Skip to main content

O clona, bunicul cel tanar si un italian potent

Avea dreptate baba Leana cand spunea ca urletul prelung al cainelui prevesteste moartea cuiva. Din nefericire, la nici doua saptamani de la noaptea in care am privit spre cer, asteptandu-ma sa vad o stea cum cade, bunicul meu s-a imbolnavit grav, a inceput sa horcaie infiorator, a cascat de cateva ori si a inchis, pe veci, ochii. Stiti cat de trista e viata fara un bunic, mai ales in zilele friguroase de toamna, cand vantul suiera pe la usi? Fara povestile lui vesele, nu-mi ramanea decat sa ma ghemuiesc intr-un pat, sa ma acopar bine cu patura si sa astept primavara.

Cei din jurul meu, vazandu-ma atat de trista, s-au interesat in stanga, s-au interesat in dreapta si, intr-un final, au aflat ca exista un loc in care bunicii sunt clonati, iar clonele trimise, contra cost, familiilor indoliate. Asa am avut ocazia de a-mi revedea bunicul, de a-l atinge si de a dormi alaturi de el cateva nopti (pe sicriul in care era ascuns). Bucuria nu a tinut prea mult. Am descoperit ca banii fusesera dati pe o clona ce nu semana intru totul cu originalul. Peripetiile prin care au trecut atunci cand au incercat sa schimbe clona sunt demne de asternut intr-o carte de povesti sf.

Viata bate filmul, dragii mei! Cand nu poti avea un bunic roman, te multumesti si cu unul venit din Italia. Asa s-a intamplat in cazul meu. Vazand ca nu e potrivit pentru familia noastra, vazand ca ar trebui sa ne schimbam toate obiceiurile si sa facem prea multe mutari, am preferat sa ducem inapoi clona, tanarul bunic Motan, si sa luam acasa un italian potent, care “domina”, un Ferroli alb ca spuma laptelui, cu care ne-am acomodat de indata. Singurele doua probleme sunt ca torc mai tare decat el si ca adorm prea repede atunci cand imi spune, in soapta, povesti.

Chiar si acum, in timp ce va scriu, simt cum ochii mi se inchid, cum ma indrept rapid spre lumea viselor, fericita ca am bunic nou, chiar si venit din tara unde pizza cea gustoasa creste pe marginea drumului (din cate am auzit). Va las, prieteni! Cu drag, a voastra simpatica Mita Biciclista!

 mita biciclista

Comments
  • rudia October 28, 2014 at 6:04 pm

    :-))))

  • Andra October 31, 2014 at 3:46 pm

    Simpatica povestea. La inceput chiar m-ai dat peste cap cu povestea atat de trista. Imi venea sa nu citesc pana la capat dar dupa ce am derulat un pic in jos pagina si am vazut ochii de felina m-am linistit, mi-am zis ca merita sa citesc pana la capat.

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.