Skip to main content

Moș Crăciun chiar există!

Alarma ceasului a sunat cu o întârziere de aproape o săptămână. Am sărit speriată din pat. Oare durerile de care m-am tot plâns au fost reale sau doar le-am visat în această noapte? Au fost cât se poate de adevărate, mi-a confirmat corpul obosit imediat ce am atins podeaua. În acest caz, de ce sună alarma? Nu merg la nici o muncă astăzi. Voi fi fericită dacă voi putea face puțină ordine în dormitor și dacă voi putea sta pe scaunul de la birou mai mult de o jumătate de oră fără să mă văicăresc. Poate m-aș înveseli puțin dacă aș pregăti mici pachete pentru cei dragi din țară. Nu prea ne permitem, dar le-aș putea face în așa fel încât să nu coste o avere. Aș trimite și moțatelor mele niște pliculețe bune și niște șoricei de jucărie pe care să îi alerge.

Aș putea încerca să montez undeva instalația de brad pe care am cumpărat-o zilele trecute. Cu siguranță m-ar duce mai aproape de sărbătorile de iarnă, mai ales dacă aș asculta și niște colinde. Portocalele s-au mâncat toate. Ieri, întinsă în pat, mă gândeam că aș putea face o pâine rotundă, cu coaja tare și miez bun, aromat. Dar cine să o frământe, dacă pe mine mă doare ba una, ba alta? De ce pâine și nu cozonac? au șoptit poftele din mine. Am mai făcut eu cozonac nefrământat și a ieșit (din pură întâmplare, desigur), bun de dus la expozițiile cu bucate tradiționale. Poate am noroc și de această dată.

Cobor la bucătărie, să fac o cafea. Șoseaua e albă. Scot telefonul și pozez. Clic! Clic! Clic! Îmi amintesc că mi-a rămas cablul de date în România și că l-am primit, în schimb, pe al cumnatei. Nu vă pot arăta ce anume l-a entuziasmat așa tare pe Mihai, care aseară mă îmbia la o plimbare prin ninsoare. Stratul de zăpadă nu are mai mult de doi centimetri, dar e alb și totul miroase a decembrie. Miroase a cadouri și bucurii neașteptate, cum a fost cea de azi dimineață. Pe facebook aveam un mesaj de la vecina care a adoptat pisicuța cu picioarele rupte. Puiuța a crescut, s-a făcut o frumusețe, e blândă și jucăusă ca atunci când era mică. Nu degeaba o iubea Bruno ca pe soare.

Alarma telefonului nu a sunat degeaba. M-a rupt de visul urât care mă chinuia și m-a făcut să îmi încep dimineața în cel mai plăcut mod posibil. A fost cadoul meu de sărbători, dovada că Moș Crăciun există și aduce daruri celor care iubesc viața și care, după puterilor lor, încearcă să o protejeze. Pentru aducere aminte, iată ce scriam pe facebook pe 12 august 2017: “Micuța asta a fost cu adevărat norocoasă. Am găsit-o cu piciorul fracturat în două locuri și cu bazinul vai de el. După ce a scăpat de probleme, vecina cu care am colaborat pentru salvarea puiului a decis să o adopte, așa că acum locuiește într-un apartament de pe scara mea, alături de o cățelușă și o altă pisicuță.”

În ziua când am găsit-o în fața blocului târându-și picioarele din spate:

Astăzi, fericită în casa vecinei mele, o femeie cu suflet de miere:

În casa noastră, pe vremea când se recupera:

Comments
  • […] Moș Crăciun există! vei exclama atunci când, pe neașteptate, vei descoperi sub bradul parfumat al sufletului cadoul care să te însenineze. Jur că mie așa mi s-a întâmplat. Copilul din mine a sărit în sus de bucurie și durerile care m-au chinuit în ultima lună au plecat, rușinate de răutatea lor. Acum îmi mai doresc doar să am puterea de a face puțină ordine prin casă, de a putea coborî până la parterul blocului, că e ziua în care vin cei de la primărie să ridice gunoiul, de a aranja cărțile pe rafurile de sus ale biroului, de a găti ceva și de a mă acomoda cu încă o schimbare ce urmează să vină în viețile noastre. […]

  • anasylvi December 14, 2017 at 6:53 pm

    Ce ma bucur ca pisicuta este ingrijita si iubita! <3 Te imbratisez Vienela!

    • Vienela December 20, 2017 at 7:17 pm

      Mi-as dori sa aiba toate pisicutele norocul ei. Te imbratisez!

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.