Părea să fie o zi ca oricare alta. Văpaia soarelui nu era mai rea decât ieri, vântul nu adia mai tare decât în noaptea ce trecuse, troleibuzul nu mergea mai repede decât de obicei. Doar ei, cei doi hoți de buzunare, erau nou apăruți în peisaj și tocmai ascundeau portofelul sustras din geanta unei doamne. Spiritul civic s-a trezit brusc în bărbatul care stătea pe scaun.
-Doamnă, vedeți că v-au furat portofelul!
Toate privirile s-au întors spre el. Nu era dornic să atragă în acest fel atenția, dar nici nu putea permite ca sub ochii lui să se întâmple așa ceva. A clipit și… în secunda următoare s-a trezit la capăt de linie. Șoferul îl scutura și îi spunea că trebuie să coboare. S-a frecat la ochi și a simțit imediat o durere cumplită. Troleibuzul se învârtea incontrolabil, soarele părea ascuns în ceață, iar durerea de cap îl făcea să fie confuz, să nu își amintească mare lucru.
A coborât în fața spitalului județean. S-a prezentat la urgențe și a povestit cum i-a atras doamnei atenția că pierde portofelul, cum a văzut privirile întoarse către el, cum i-a vâjâit pe lângă ureche pumnul chiar înainte să adoarmă. I-au făcut analize și au chemat poliția. A dat declarație și a primit un răspuns halucinant: nu îi vom găsi niciodată. Nimeni nu are curaj să depună plângere sau mărturie contra unor hoți care umblă cu gardă de corp după ei. Mergeți acasă, odihniți-vă și altădată fiți mai cu băgare de seamă.
Mă întreb și vă întreb: lăsăm jungla să coboare peste oraș? Lăsăm spiritul civic să adoarmă? Lăsăm hoții să faca tot ce vor?
Zilele trecute a fost arătat cu degetul un blogger care plagiază. Omul postează pe blogurile sale texte scrise de alții și lasă cititorilor săi impresia că el le-ar fi scris. Spre marea mea surprindere, extrem de puțini au fost cei care au luat atitudine, fie scriind pe bloguri, fie lăsând comentarii în care îi atrăgeau plagiatorului atenția că nu procedează corect. Răspunsurile lui sunt de-a dreptul halucinante, după cum veți putea observa mergând pe fir. Eu am încheiat discuția din momentul în care i-am spus “Nici valoare, nici onoare”.
Mă întreb și vă întreb: ne este teamă sau ne este indiferent atâta timp cât nu ne afectează personal?
Ei, Vienela…
Uite, am pus alaltăieri pe facebook un link către articolul despre plagiator, iar ieri o poză cu un fir din mustaţa motanului. Cred că nu e nevoie să spun care dintre cele două postări a trezit mai mult interes. :P
:D Am remarcat deja. Mi s-a parut sau la poza cu firul din mustacioara au comentat si scriitori?
Unul singur.
Iar la linkul cu plagiatul a comentat o singură persoană care activează în mediul editorial.
Restul lumii l-a ignorat; alde neica nimeni ca Iuliu Backsy pot plagia liniştiţi – li s-o fi părând că fură altă gâscă din altă traistă…
Pe de altă parte, nici cu FB-ul ăsta nu mai ştii ce să zici – ce văd unii şi ce văd alţii…
Dar orişicât… :P
Au reacţionat totuşi 2 traducătoare – la postările cu link la Backsy pe care le-am pus în pagini FB.
Uneori ma intreb daca nu cumva invinuim facebook-ul degeaba. Cum mama ma-sii Bruno primeste la o poza suta de like-uri, iar un text scris de mine nu aduna mai mult de 20 de like-uri? Chiar selecteaza fb ce trebuie sa vada oamenii sau oamenii selecteaza ce sa laicuiasca si ce nu?
Oricum, 2-3 reactii sunt mai bune decat niciuna. :)
Pozele sunt mai uşor de înţeles :D
Bărbatu-meu avea la facultate un profesor care zicea: “Acum o să vă explic şi pe limba boului.” După care începea să deseneze pe tablă. :P
Iar netul e plin de cititori de poze. :)))
Poate ne e coleg. Poate ne-a dat like. Poate avem schimb de linkuri în blogroll. Poate ne putem uita la alte articole, în loc să ne legăm de un blogger și să devenim nepopulari. Cum să-i zicem pe față ce părere avem noi despre el? Când noi suntem obișnuiți să pupăm pe toată lumea și să lăudăm, în comentarii și pe facebook, textele lor minunate!
Si de ce sa ne legam la cap daca nu ne doare? :D
m-a făcut vedetă madam cu cele două pisici în header la blog, dintre care una se linge în fund :))
:D Probabil astepta de la tine mai multe, tinand cont ca muncesti mai mult decat oricine in blogosfera.
madame cur de mâț probabil nu știe că habar nu am cine este acel Iulian :)) nu am vorbit niciodată cu el. am făcut doar o observație minoră pe Facebook legată de acel eveniment total neproductiv. nu are decât să aștepte de la mine câte vrea.
Hei, amirale, te rog frumos sa pastrezi decenta. Te rog!
Vienela s-a înşelat, De la unul ca tine n-am niciun fel de aşteptări.
Stai liniştit, musiu, dacă o să ajungi vreodată vedetă n-o să ţi se tragă în niciun caz de-acolo.
Da’ cum se face că ţi-ai găsit timp liber?
Nu sunt adeptul capitalismului, nu mi-ar place să trăiesc niciunde altundeva decât în Romania dar din vizitele făcute, din povestirile altora am aflat că educaţia locuitorilor duce la luarea de atitudine. La noi ţi se spune de „binevoitori“ să ai grijă ce faci şi să-ţi ţii gura, că-i mai bine! Trist, foarte trist. Să ai o zi plăcută Vienela!
Da, cam asta e mentalitatea si cu greu vom scapa de ea. Daca vom scapa…
O zi minunata!
Sa nu uitam ca subiectul in cauza e expert in asa ceva. Are state grele in domeniu.
Nu uitam, nu uitam! :D
Nu cred că acest mic vârtej va trece neobservat în blogosferă! Sunt sigur că a ajuns pe monitoarele celor care organizează concursurile de blogging.
Toţi greşim din neştiinţă, nebăgare de seamă. Bine e să învăţăm, să ne asumăm greşeala şi să îndreptăm. Dar a persista în greşeală argumentând astfel mi se pare un pic cam tras de păr.
Nu am luat atitudine nu din cauza indiferenţei ci pentru că am nevoie de toată energia mea pentru cu totul altceva şi tu ştii despre ce e vorba…
Zi bună!
Ce bine ca nu mai particip la asemenea concursuri! :))
Sigur ca toti gresim, dar cand mai multi nebuni iti spun ca esti beat, e bine sa mergi la culcare. ;)
Nu m-am referit la cineva anume. Pur si simplu, stiind cat de multi au comentat pe acolo in ultima perioada, ma asteptam la cu totul altceva.
Prefer sa scriu ce imi trece mie prin capul asta prostanac, daca nu am timp sa ma documentez, si cred ca e mai ok asa decat sa iau, de ici si de colo, si sa ma dau rotunda. Mai bine sa zica lumea ca textele mele nu sunt la fel de valoroase ca ale nu stiu cui dar sa stiu eu ca nu mi-am patat onoarea laudandu-ma cu ceva ce nu imi apartine.
Asa gandesc si eu.
Comparatia este putin exagerata. In fine, intr-o tara normala ce faci tu si ceilalti este calomnie, pentru ca nu aveti probe irefutabile. :)
Oare?