Skip to main content

Mini-jurnal zilnic (28 decembrie 2018)

2018 se apropie de final. Îmi fac, în gând, un scurt bilanț. A fost greu, dar și frumos. Am văzut o mulțime de locuri (nu mă refer doar la vacanța în Sardinia, cu toate că ea e pe primul loc), am cunoscut o mulțime de oameni, am încercat o mulțime de lucruri noi. Am muncit ca un roboțel. Din când în când am fost absentă din propria viață din cauza oboselii. Mă întreb zilnic ce aș putea face pentru a câștiga bani fără să îmi rup oasele. Mi-e dor de zilele când scriam. Mi-e dor să citesc. Nu am reușit să merg la control și ochelarii de calculator pe care îi am acum nu mă ajută când e vorba despre cărți tipărite pe hârtie. Mi-e dor să trăiesc fără să mă mai plâng de febră musculară. Mi-e dor…

Omul este o ființă uimitoare, care poate simți o bucurie imensă la vederea unui banal căcat, dacă arată bine. Asta mi-a spus Mihai aseară, când s-a întors din plimbarea cu Bruno. Câinele nu este vindecat pe deplin, încă mai face destul de moale (dar fără sânge). Avem permanent lanterne la noi, să prindem momentul când Bruno ne va aduce bucuria unui căcat “sănătos”.

Peste drum de fabrica unde lucrăm e un mic fast food. Pentru că  m-am strâmbat cu o zi înainte la chifla în care era aruncat niște ou mărunțit, Mihai mi-a cumpărat astăzi o chiflă în care băgaseră cajun și salată.
Gustos și ușor spicy. Din ce în ce mai spicy. Spicy rău. Al naibii de spicy. Terminasem de mâncat, fumasem o țigară și usturimea din gură continua să crească în intensitate. 
Încă mă întreb, la 10 ore distanță, ce mama naibii e acel CAJUN. Semăna cu tonul mărunțit în care ai amestecat boia de ardei, însă nu avea gust de pește și nici de boia. 
Am întrebat colegii (scoțieni, polonezi și un tunisian). Habar nu au. Sper că nu mi-au dat să mănânc niscaiva gândaci.

Între timp am aflat că este vorba despre un amestec de condimente (paprika, kosher salt, garlic powder, ground black pepper, ground white pepper, onion powder, dried oregano, cayenne, thyme). Noroc cu fetele care mi-au răspuns pe facebook, căci băiatul meu, când l-am întrebat dacă a auzit vreodată de Cajun, mi-a spus că pare a fi nume de indian. 😀

Pe 26 decembrie am ieșit în oraș. Ne-a fost teamă ca nu cumva să găsim totul închis. În mall se adunase jumătate de Scoția. Toată lumea era la cumpărături. Am văzut mai multe plase de cadouri decât oameni. Mi-am cumpărat cercei. 5 perechi la 8 lire. Nu am mai găsit ghetuțe mărimea 39. Mi-aș fi cumpărat încă o pereche identică, pentru că sunt tare mulțumită de cele luate din mall în urmă cu vreo două săptămâni. Mihai și-a cumpărat treninguri și un tricou. Pentru copil am cumpărat o geacă de munte. E descurcăreț, stă mai mult pe afară, în pauze, decât la muncă. Nopțile sunt reci în Scoția, așa că geaca modernă și călduroasă îi va prinde bine.

L-am filmat pe Bruno în “camera de sacrificiu”, acolo unde uscăm rufele, unde ținem hamsterul și unde câinele își cară toate minunile pe care poate pune laba. Nu îi mai plac baloanele, după ce unul foarte tare umflat i s-a spart în colți.

Ne pregătim pentru revelion. Am comandat patru feluri de prăjituri de la Feihan (albă ca zăpada, chec, cornulețe, prăjitură tăvălită prin nuci). Dacă am dulciuri, am totul. Am vrea să ieșim la o plimbare lungă în trei. Bruno e tot mai cuminte. Vom încerca să îl luăm cu noi, deși nu stă chiar potolit în mașină. Doar Ionuț îl poate stăpâni cu adevărat. Dar cine să îl convingă pe băiatul meu de 25 de ani să meargă la mare cu niște babalâci și un câine țăcănit, când prietenii săi deja au umplut frigiderele cu băutură, iar grătarul așteaptă să sfârâie?

Comments
  • Claudia Mihaela December 29, 2018 at 1:16 pm

    Să purtați sănătoși ce v-ați luat! Mda,asta cu copiii luați la plimbare,nu mai merge.”Hai,mama!Ce să fac cu voi? Mă plictisesc.Duceți-vă și voi ca doi porumbei.” 😁😋
    Să aveți un an mai bun,cu realizări și bucurii?

    • Vienela December 29, 2018 at 1:23 pm

      Nici nu ma astept cu adevarat sa accepte. Abia il pot convinge sa treaca uneori pe la noi, sa ma ajute pe la calculator cand dau de greu. 😀
      Multumim mult! Un an nou minunat iti doresc tie si celor dragi tie! <3

  • Poteci de dor December 29, 2018 at 2:20 pm

    Să aveţi un an darnic! Cu sănătate şi bucurie!

    • Vienela December 29, 2018 at 2:23 pm

      Multumim din suflet! Un an nou cat mai reusit iti dorim si tie! :*

  • vavaly December 29, 2018 at 11:23 pm

    și mie mi-e dor de vremurile cand stateam amandoua la povesti. multe s-au mai schimbat de atunci. uneori parca nu mi vine sa cred ca tu chiar esti acolo si ti ai facut o viață. dar uite ca se intampla cum nici nu ne imaginam.
    să vă fie bine si sa fiti impreuna! asta e tot ce conteaza cu adevarat. bine ca sunteti toți trei si ca puteti petrece impreuna, in felul vostru.
    La multi ani, dragă Vienela!

  • Daniela Popescu December 30, 2018 at 1:04 am

    La multi ani!
    Sa aveți un an nou superb și la cât mai multe călătorii, experiențe interesante și noi.

    P.s. Cajun este bucătăria creolă din Louisiana. Se referă și la Combinația de condimente specifice acestei bucătarii. https://en.m.wikipedia.org/wiki/Cajun_cuisine

  • CARMEN December 30, 2018 at 1:05 pm

    La multi ani, Vienela! Anul Nou 2019 sa fie mai bun, mai bogat in realizari, mai incarcat cu bucurii! Sa fiti sanatosi si veseli, sa nu iti pierzi niciodata increderea ca maine poate sa fie ceva mai bine. Si sa nu renunti la blog 🙂 Ganduri bune din Bavaria.

  • Vero December 30, 2018 at 2:48 pm

    Cajun este, de fapt, numele unei etnii de origine franceză. Vezi detalii aici: https://en.wikipedia.org/wiki/Cajuns
    Sunt renumiţi pentru stilul lor de a găti (Cajun cuisine), cu condimentele sale specifice – din care te-ai înfruptat. 😀

    Să aveţi un an 2019 bun, cu tot ce vă doriţi! La mulţi ani!!!

  • […] Mi-e dor să scriu… De fapt, scriu zilnic, mai ales când sunt la serviciu, transformată într-un robot cu mâini iuți și chip împietrit. Scriu în gând romane întregi. Îmbin ficțiunea cu amintiri mai vechi sau mai noi. Scriu mult, încercând să țin ritmul cu banda pe care pâinile fără gluten aleargă aparent dezordonat. Modific frazele care nu îmi plac. Rescriu. Sunt alergică la cei care mă întrerup, alungând ideile abia răsărite. Nu le uit, ci le depozitez undeva în adânc. A doua zi o iau de la capăt, cu alte povești. Nu știu cum altfel aș putea rezista. E modul meu de a-mi păstra mintea întreagă în zgomotul infernal făcut de mașini și în tăcerea mormântală a oamenilor din jur. […]

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.