversez si cand sunt odihnita. :))
      Baiatul meu face combinatii intre cuvinte, de genul: pantofi si adidasi/pandidasi, Ionut si Jder/ Jderut… :))

  • Nice June 22, 2012 at 3:41 pm

    Tulburarea de vorbire se compenseaza fericit, in cazul de fata, cu prezenta de spirit. De fapt, fara ea e cam greu sa te descurci in viata…

    • Vienela June 22, 2012 at 5:00 pm

      Era intr-adevar(nici nu stiu daca mai traieste, ca s-a pensionat si a plecat la Moldova) un om cu prezenta de spirit, pe care a dovedit-o in multe situatii-cheie.

  • Alex June 22, 2012 at 7:57 pm

    =))amuzanta intamplare !

    • Vienela June 23, 2012 at 3:27 am

      Da, mai ales pentru cei care au fost acolo. :))

  • elly weiss June 23, 2012 at 8:38 am

    Desi pare o problema de logopedie frecventa, sau macar pentru ca se vorbeste mult despre, eu n-am intalnit pana acumdecat o singura persoana cu acest mic defect.
    Zic “mic” pentru ca omul nu e deranjat foarte tare si desigur ca si el a facut eforturi sa scape de ea… Nu a reusit in totalitate si nu cred ca mai reuseste, are vreo 55 de ani acum…
    Nu stiu, mie mi se pare usor amuzanta balbaiala si de fapt n-o percep ca pe-o problema, decat poate in cazul in care persoana ar avea dificultati mari in a vorbi…
    Prietenul tatalui tau cred ca era chiar amuzant.

    • Vienela June 23, 2012 at 8:43 am

      Mie imi plac oamenii cu mici defecte, sunt parca mai altfel. Dar unii sunt complexati de problema si asta ii face sa se balbaie mai tare, mai ales fata de persoane abia cunoscute.
      Era un om haios, care iubea viata.

      • elly weiss June 24, 2012 at 8:24 pm

        Pai sa stii ca si mie imi plac. Am aceeasi perceptie depre ei, ca si tine. Tipul asta se amuza singur de defectul sau. Se autoironizeaza. Ce e haios e ca si numarul de la masina il are special, adica intentionat ales. Cum crezi ca e? Aceeasi litera de 3 ori! :)) Ca o balbaiala 😉

  • Foto de inginer June 23, 2012 at 12:04 pm

    :))…s-au multumit cu rom, bun si asta !!! :))

    • Vienela June 24, 2012 at 8:46 am

      Nu stiu daca le-a placut la fel de mult, dar distractia a compensat…

  • zdwub June 23, 2012 at 5:26 pm

    :)) M’a facut sa rad acum cand citesc…daca eram la fata locului clar imi dadeau lacrimile de la ras:)) este o faza distractiva si o amintire de valoare:))

    • Vienela June 24, 2012 at 8:47 am

      Cred ca toti au avut lacrimi in ochi in momentul ala. :))

  • Hapi June 24, 2012 at 2:51 pm

    Din pacate e foarte greu sa tratezi afectiunile astea la maturitate
    Discursul regelui mi-a placut si mie

    • Vienela June 26, 2012 at 8:20 am

      Cred ca este imposibil sa le mai tratezi la maturitate. Este destul de greu si in copilarie…

  • Bolnav şi singur | Iubesc Viaţa July 15, 2012 at 5:50 am

    […] mai plăcute amintiri din viaţa mea de domnişoară. Este numele pe care îl purta nepotul unui coleg al tatălui meu, un băiat frumos, cu ochii de un albastru incredibil, care era de-o seamă cu […]

  • […] care ne priveau cu ochi sticloşi din perete. Însă  atmosfera acelei case era unică. Prietenul tatălui meu nu avea copii. Dar toţi copiii erau ai lui. În casa lor se adunau prietenii la chefuri, în casa […]

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.