Skip to main content

Natura dezlănţuită

Pământul saturat de apă mustea la fiecare pas. Cu un castron de plastic în mână, băiatul se strecura printre rânduri, adunând căpşuni cu care să îşi  trateze musafirii, pe fraţii B.

Învăţase de la bunicul că atunci când soarele arde atât de tare, urmează o furtună pe cinste. Dar nu se aşteptase ca cerul să devină negru dintr-o dată, nici ca ploaia să se pornească atât de puternic, încât să semene cu o perdea cenuşie. Cu greu reuşea să vadă casa aflată la nici zece metri depărtare.

A ieşit alergând dintre rândurile de căpşuni culcate la pământ. Îl speriau tunetele şi fulgerele care păreau că se apropie vertiginos. Ajuns în casă, a fost nevoit să se schimbe de toate hainele. Fraţii B. se uitau prin perdea la potopul abătut asupra satului şi parcă nu le venea să creadă.

Ploaia s-a oprit la fel de brusc cum începuse, la nici 20 de minute de la primul bubuit de tunet. Sătenii au ieşit din case. Femeile plângeau încetişor, ţinându-şi copiii aproape, în timp ce bărbaţii priveau plini de amărăciune grădinile distruse. Era mult de lucru. Animalele care scăpaseră erau speriate. Gardurile aveau nevoie de reparaţii. Podul de peste gârlă fusese luat de ape.

Gârla era una cu şoseaua. Cei care locuiau în vârf se îndreptau grăbiţi spre casele din vale, unde oamenii aveau nevoie de ajutor. Prin vuietul făcut de apele vijelioase se auzeau din toate părţile strigăte de femei. Unele erau supărate, îşi găsiseră animalele înecate, altele ţipau la copiii care încercau să iasă în strada inundată. Întrebau în dreapta şi în stânga de pagube şi se mirau că ameţesc uitându-se la strada transformată în albie de râu.

A doua zi, navetiştii au fost nevoiţi să se întoarcă acasă după câteva minute, pentru că şoseaua era ruptă mai la vale, asfaltul căzuse în gârlă, în stradă se formase o groapă imensă şi autobuzul nu putea trece. Se întrebau cine a aruncat blestemul peste satul lor, cu ce greşiseră, ca să primească o asemenea pedeapsă.

Nu era blestem. Era doar natura dezlănţuită.

Comments
  • cotos December 4, 2012 at 6:36 pm

    nu te pune cu natura. suntem doar niste actori in lumea asta.

  • Minnie December 4, 2012 at 7:10 pm

    Daca nu taiau padurile mai aveau o sansa…….

  • pandhora December 4, 2012 at 7:15 pm

    cand natura se supara…oamenii platesc…

  • Rolling Ideas December 4, 2012 at 7:26 pm

    Mama natură are toane ca orice femeie 😀

  • Andra December 4, 2012 at 7:57 pm

    am mai vazut si eu ploi din astea, la bunica-mea. am vazut si poze cu studentii din Timisoara dandu-se cu cauciucul pe strada principala, in fata caminului :))) :P. cu natura nu e de joaca

  • DANAP.RO December 5, 2012 at 3:55 am

    Am vazut imaginile descrise de tine pe viu, la inundatiile din 2005. Eram intr-o echipa de voluntari care duceau ajutoare.

  • Nice December 5, 2012 at 7:01 am

    In aceste clipe realizam cat de mici si neputinciosi suntem noi, oamenii, in fata naturii.

  • mixy December 5, 2012 at 7:48 am

    pe cât de spectaculoasă poate fi natura, pe atât de primejdioasă e.

  • Radu December 5, 2012 at 10:35 am

    Cum spunea si Minnie, padurea!

  • coco December 5, 2012 at 1:45 pm

    vrei sa ne sperii ?

  • Vladimir December 5, 2012 at 4:03 pm

    Las’ ca vine vasnica armata romana sa-i salveze cat se vaicara ei la carciuma… 😛

  • elly weiss December 5, 2012 at 9:21 pm

    Cu natura nu ne putem pune.
    Ce pot spune?
    N-am vazut asemenea nenorociri decat la televizor. Sper sa nu am ocazia sa vad vreodata in realitate.

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.