Câinii fac parte din viața mea. Noutăți despre Bruno și Onix
Acesta nu este (nu ar trebui să fie) un blog despre câini, însă câinii fac parte din viața mea. Petrec alături de ei fiecare clipă, excepție făcând cele când merg la shopping sau cu treabă serioasă pe undeva. Este normal să scriu deseori despre aventurile lor. Uneori povestesc ce au mai făcut, alteori glumesc pe seama lor. Din când în când dau sfaturi serioase referitoare la creșterea și îngrijirea câinilor. Iată ce trebuie sa stii inainte sa-ti iei un caine. Citeste despre accesorii pentru câini.
S-a oprit Onixuța să miroasă un tufiș. Și a mirosit, a mirosit… până m-am plictisit. Hai, Onix, hai! i-am spus. Și-am auzit din spate un tânăr scoțian “Hiya pal!”. Bietul om, auzindu-mă că spun “hai“, și-a imaginat că l-am salutat.
Nu puteam nimeri doi câini mai diferiți unui de altul. Oricât ar fi castronul de mare, Bruno bea întotdeauna din mijlocul lui și reușește să facă baltă pe podea. Onix, in schimb, bea numai de pe margine, de parcă doar linge urme de apă.
Le-a cumpărat Mihai câinilor niște monstruozități împletite de la pet shop. Ceva foarte dur și lung învelit într-un șorici la fel de dur. De o jumătate de oră Bruno roade la porția lui, străduindu-se să o dea gata, pe când Onix, în tot acest timp, nu a făcut altceva decât să încerce să își ascundă recompensa în cearșafurile și pernele din pat.
Obișnuim să le dăm câinilor dentastix în fiecare dimineață, când ne întoarcem de afară. Aseară mi-am dat seama că am uitat să fac aprovizionarea. Știam că nu va urma o zi ușoară.
Ne-am întors din plimbare. Câinii agitați în bucătărie. Le-am dat alt soi de recompensă, cu speranța că voi scăpa ușor. Onix a luat biscuitul și a fugit. Bruno a întors capul într-o parte, refuzând. S-a așezat în șezi, convins că va primi ceea ce i se cuvine dacă stă regulamentar. Nu aveam de unde să îi dau, așa că l-am momit cu alte feluri de recompense. A plecat la culcuș tare supărat, fără să mănânce nimic.
S-a trezit Mihai și i-am povestit. Ne-am asumat, pe rând, sarcina de a ne imagina ce gândește Bruno.
-Am un gust în gură de parcă am mâncat pisici moarte (poate vrei să citești și articolul Ce facem când vedem o pisică moartă). Am nevoie de bățul ăla mentolat.
-Nu, că pisicile îmi plac. Am gust de morcov în gură (Bruno detestă orice fruct și orice legumă).
Câinii sunt parte din viața mea. Iată ultimele știri despre Onix și Bruno
Onix este un câine vioi, jucăuș, cu o poftă de viață incredibilă. Argint viu. Totuși, așa cum am văzut-o astăzi nu am mai văzut-o niciodată. Reacția ei din clipa în care a descoperit că a nins ar fi trebuit pusă în DEX (dicționarul explicativ al limbii române) în dreptul expresiei “explozie de bucurie”.
De ce tocmai astăzi nu am avut telefonul la mine?
Bruno, după o oră de alergat prin zăpadă. De fapt, unde trebuie să doarmă câinele? Are și zile când îi place mai mult afară. Când mergem la pădure greu îl conving să urce înapoi, în mașină, să ne întoarcem acasă. De asemenea vara, când apune soarele și el are culcuș la umbră, chiar și în curte. În rest, preferă căldura și confortul casei, mai ales dimineața, când e somnoros.
-Câinele l-am văzut, dar zăpada unde e?
-Nu mai e, că au călcat-o în picioare. Ce a rămas a mâncat Onix.
Nu că sunt ai mei, dar Bruno și Onix sunt chiar mai frumoși decât cei mai frumoși. Păi dacă nu îi laud eu, cine să o facă? Am învățat să le construiesc scară spre cer. Și să reinventez proverbe cu şi despre câini.
Am programat-o pe Onix pentru sterilizare. Pe 10 decembrie va fi ziua cea mare. Nu vreau să mai trecem prin ceea ce am trecut când cățeaua a intrat în călduri.
Dacă nu ai făcut-o încă, te invit să citești Povestea unui câine ciobănesc corb, o poveste tare dragă inimii mele.
3 thoughts on “Câinii fac parte din viața mea. Noutăți despre Bruno și Onix”