Skip to main content

Mici resentimente

Mi s-a întâmplat de multe ori să mă supăr, să rămân cu mici resentimente faţă de anumite persoane în care am avut încredere şi care m-au dezamăgit, din păcate unele chiar foarte apropiate mie, dar niciodată nu am simţit nevoia să mă răzbun, să le fac rău. Nu am cunoscut ura atât de bine descrisă în cărţi, cea care transformă oamenii în monştri.

Când un om care mi-a fost apropiat mă răneşte, când intră cu bocancii în sufletul meu, prefer să mă retrag, să îl ignor, dar nu îl pot urî. Un om care mi-a fost  prieten apropiat îmi lasă şi amintiri frumoase, chiar dacă povestea se încheie urât si eu raman cu mici resentimente.

Rămân supărată, dezamăgită, sufăr, încerc să îmi explic şi în acelaşi timp revăd în minte scene care cândva mi-au umplut inima de bucurie, m-au făcut să zâmbesc, mi-au dat impresia că vom fi prieteni mereu.

Nu ştiu să urăsc, dar nici nu vreau să fiu considerată bună proastă la infinit.

Comments
  • addicted May 18, 2012 at 5:44 am

    Din pacate, noi stim sa ne razbunam doar fiind buni in continuare cu cei ce-au gafat. 🙂
    Se spune ca fecioarele ar fi razbunatoare.. eu nu ma recunosc, nu pot fi, ba chiar am regrete daca decid sa ma indepartez de o persoana ce mi-a gresit. Da, tot eu am regrete! Ce ti-e si cu fecioarele astea… :))

    • Vienela May 18, 2012 at 5:46 am

      Nici nu iti poti imagina de cate ori am spus GATA, NU VREAU SA MAI STIU NIMIC DE VOI, ca dupa un timp tot eu sa fiu cea care intinde mana spre impacare. Inseamna ca noi suntem niste fecioare mai ciudate… :))

      • addicted May 18, 2012 at 5:55 am

        Mda. Mie imi spui??
        Nu stiu cum suntem concepute, nu stiu de unde avem atata rabdare, atata… naivitate, sincer.

        • Vienela May 18, 2012 at 5:58 am

          A gresit cineva acolo, sus, cand a impartit calitatile si defectele. :))
          Unii au prea multa, altii deloc.

  • La Fee May 18, 2012 at 5:53 am

    Am trait aceleasi bucurii si dezamagiri ca toata lumea. Ma doare grozav cand ma ignora cineva. Indiferenta e cea mai cruda atitudine umana. Eu nu sunt indiferenta, nici intoleranta. Dar cand sunt pusa in situatii neplacute si eu ma retrag.

    • Vienela May 18, 2012 at 5:56 am

      Din pacate, eu am scris articolul asta cu gandul la anumite persoane care mi-au facut rau, care mi-au dat viata peste cap…

  • Alyz May 18, 2012 at 6:08 am

    Cata dreptate ai… uneori am intentia de a uri… depinde de situatie 🙁

    • Vienela May 18, 2012 at 6:11 am

      Ma gandesc uneori ca anumite persoane ar merita o lectie mai dura, dar nu pot decat sa le ignor.

  • La Fee May 18, 2012 at 6:08 am

    Unii fac raul din inocenta. Altii il fac cu buna stiinta.

    • Vienela May 18, 2012 at 6:14 am

      Daca l-au facut din inocenta ii iert fara sa stau pe ganduri vreo clipa, dar daca au planuit sa profite de mine e greu sa trec cu vederea, mai ales cand actiunile lor au afectat si alte persoane dragi mie.

  • La Fee May 18, 2012 at 7:25 am

    Ma bucur ca gandim la fel. Ce e premeditat nu e de iertat. Nici de razbunat! Ca acela nu merita nicio osteneala.

    • Vienela May 21, 2012 at 9:05 am

      Dar unii sunt asa nepasatori incat nici daca eviti sa mai ai treaba cu ei nu par sa aiba regrete.

  • gabi May 18, 2012 at 7:43 am

    Cand ignori pe cine te razbuni cel mai bine. Stiu ce zic 😀

    • Vienela May 18, 2012 at 7:58 am

      Cred ca depinde de om si de situatie, dar in general asa este.

  • gabi May 18, 2012 at 7:43 am

    *cineva

  • Sebi May 18, 2012 at 7:49 am

    Eu trec peste , ignor ..

    • Vienela May 21, 2012 at 9:05 am

      Si bine faci, dupa parerea mea. E cea mai buna metoda.

  • ana May 18, 2012 at 8:34 am

    În prezent și eu ignor o persoană cu desăvârșire, pentru toate fazele pe care mi le-a făcut. Interesant e că mi-am dat seama că nu numai cu mine se comporta așa, ci cu aproape toată lumea. Cu alte cuvinte, așa e ea, dar nu conștientizează că nu este normal să aibă o astfel de atitudine tot timpul. I-am spus și s-a supărat… Nu merită să-mi bat capul cu persoane din astea. Deși, îmi aduc aminte, așa cum ai zis și tu, de momentele frumoase pe care le-am petrecut împreună și mi-e dor de ele. Dar nu voi fi eu cea care va face primul pas spre conciliere, pentru că, la fel ca în cazul tau, și pe mine m-a luat prea mult timp de proastă.

    • Vienela May 18, 2012 at 10:10 am

      Singurul lucru pe care il putem face este sa rupem orice legatura cu asemenea oameni, carora nu le pasa decat de binele lor.

      • ana May 18, 2012 at 10:31 am

        În cazul meu e o singură problemă: suntem rude.

        • Vienela May 18, 2012 at 10:33 am

          In cazul meu este aceeasi grava problema: suntem rude. :))

  • spanac May 18, 2012 at 9:51 am

    tu esti un suflet bun.
    nu vei fi niciodata considerata proasta pe tema asta.
    si daca cineva te va considera asa, e pacatul lui-ei.
    esti exact cum trebuie!
    nu-ti face griji, prietenii care te-au ranit voit nu ti-au fost prieteni, sau n-a fost sa fie
    Dumneyeu stie cel mai bine

    • Vienela May 18, 2012 at 10:04 am

      Si daca n-au fost prieteni, ci mai mult de atat? Oameni in care in mod normal toti avem incredere?
      Multumesc pentru cuvintele frumoase.

  • elly weiss May 18, 2012 at 10:08 am

    As putea sa spun ca am si eu uneori tot mici resentimente. Asta pentru ca de mai mult nu sunt in stare. Si chiar daca a fost vreo discutie mai inflacarata si au iesit la iveala niste adevaruri ori neadevaruri (depinde de situatie), mai rau ma simt eu, cea care am fost facuta sa sufar. Poti intelege asa ceva? Ca eu nu. Si nu ma pot schimba. Si, uite-asa, iert orice magarie. Poate sunt prea toleranta.

    • Vienela May 18, 2012 at 10:15 am

      Normal ca inteleg, doar trec destul de des prin asemenea situatii. Unii oameni sunt facuti sa inghita magariile provocate de altii si asta vor face mereu, chiar daca uneori se revolta. :))

  • loopoo May 18, 2012 at 10:43 am

    Oamenii care îmi fac rău dispar din viaţa mea. Pentru mine nu mai există, pur şi simplu. Dar am un dar de a mă feri de oamenii răi, pur şi simplu îi miros de la distanţă. SImt, cumva, atunci când e prin preajmă, omul rău. Şi fac tot posibilul să-l evit.

    • Vienela May 18, 2012 at 10:46 am

      Eu am o incredere nejustificata in oameni, desi m-au dezamagit de multe ori. Iar unii se prefac de minune. :((

  • Giulia May 18, 2012 at 2:17 pm

    eu prefer sa-i pun intr-un folder, undeva in adancul sufletului si sa-i uit si daca se intampla sa-i mai intalnesc, imi fac sufletul sa tresalte de durerea amintirilor…prefer sa uit si sa ignor decat sa ma razbun…poate sunt prea buna, sau poate sunt prea proasta

    • Vienela May 18, 2012 at 4:57 pm

      In “societatea moderna si contemporana” aceste doua cuvinte au devenit sinonime(buna=proasta).

  • Vlad May 18, 2012 at 6:35 pm

    Sentimentul de ură nu mi se pare corect indiferent de ce s-ar întâmpla. Asta-i principiul meu. Momentan nu am găsit pe nimeni care să mă rănească aşa de mult încât să îmi schimb părerea 😕

    • Vienela May 19, 2012 at 7:29 am

      Vlad, sentimentele nu le putem sorta asa. Ele se nasc involuntar, independent de vointa noastra, de ratiune.

  • Aura Rusu May 18, 2012 at 7:27 pm

    Ahhh, si eu am o problema la capitolul asta! Tot timpul fac numai bine si las de la mine pana sunt luata de fraiera! Oricat zic eu ca urasc persoana aia si ca nu ma mai uit niciodata la ea, tot degeaba! Asa sunt eu, nu pot sa tin suparare… Dar naivitatea o consider a fi una din cele mai mari defecte ale mele!

    • Vienela May 19, 2012 at 1:41 pm

      Totusi nu cred ca e chiar rau. Eu nu m-as suporta daca as fi rea si dusmanoasa.

  • rozy May 18, 2012 at 11:25 pm

    Parca am scris eu articolul asta 🙂

    • Vienela May 19, 2012 at 7:31 am

      Mi se intampla si mie sa citesc articole in care totul pare gandit de mine. :))

  • mala May 19, 2012 at 8:24 am

    Dupa o mare (si unica pina acum) poveste de iubire (dintr-aia cu scintei si vilvatai) care a tinut 3 ani am crezut ca voi ajunge sa urasc persoana cealalta. Dimpotriva. A fost totul atit de trist, de neinteles si cu un final (oarecum asteptat) atit de incert si de ambiguu incit mi-a secat orice reactie. Inca iubesc, desi am reusit sa merg mai departe, citeodata inca-si mai iteste capul cite-o lacrima nebuna desi am reusit sa sterg aproape toate urmele omului respectiv din viata mea. Nu urasc pentru ca acel om mi-a deschis un drum pe care nu mai mersesem pina atunci invatindu-ma sa iubesc pina la D-zeu si-napoi. Si tot acel om, mi-a pus uneltele in mina, unelte cu care-mi colorez viata. Suna al naibii de material totul dar nu e asa. Cred ca as fi iubit oricum daca primeam ceea ce-am primit. Asa a fost sa fie.

    • Vienela May 19, 2012 at 1:44 pm

      Am avut si eu o asemenea “iubire” candva, iar cand s-a terminat am crezut ca nu-mi voi mai reveni. Dar a trecut si acum ma pot gandi detasat, fara ura, fara regrete.

  • Ovidiu May 20, 2012 at 9:09 am

    Imi aduc aminte ca am scris demult o scurta povestioara fantasy si un personaj spunea despre tradare acolo asa:

    “I am not God, I am the sword of justice! God is holding me in his hand, telling me that betrayal can never be forgotten.”

    • Vienela May 20, 2012 at 6:19 pm

      De ce nu ai pus un link, sa o citim si noi? 😛

  • […] Mă mai supăr câteodată, dar până la ură este cale lungă, nu cred că am simţit vreodată aşa ceva. Pot spune că mă enervez, ţip, înjur şi  îmi trece imediat. […]

  • Crezul meu | Iubesc Viaţa August 19, 2012 at 10:12 am

    […] 25 ani- Credeam că sunt destul de puternică să-mi pot creşte singură copilul. Credeam că pot ieşi dintr-o căsnicie ratată fără să fiu afectată. Credeam că sunt încă frumoasă. Credeam că prieteniile din copilărie sunt cele mai trainice. Credeam că mama şi sora mea îmi sunt duşmani de moarte. […]

  • Post a comment

    Threaded commenting powered by interconnect/it code.